Decizia nr. 17/2000

Grupul parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților a sesizat Curtea Constituțională, la data de 20 decembrie 1999, cu privire la neconstituționalitatea

Hotărârii Camerei Deputaților nr. 25 din 1 septembrie 1999

pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților.

Sesizarea face obiectul Dosarului nr. 251B/1999 al Curții Constituționale.

În sesizare se arata ca prin hotărârea criticata s-a decis "componenta nominală a Biroului permanent al Camerei Deputaților, fără a se lua în considerare configurația Camerei Deputaților, astfel cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare". În consecința, se arata în continuare, grupul parlamentar al minorităților naționale a fost exclus din aceasta configuratie, cu toate ca atât Constituția României, cat și Regulamentul Camerei Deputaților instituie principiul egalității între Grupul parlamentar al minorităților naționale și celelalte grupuri parlamentare, deci un acces egal atât la conducerea Camerei Deputaților, în speta la conducerea Biroului permanent, cat și la conducerea comisiilor permanente. În legătură cu alcătuirea comisiilor parlamentare, dar nu și la alcătuirea Biroului permanent, arata autorul sesizării, s-a respectat principiul constituțional.

Se mai arata ca aceasta situație a apărut în anul 1999, întrucât anterior, respectiv în legislatura 1992-1996, Grupul parlamentar al minorităților naționale a avut un reprezentant în Biroul permanent al Camerei Deputaților, care ocupa funcția de chestor. Se considera ca situația creata constituie o grava încălcare a dreptului de reprezentare al minorităților naționale și ca astfel se nesocotesc prevederile art. 4 alin. (2), ale art. 59 alin. (2) și ale art. 61 alin. (5) din Constituție, precum și dispozițiile art. 13, 20 și 23 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizarea a fost comunicată președintelui Camerei Deputaților, cu precizarea datei când vor avea loc dezbaterile. În baza

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, președintele Camerei Deputaților a transmis la data de 23 decembrie 1999 punctul de vedere al Biroului permanent al acestei Camere. În acest punct de vedere se considera ca sesizarea este inadmisibila, întrucât, "În conformitate cu dispozițiile art. 144 lit. b) din Constituția României, Curtea Constituțională este chemată să se pronunțe asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului și nicidecum asupra unei hotărâri de aplicare a prevederilor acestor regulamente". Din examinarea acestui text constituțional și a dispozițiilor

Legii nr. 47/1992 , se arata în continuare, rezultă ca soluționarea unei asemenea sesizări nu intră în competența Curții Constituționale.

În temeiul prevederilor

art. 5 din Legea nr. 47/1992 , republicată, judecătorul-raportor a solicitat secretarului general al Camerei Deputaților sa trimită hotărârea sau, dacă este cazul, hotărârile Camerei Deputaților ori deciziile Biroului sau permanent, prin care s-a stabilit repartizarea pe grupuri parlamentare a funcțiilor din cadrul acestui Birou, împreună cu stenogramele ședințelor în care au fost adoptate acele hotărâri sau decizii. Răspunzând acestei solicitări, secretarul general al Camerei Deputaților a trimis Curții Constituționale, în copie,

Hotărârea nr. 25 din 1 septembrie 1999 , precum și stenogramele ședinței Biroului permanent al Camerei Deputaților și ale ședinței plenului Camerei Deputaților din ziua de 1 septembrie 1999.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinând sesizarea Grupului parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților, comunicat de președintele acesteia, stenogramele ședinței Biroului permanent al Camerei Deputaților și ale ședinței plenului Camerei Deputaților din 1 septembrie 1999, raportul judecătorului-raportor,

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 25 din 1 septembrie 1999 , raportată la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Obiectul controlului de constituționalitate îl constituie

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 25 din 1 septembrie 1999

pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 2 septembrie 1999.

Prin sesizare Grupul parlamentar al minorităților naționale considera ca fiind contrar normelor constituționale modul în care a fost alcătuit prin aceasta hotărâre Biroul permanent al Camerei Deputaților, întrucât componenta nominală a acestuia a fost decisa fără a se tine seama de configurația politica a Camerei Deputaților, astfel cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare. În opinia autorului sesizării, Grupul parlamentar al minorităților naționale a fost exclus din configurația politica a acestei Camere, deși atât dispozițiile Constituției, cat și cele ale Regulamentului Camerei Deputaților consfințesc principiul egalității dintre acest grup parlamentar și celelalte grupuri parlamentare, principiu care le conferă un acces egal la participarea în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaților. Autorul sesizării de neconstituționalitate considera, de asemenea, ca prin acest mod de alcătuire a Biroului permanent au fost incalcate dispozițiile art. 4 alin. (2), cele ale art. 59 alin. (2) și cele ale art. 61 alin. (5) din Constituție, precum și prevederile art. 13, 20 și 23 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat.

Textele constituționale invocate au următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială."

- Art. 59 alin. (2): "Organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament au dreptul la câte un loc de deputat, în condițiile legii electorale. Cetățenii unei minorități naționale pot fi reprezentați numai de o singura organizație."

- Art. 61 alin. (5): "Birourile permanente și comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a fiecărei Camere."

Dispozițiile din Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8 din 24 februarie 1994

și republicat, în temeiul

art. II din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 4 din 11 martie 1996 , în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 14 martie 1996, dispoziții regulamentare despre care, de asemenea, se afirma în sesizare ca au fost incalcate prin hotărârea criticata, au următorul cuprins:

- Art. 13: "Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaților. Ele se pot constitui din cel puțin 10 deputați care au candidat în alegeri pe listele aceluiași partid sau ale aceleiași formațiuni politice.

Deputații unui partid sau ai unei formațiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.

Deputații care au candidat pe listele unei coalitii electorale și fac parte din partide sau formațiuni politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formatiunilor din care fac parte.

Deputații unor partide sau formațiuni politice care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum și deputații independenți se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1.

Deputații care reprezintă organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, altele decât minoritatea maghiara, pot constitui un singur grup parlamentar."

- Art. 20: "După constituirea legală a Camerei Deputaților se alege președintele Camerei Deputaților și apoi ceilalți membri ai Biroului permanent al acesteia.

Președintele Camerei Deputaților este și președintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreședinți, 4 secretari și 4 chestori.

Biroul permanent se alcătuiește prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configurația politica a Camerei, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare."

- Art. 23: "Alegerea vicepreședinților, a secretarilor și a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.

În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaților stabilește numărul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe funcții, grupurilor parlamentare, potrivit configurației politice a Camerei.

Propunerile nominale pentru funcțiile prevăzute la alin. 1 se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Lista candidaților propuși pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputaților și se aproba cu majoritatea voturilor deputaților. Dacă nu se realizează aceasta majoritate, se organizează un nou tur de scrutin, în care lista este aprobată cu majoritatea voturilor deputaților prezenți. Votul este secret și se exprima prin bile."

Examinând referirile la textele constituționale invocate prin sesizarea formulată de Grupul parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților, Curtea Constituțională observa, mai întâi, ca principiul egalității cetățenilor, consacrat în art. 4 alin. (2) din Constituție, constituie o garanție constituțională care se referă exclusiv la cetățeni, iar nu și la structuri organizatorice, astfel cum, în speta, este Biroul permanent al Camerei Deputaților, organ de lucru în cadrul structurii interne a Camerei. Asa fiind, Curtea constata ca referirea la art. 4 alin. (2) din Constituție nu este relevanta.

În al doilea rând, în ceea ce privește dispozițiile art. 59 alin. (2) din Constituție, care reglementează dreptul organizațiilor minorităților naționale la câte un loc de deputat, obținut în condițiile legii electorale, chiar dacă nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, Curtea constata ca aceasta dispoziție constituțională privește constituirea Camerei Deputaților, iar nu alcătuirea Biroului permanent al acesteia. Prin urmare, nici referirea la art. 59 alin. (2) din legea fundamentală nu este relevanta.

În al treilea rând, în legătură cu invocarea prevederilor art. 61 alin. (5) din Constituție, Curtea retine ca prin criticile formulate în sesizare este pusă în discuție respectarea configurației politice a Camerei Deputaților cu ocazia alcătuirii Biroului permanent al acesteia la începutul sesiunii de toamna din anul 1999.

Sub acest aspect, Curtea Constituțională, examinând jurisprudenta sa anterioară, constata ca, prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 27 mai 1994, s-a mai pronunțat asupra constituționalității Regulamentului Camerei Deputaților, în urma sesizării președintelui acestei Camere. Prin aceasta decizie Curtea a procedat, între altele, la controlul constituționalității dispozițiilor art. 20 alin. 2 din regulament, text care, la acea data, avea următorul cuprins: "În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaților stabilește numărul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe funcții, unor grupuri parlamentare, potrivit configurației politice a Camerei." Acest text a fost declarat neconstitutional, în parte, considerându-se ca prin "folosirea cuvantului unor se creează impresia și posibilitatea excluderii altor grupuri parlamentare, venind astfel în conflict cu dispozițiile art. 61 alin. (5) din Constituție, care impun respectarea configurației politice a Camerei, fără rezerve". Prin aceeași decizie a mai fost examinata și constituționalitatea dispozițiilor art. 23 alin. 3 din regulament, text care, la acea data, avea următorul cuprins: "Biroul permanent se alcătuiește prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se, pe cat posibil, configurația politica a Camerei, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare." Și acest text a fost declarat neconstitutional, în parte, întrucât sintagma "pe cat posibil" constituia o adaugare la textul imperativ al art. 61 alin. (5) din Constituție. Ca urmare a acestor soluții ale autorității de jurisdicție constituțională, Camera Deputaților, în conformitate cu exigențele impuse prin art. 145 alin. (1) din Constituție și prin

art. 22 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, a reexaminat regulamentul, operand modificările corespunzătoare prin

Hotărârea nr. 4 din 11 martie 1996 . În consecința, în cuprinsul Regulamentului Camerei Deputaților, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 14 martie 1996, textele art. 20 alin. 2 și ale art. 23 alin. 3 au fost puse în acord cu art. 61 alin. (5) din legea fundamentală, fiind excluse cuvântul "unor" și, respectiv, sintagma "pe cat posibil".

Rezultă ca, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, locurile pe funcții în cadrul Biroului permanent al Camerei Deputaților revin tuturor grupurilor parlamentare, potrivit configurației politice a Camerei. Din aceasta configuratie politica fac parte și deputații organizați în Grupul parlamentar al minorităților naționale, întrucât aceștia dobândesc mandatul în urma desfășurării operațiunilor electorale, fiind aleși, ca și ceilalți deputați, în condițiile generale ale

art. 3 din Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului.

Sub acest aspect, este relevant ca, potrivit dispozițiilor

art. 48 din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , "Organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, care participa la alegeri, sunt obligate să respecte, în mod corespunzător și, dacă este cazul, prevederile art. 2-4, 7, 16, 34-43 și 47". Întrucât textele legale la care se face astfel trimitere cuprind reglementări referitoare la partidele politice, aceasta demonstreaza existenta unei accentuate asimilari, cu partidele politice, a "organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, care participa la alegeri". Aceeași asimilare se reflecta și în cuprinsul dispozițiilor

art. 4 alin. (2) din Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, potrivit cărora "Organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale care participa la alegeri sunt echivalate juridic, în ce privește operațiunile electorale, cu partidele politice". În plus, este, de asemenea, relevant ca reprezentarea minorităților naționale în Camera Deputaților nu se realizează automat și necondiționat, întrucât, potrivit prevederilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 , "Organizațiile cetățenilor aparținând unei minorități naționale, legal constituite, care nu au obținut în alegeri cel puțin un mandat de deputat sau de senator, au dreptul, împreună, potrivit art. 59 alin. (2) din Constituție, la un mandat de deputat, dacă au obținut, pe întreaga țara, un număr de voturi egal cu cel puțin 5% din numărul mediu de voturi valabil exprimate pe țara pentru alegerea unui deputat". Asadar, dispozițiile art. 59 alin. (2) din Constituție nu au semnificatia creării unor locuri pentru "deputați de drept", ci instituie garanția reprezentării în Parlament, în condițiile legii electorale, a organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, pentru ca acestea să poată promova interesele membrilor lor, în baza programului politic propriu, la nivelul "organului reprezentativ suprem al poporului român" [art. 58 alin. (1) din Constituție].

Întrucât Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr. 45 din 17 mai 1994 privind constituționalitatea Regulamentului Camerei Deputaților, în sensul că toate grupurile parlamentare regulamentar constituite sunt egale în drepturi, rezultă ca totalitatea acestor grupuri parlamentare constituie, în sensul prevederilor art. 61 alin. (5) din Constituție, "configurația politica" a fiecărei Camere a Parlamentului și ca, prin urmare, toate grupurile au dreptul la reprezentare, în funcție de ponderea lor, în cadrul Biroului permanent și în cel al comisiilor parlamentare, ca structuri organizatorice de lucru ale Parlamentului.

Regulamentul în vigoare al Camerei Deputaților, modificat în concordanta cu Decizia Curții Constituționale nr. 45 din 17 mai 1994, prin prevederile cuprinse în art. 20 și 23, referitoare la alcătuirea Biroului permanent, precum și, de altminteri, prin prevederile art. 37, referitoare la alcătuirea comisiilor parlamentare, satisface pe deplin exigențele art. 61 alin. (5) din Constituție, dispoziții constituționale care sunt relevante pentru, între altele, adoptarea hotărârilor Camerei Deputaților referitoare la alcătuirea Biroului permanent al acesteia.

De altfel, Curtea Constituțională observa ca în prezenta cauza nici nu a fost criticata, ca fiind neconstitutionala, vreo dispoziție a Regulamentului Camerei Deputaților.

În aceste condiții, Curtea, retinand ca sesizarea înaintată de Grupul parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților s-a făcut în baza art. 144 lit. b) din Constituție, constata ca, potrivit acestor prevederi ale legii fundamentale, Curtea Constituțională "se pronunța asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori".

Din categoria "regulamentelor Parlamentului", la care se referă art. 144 lit. b) din Constituție, face parte și Regulamentul Camerei Deputaților. Prin conținutul sau și prin procedura de adoptare, acest regulament se încadrează, ca act juridic, în categoria "hotărârilor" Camerelor Parlamentului, în sensul art. 64 din Constituție, potrivit căruia "Camera Deputaților și Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni [...]". El este un act juridic normativ, conținând reguli juridice cu caracter de generalitate referitoare la organizarea interna și la funcționarea Camerei Deputaților.

Pe de altă parte, sesizarea examinata în prezenta cauza are ca obiect

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 25 din 1 septembrie 1999 , care se referă exclusiv la alegerea nominală, pentru o anumită sesiune, a vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților. De aceea, aceasta hotărâre nu este un act juridic normativ, ci constituie un act juridic individual de aplicare a Regulamentului Camerei Deputaților și, în consecința, nu intră în conținutul ipotezei avute în vedere prin prevederile art. 144 lit. b) din legea fundamentală.

În plus, potrivit art. 2 alin. (3) și

art. 21 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, dispoziții legale care se întemeiază pe prevederile art. 144 lit. b) din Constituție, Curtea Constituțională nu are competența sa exercite controlul de constituționalitate asupra modului de interpretare sau asupra modului de aplicare a regulamentelor Parlamentului. Camera Deputaților este unica autoritate publică ce deține competența ca, în virtutea principiului autonomiei regulamentare, prevăzut în art. 61 alin. (1) din Constituție, text conform căruia "Organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. [...]", sa interpreteze, ea însăși, conținutul normativ al regulamentului propriu și sa decidă asupra modului de aplicare a acestuia, respectându-se de fiecare data, desigur, normele constituționale aplicabile. În acest sens, de altfel, este și jurisprudenta constanta a Curții Constituționale, exprimată prin: Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993; Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994; Decizia Plenului nr. 22 din 27 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 7 aprilie 1995; Decizia nr. 98 din 25 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 31 octombrie 1995. Considerentele acestor decizii sunt valabile și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

În consecința, urmează să se constate ca soluționarea sesizării Grupului parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților, sesizare ce face obiectul prezentei decizii, nu este de competența Curții Contitutionale.

Fața de cele arătate, potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A. b), ale

art. 21 și 22 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constata ca soluționarea sesizării Grupului parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților privind neconstituționalitatea

Hotărârii nr. 25 din 1 septembrie 1999

pentru alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor Camerei Deputaților nu este de competența Curții Constituționale.

Prezenta decizie se comunică Grupului parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților, precum și Camerei Deputaților și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2000.

Deliberarea a avut loc la data de 27 ianuarie 2000 și la ea au participat: Lucian Mihai, președinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica, judecători.