Decizia nr. 124/2003

Nicolae Popa - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Cristina Nicoara - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 din Legea nr. 543/2002
privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de Romeo Salceanu în Dosarul nr. 4.802/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 București.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Mircea Stanculescu, lipsa fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, sustinand oral motivele de neconstituționalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibila, arătând ca asupra textului de lege criticat Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile nr. 86 și nr. 89*), ambele din 27 februarie 2003, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 din Legea nr. 543/2002
privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, decizii nepublicate încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar care sunt obligatorii pentru Curtea Constituțională.
─────────
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 28 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 4.802/2002, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 din Legea nr. 543/2002
privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, ridicată de Romeo Salceanu, inculpat în dosarul menționat, pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se considera ca dispoziția legală criticata contravine prevederilor art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) și ale art. 20 din Constituție, precum și ale art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. În acest sens, se arata ca între o persoană care, din cauze neimputabile ei nu fusese judecata definitiv până la data intrării în vigoare a legii, și o altă persoană care a săvârșit aceeași infracțiune în același moment, dar care, datorită celeritatii judecării cauzei sale, a fost judecata definitiv până la data intrării în vigoare a legii se creează o inegalitate de tratament "fără un motiv obiectiv și rezonabil". Se conchide ca "violarea principiului egalității și nediscriminarii exista atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabila".
Judecătoria Sectorului 5 București, contrar prevederilor
art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu și-a exprimat opinia asupra excepției ridicate. În temeiul dispozițiilor legale menționate, precum și în conformitate cu art. 15 din Regulamentul sau de organizare și funcționare, Curtea Constituțională a solicitat completarea actului de sesizare cu opinia instanței de judecată, dar aceasta nu a dat curs acestei solicitări până la data pronunțării prezentei decizii.
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
art. 8 din Legea nr. 543/2002
nu creează privilegii sau discriminări, neincalcandu-se nici unul dintre criteriile egalității în drepturi enumerate în art. 4 alin. (2) din Constituție și în art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. De asemenea, se arata ca interpretarea data de autorul excepției principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, este în vădită contradictie cu jurisprudenta Curții Constituționale în aceasta materie. În acest sens se citeaza Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 în care s-a statuat ca "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluții diferite pentru situații diferite". Se mai apreciază ca grațierea colectivă constituie un act de clementa al Parlamentului, condițiile de acordare și de aplicare a acesteia fiind stabilite prin lege organică în temeiul art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituție. Destinatarii legii prin care se acordă grațierea colectivă au vocația de a beneficia de prevederile sale numai dacă îndeplinesc condițiile prevăzute în conținutul acesteia, iar condiția continuta de
art. 8 din Legea nr. 543/2002
nu încalcă principiul egalității în fața legii.
Avocatul Poporului apreciază ca dispoziția legală criticata este neconstitutionala. Se arata ca
Legea nr. 543/2002
privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni este atât un act de voința politica, cat și un act de clementa ce aparține Parlamentului. Criteriile pe baza cărora se acordă grațierea colectivă se stabilesc în exclusivitate de legiuitor care are obligația de a respecta principiile Constituției. Conținutul art. 8 din lege încalcă însă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, consfintit de art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și principiul aplicării legii penale mai favorabile, reflectat la rândul sau de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. De asemenea, se susține ca "legea mai favorabilă se exprima printr-un tratament mai bland, inclusiv prin acte de clementa ale statului". Textul de lege supus controlului de constituționalitate lipsește de tratamentul juridic menționat persoanele care nu au fost condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă. Se considera ca art. 8 "ar putea fi constituțional numai dacă se referea la data săvârșirii faptei și nu la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești". Se apreciază ca susținerile autorului excepției, referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (2), art. 11 și ale art. 20 din Constituție, sunt nerelevante, ele neavând legătură cu prevederile legale supuse controlului.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 8 din Legea nr. 543/2002
privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziții care au următorul cuprins: "Dispozițiile prezentei legi privesc pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate prin hotărâri judecătorești definitive pronunțate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raportul cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) și ale art. 20 din Constituție, precum și ale art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Textele constituționale invocate au următorul conținut:
- Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială.";
- Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai și cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale."
Potrivit dispozițiilor art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, de asemenea invocat în susținerea excepției, "Toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta legea trebuie să interzică orice discriminare și sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala și eficace contra oricărei discriminări, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine naționala sau socială, avere, naștere sau intemeiata pe orice alta împrejurare".
Examinând excepția, Curtea Constituțională constata ca asupra constituționalității dispozițiilor
art. 8 din Legea nr. 543/2002
privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 86 și 89 din data de 27 februarie 2003, decizii prin care s-a constatat ca textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât "limitează aplicarea legii la pedepse, măsuri și sancțiuni aplicate prin hotărâri judecătorești rămase definitive până la data intrării în vigoare a legii, excluzând pedepsele, măsurile și sancțiunile aplicate ulterior pentru fapte săvârșite până la această dată".
Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea a reținut următoarele:
- criteriul de acordare a grațierii colective instituit prin
art. 8 din Legea nr. 543/2002 , și anume existenta unei "hotărâri judecătorești definitive pronunțate până la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I", este determinat de o serie de elemente neprevăzute și neimputabile persoanei condamnate. Astfel, indiferent de data comiterii unei fapte prevăzute de legea penală, durata procesului penal și finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori, cum sunt gradul de operativitate a organelor judiciare, incidente legate de îndeplinirea procedurii de citare, exercitarea sau neexercitarea căilor de atac prevăzute de lege și alte împrejurări care pot sa întârzie soluționarea cauzei;
- stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu și exterior conduitei persoanei condamnate, de care depinde acordarea clementei, este în contradictie cu principiul egalității în fața legii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, conform căruia, în situații egale tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Fiind o lege, actul prin care se acordă grațierea trebuie să se aplice tuturor persoanelor care, aflate în aceeași situație, pot beneficia de iertarea pedepsei;
- sub aspectul incidentei actului de clementa colectivă, toți infractorii care au comis infracțiuni de aceeași categorie, anterior datei intrării în vigoare a legii, se afla într-o situație identică, data condamnării lor definitive neavând nici o semnificație în ceea ce privește stabilirea unui tratament juridic diferențiat, întrucât aceasta depinde de factori străini conduitei procesuale a infractorilor;
- criteriul obiectiv în baza căruia se acordă beneficiul grațierii colective poate fi determinat numai de săvârșirea faptei penale până la data intrării în vigoare a actului normativ de grațiere ori până la o altă dată anteriora, stabilită de lege, cum ar fi, spre exemplu, data inițierii proiectului de lege. Aceasta concluzie se impune și din aplicarea principiului activității legii penale, reglementat prin art. 10 din Codul penal, atât incriminarea, cat și aplicarea pedepsei fiind determinate de momentul comiterii infracțiunii. Or,
art. 8 din Legea nr. 543/2002
nu respecta aceste principii;
- referirea la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, prevăzută în textul criticat, creează premisele unei discriminări între persoane care, deși se găsesc în situații obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.
Curtea constata ca, la momentul pronunțării prezentei decizii, deciziile nr. 86 și 89 din 27 martie 2003 nu fuseseră încă publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/2002, republicată, "Deciziile sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României și produc efecte numai pentru viitor", iar în cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 23 alin. (3) teza a doua, care prevăd ca "Nu pot face obiectul excepției [...] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Sub acest aspect, împrejurarea ca decizia anterioară nu a fost încă publicată până la momentul pronunțării prezentei decizii nu are relevanta față de Curte, soluția prin care s-a constatat neconstituționalitatea
art. 8 din Legea nr. 543/2002
privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni fiindu-i opozabilă.
Prin urmare, retinand ca acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate (opozabil Curții Constituționale de la data pronunțării deciziei de admitere a excepției, respectiv 27 februarie 2003, iar nu de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I) a intervenit după sesizarea Curții, urmează ca excepția să fie respinsă ca devenită inadmisibila.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 8 din Legea nr. 543/2002
privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de Romeo Salceanu în Dosarul nr. 4.802/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 București.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2003.