Decizia nr. 667/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (1^1) și

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Anca-Irina Ionescu în Dosarul nr. 36.226/3/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 209D/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, avocat Lorand-David Dezei, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autoarei excepției de neconstituționalitate, care arată că persoanele ale căror imobile au fost preluate abuziv de stat înainte de 6 martie 1945 trebuie să beneficieze de aceleași scutiri ale taxelor de timbru ca și cele ale căror imobile au fost preluate abuziv de stat după 6 martie 1945, iar limitarea impusă de legiuitor este abuzivă. Susține că taxarea la valoare și modul de stabilire a taxei judiciare de timbru sunt injuste, de natură a restricționa accesul liber la justiție, și nu reprezintă o așezare justă a sarcinilor fiscale.

De asemenea, arată că în alte state, respectiv Germania, există un prag maxim al taxelor judiciare de timbru. Totodată, susține că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu sunt în măsură să asigure accesul la justiție, deoarece acordarea facilităților prevăzute de aceasta este la îndemâna judecătorilor.

În final, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât autoarea excepției de neconstituționalitate dorește o completare a textului criticat. De asemenea, menționează în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 562 din 3 mai 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 36.226/3/2008, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (1^1) și

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Anca-Irina Ionescu cu ocazia soluționării unei cauze având ca obiect o acțiune în constatare, respectiv revendicare imobiliară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care limitează perioada preluărilor abuzive, respectiv stabilesc scutirea de la plata taxei judiciare de timbru numai pentru cererile care privesc restituirea imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ceea ce creează o inegalitate de tratament în ceea ce privește accesul la justiție al persoanelor a căror proprietate a fost preluată abuziv anterior datei de 6 martie 1945. De asemenea, se arată că sunt contrare și dispozițiilor constituționale privind așezarea justă a sarcinilor fiscale, îngrădind totodată accesul la justiție, întrucât prin formularea actuală nu se stabilește o sumă maximă datorată, ci aceasta poate "merge la infinit". De asemenea, menționează Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă, având în vedere criticile aduse de reclamantă titlului statului asupra imobilului și împrejurărilor în care imobilul a trecut în patrimoniul statului, apreciază că se impune scutirea de la plată a cererii de revendicare pentru considerentele avute în vedere de

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 .

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. În acest sens arată că, în cazul drepturilor patrimoniale și al actelor juridice patrimoniale, acțiunile în constatare sau cererile în anulare, rezoluțiune sau reziliere au caracterul unei acțiuni în realizarea dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun evaluabil în bani, iar soluția legislativă în materia timbrării unor astfel de acțiuni cu o taxă calculată în funcție de valoarea bunului, cuprinsă în

art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 , este justificată de necesitatea instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acțiunilor sau cererilor evaluabile în bani, prevăzut la art. 2 alin. (2) din aceeași lege. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire cetățenii sunt obligați să contribuie, potrivit art. 56 din Constituție.

În ceea ce privește critica prevederilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , arată că aceasta nu poate fi reținută, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (1) și (1^1) și

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 2 alin. (1) și (1^1): "(1) Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel:

a) până la valoarea de 50 lei - 6 lei;

b) între 51 lei și 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depășește 50 lei;

c) între 501 lei și 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depășește 500 lei;

d) între 5.001 lei și 25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depășește 5.000 lei;

e) între 25.001 lei și 50.000 lei - 1.611 lei + 4% pentru ce depășește 25.000 lei;

f) între 50.001 lei și 250.000 lei - 2.611 lei + 2% pentru ce depășește 50.000 lei;

g) peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depășește 250.000 lei.

(1^1) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și cererilor privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.";

- Art. 15 lit. r): "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...]

r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate și ale art. 56 alin. (2) referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu dispoziții constituționale similare, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 562 din 3 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 11 iulie 2011,

Decizia nr. 570 din 3 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 4 iulie 2011,

Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, sau

Decizia nr. 309 din 6 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006.

Astfel, Curtea a statuat că apare ca fiind pe deplin justificată soluția adoptată de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1^1) din lege în materia timbrării unor acțiuni cu o taxă calculată în funcție de valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acțiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1) din aceeași lege.

Așa fiind, pentru acțiunile reglementate în ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacă se solicită sau nu în mod distinct repunerea părților în situația anterioară, taxarea acțiunii se va face la valoarea bunului, în vreme ce taxa cu valoare fixă urmează a fi datorată numai în cazul acțiunilor care au ca obiect drepturi, respectiv acte juridice nepatrimoniale.

Referitor la critica raportată la prevederile art. 21 și 56 din Constituție, Curtea a reținut că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții.

În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

De asemenea, Curtea a statuat că, potrivit prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, justițiabilii pot obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru, în acest sens fiind, spre exemplu

Decizia nr. 722 din 2 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 2 august 2011.

Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 din Constituție.

În ceea ce privește critica dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , care instituie o derogare de la principiul timbrării acțiunilor în justiție, în privința cererilor pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse de o persoană fizică împotriva statului sau a unei persoane juridice, Curtea a observat că se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

În jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că înțelesul art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu și identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor, astfel încât este justificată admisibilitatea unui regim juridic diferit pentru situații distincte.

Totodată, Curtea a reținut că instituirea de către legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferențiere între contribuabili și nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, în acest sens fiind și Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001.

În ceea ce privește raportarea la dispozițiile constituționale ale

art. 44, Curtea, în jurisprudența sa, spre exemplu Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, a statuat că exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, iar legiuitorul este îndreptățit să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție. Potrivit acestor dispoziții, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

2. Referitor la criticile autoarei prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta este nemulțumită, pe de o parte, de prevederile existente, în sensul că nu stabilesc o sumă maximă datorată, ci aceasta este calculată la valoare, iar, pe de altă parte, are în vedere o completare a acestora, în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru pentru cererile principale, precum și cererile accesorii și incidente introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice și în afara perioadei de 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aspecte ce excedează competenței instanței de contencios constituțional.

Astfel, Curtea observă că, potrivit art. 61 din Constituție, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale acestuia.

Ca atare, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (1^1) și

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (1^1) și

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Anca-Irina Ionescu în Dosarul nr. 36.226/3/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2012.