Decizia nr. 691/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 63/2011 10 mai 2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxilia…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani în Dosarul nr. 7.165/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 369D/2012.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 649D/2012-656D/2012 și nr. 711D/2012-715D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani și Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în dosarele nr. 6.999/40/2011, nr. 7.133/40/2011, nr. 7.282/40/2011, nr. 7.143/40/2011, nr. 7.020/40/2011, nr. 7.008/40/2011, nr. 7.146/40/2011, nr. 7.732/40/2011, nr. 7.737/40/2011, nr. 7.704/40/2011, nr. 7.712/40/2011, nr. 7.718/40/2011 și nr. 9.881/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția I civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 651D/2012 reprezentantul Școlii cu clasele I-VIII "Octav Băncilă" din localitatea Corni, în calitate de parte, solicită judecata în lipsă.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 649D/2012-656D/2012 și nr. 711D/2012-715D/2012 la Dosarul nr. 369D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 15 decembrie 2011, 12 decembrie 2011, 12 ianuarie 2012, 8 februarie 2012, 16 ianuarie 2012 și 12 martie 2012, pronunțate în dosarele nr. 7.165/40/2011, nr. 6.999/40/2011, nr. 7.133/40/2011, nr. 7.282/40/2011, nr. 7.143/40/2011, nr. 7.020/40/2011, nr. 7.008/40/2011, nr. 7.146/40/2011, nr. 7.732/40/2011, nr. 7.737/40/2011, nr. 7.704/40/2011, nr. 7.712/40/2011, nr. 7.718/40/2011 și nr. 9.881/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă și, respectiv, Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani și Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în numele și în calitate de reprezentant al reclamanților, în cadrul unor litigii de muncă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că, prin
Legea nr. 63/2011 , legiuitorul a operat o nouă diminuare a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, ceea ce este neconstituțional.
- constituind o lege separată - discriminează această categorie de personal în raport de toate celelalte categorii de bugetari, care sunt salarizați în baza
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, fiind unica lege care derogă de la principiul "unicității" modului de salarizare și care este destinată special acestei categorii profesionale. Or, rațiunea fundamentală pentru care s-a apelat la o lege unică de salarizare constă tocmai în eliminarea oricărei forme de discriminare între diferitele categorii de bugetari, prin stabilirea unei singure unități de măsură a salariatului și prin cuantificarea acestuia în funcție de complexitatea, periculozitatea și celelalte elemente specifice fiecăruia, conform coeficienților de ierarhizare de la 1 la 15 la care face trimitere art. 4 din lege.
Astfel, discriminarea rezultă din cel puțin două aspecte diferite:
1. personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este singura categorie de bugetari exclusă de la aplicarea unei legi "unice" de salarizare, neaplicându-se principiul unicității "unității de măsură" și al creării "de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală" pentru toți bugetarii;
2. personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este singura categorie de bugetari care a suferit o diminuare definitivă (nu temporară) a drepturilor salariale avute anterior intrării în vigoare a legilor succesive de salarizare unică în sistemul bugetar. În acest mod se încalcă un alt principiu stabilit pentru salarizarea întregului personal bugetar, conform căruia toți membrii acestei categorii își vor păstra drepturile dobândite anterior intrării în vigoare a legilor
nr. 330/2009
și
nr. 284/2010 , în sensul că salariul nu va putea fi stabilit sub nivelul de salarizare din luna decembrie 2009.
Prin prisma principiului constituțional al preeminenței normelor de drept al Uniunii Europene, consideră că
contravine art. 20 și 148 din Constituție, deoarece diminuarea drepturilor salariale, prin actul normativ criticat, este intempestivă, nejustificată de un interes legitim al statului și disproporționată față de măsurile dispuse în cazul altor categorii de bugetari, fiind contrară și principiului legalității. Invocă, în acest sens, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza Buzescu împotriva României și Hotărârea din 23 aprilie 1986, pronunțată de Curtea Europeană de Justiție, în Cauza 294/83 - Partidul Ecologist "Les Verts" împotriva Parlamentului European.
De asemenea, arată că prevederile legale criticate sunt contrare și principiilor solidarității și egalității de tratament, care presupun ca sarcina de a depune efortul financiar sau de orice altă natură, necesar pentru îndreptarea unei stări de necesitate, să fie suportată în comun și în egală măsură de toți cetățenii statului respectiv. În cazul de față, reclamanții fac parte "dintr-o categorie socio-profesională net defavorizată față de restul salariaților din sistemul bugetar prin aceea că suportă diminuări salariale superioare celorlalți bugetari".
În plus, nu este respectat nici principiul previzibilității normelor juridice, care "impune ca autoritățile publice să normeze relațiile sociale prin adoptarea de acte normative care să între în vigoare după trecerea unei anumite perioade de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanță de specialitate și să își corecteze conduita în concordanță cu modificările ce urmează a surveni". Astfel, în acord cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (spre exemplu, hotărârile pronunțate în cauzele C-152/88R, Sofrimport împotriva Comisiei, C368/89 Crispoltoni împotriva Fattoria Tabacchi di Citta di Castello), cât și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotărârile pronunțate în cauzele Burghelea împotriva României, Kaya împotriva României, Beian împotriva României), calitatea normelor juridice presupune ca acestea să genereze stabilitate, autoritățile statului neputând fi inconsecvente față de o anumită realitate socială. În cazul de față, insecuritatea și incertitudinea rezultă din însăși vătămarea patrimonială suferită de reclamanți și din afectarea așteptărilor și prognozelor financiare ale acestora pentru o perioadă de timp apreciabilă.
Totodată, prevederile legii criticate înfrâng principiul securității raporturilor juridice, astfel cum acesta a fost consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunțată în Cauza Tudor Tudor împotriva României și Hotărârea pronunțată în Cauza Teodorescu împotriva României) și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele C24/69 Nebe împotriva Comisiei, C61/79 Amministrazione delle finanze dello Stato împotriva Denkavit Italia, C57/69 Azienda colori nazionali - ACNA S.p.A. împotriva Comisiei). Astfel, "înșiruirea haotică de acte normative din domeniul salarizării personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar care, deși au fost în final clarificate prin însăși hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii", au fost înlăturate prin promulgarea unei noi legi de salarizare, și anume
În ceea ce privește încălcarea art. 44, art. 53 și art. 136 alin. (1) din Constituție, a art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, susțin că
încalcă grav dreptul de proprietate asupra bunului reprezentat de salariul cuvenit, fără a exista vreunul din cazurile prevăzute de art. 53 din Constituție, fără a avea caracter temporar și fără a se acordă în schimb vreo despăgubire proporțională cu privarea de bun. În acest sens, invocă hotărârile pronunțate în cauzele Kechko împotriva Ucrainei, Kopecky împotriva Slovaciei, Cazacu împotriva Moldovei și Buchen împotriva Cehiei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că drepturile salariale privite ca drept de creanță reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul la salariu fiind asimilat dreptului de proprietate.
Tribunalul Botoșani - Secția I civilă apreciază că dispozițiile
sunt constituționale, sens în care invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 575 din 4 mai 2011 .
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile
sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.
Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 alin. (1) și (5) privind proprietatea publică și privată și caracterul inviolabil al proprietății private și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitoare la protecția proprietății.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că
- act normativ cu caracter temporar, ale cărui efecte juridice continuă să se producă, a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză (a se vedea
Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, și
Decizia nr. 130 din 16 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012).
Astfel, raportat la critica de neconstituționalitate cu privire la încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", Curtea, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată (a se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94).
În aceste condiții, Curtea a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare și până la finele anului 2011, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.
Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Totodată, examinând legea criticată prin prisma exigențelor referitoare la previzibilitatea normelor juridice și protecția așteptărilor legitime ale cetățenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate, câtă vreme
a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reținut că drepturile câștigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că este lipsită de temei critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, susținută de autorii excepției din perspectiva instituirii, prin prevederile legale criticate, a unei discriminări în cazul personalului didactic și didactic auxiliar, față de restul salariaților plătiți din fondurile publice.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității (a se vedea, de exemplu,
Decizia nr. 17 din 12 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010).
În același sens, Curtea a reținut că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor.
În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).
Aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea a constatat că în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
În acest context specific salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecințele modificărilor legislative și ale soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul național de învățământ. Se asigură astfel un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
În aceste condiții, Curtea a reținut că situația obiectiv diferită a personalului didactic și didactic auxiliar justifică instituirea unui tratament juridic distinct în ceea ce privește salarizarea acestei categorii profesionale, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării principiului egalității în drepturi.
În sfârșit, celelalte critici de neconstituționalitate, astfel cum sunt formulate de autorii excepției, vizează aplicarea cu prioritate a unor principii statuate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Or, asemenea aspecte nu pun în discuție probleme de constituționalitate, ci țin de aplicarea legii de către instanțele de judecată.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate anterior își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani și Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în dosarele nr. 7.165/40/2011, nr. 6.999/40/2011, nr. 7.133/40/2011, nr. 7.282/40/2011, nr. 7.143/40/2011, nr. 7.020/40/2011, nr. 7.008/40/2011, nr. 7.146/40/2011, nr. 7.732/40/2011, nr. 7.737/40/2011, nr. 7.704/40/2011, nr. 7.712/40/2011, nr. 7.718/40/2011 și nr. 9.881/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.