Decizia nr. 810/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a), art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (2) și

art. 5 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Corneliu Danilescu în Dosarul nr. 15/110/2011 al Tribunalului Bacău - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 594D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 15/110/2011, Tribunalul Bacău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a), art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (2) și

art. 5 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Corneliu Danilescu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la decizia de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (2), art. 44 alin. (1), (3) și (4), art. 47, art. 136 alin. (5) și art. 139 alin. (3), precum și celor ale Preambulului și ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate au afectat în mare măsură nivelul de trai al pensionarilor militari.

Totodată, arată că, în condițiile în care angajatorul - statul - "nu a contribuit la fondul bugetului asigurărilor sociale de stat, nu poate folosi discreționar acest fond pentru a se achită de obligațiile ce îi revin în calitate de angajator, deoarece se creează premisele de a folosi acest fond și pentru alte obligații ale statului, deși drepturile acestuia ca angajator sunt egale cu drepturile celorlalți angajatori".

De asemenea, consideră că dispozițiile de lege criticate contravin și principiului inamovibilității proprietății private și încalcă garanția constituțională a proprietății private, întrucât "dreptul bănesc corespunzător gradului militar (ca orice drept de proprietate) nu poate fi luat, caz în care ar fi efectuată o expropriere a dreptului respectiv al militarului".

Cu privire la încălcarea art. 47 din Constituție, susține că dispozițiile de lege criticate "subminează nivelul de trai al militarilor, prin diminuarea semnificativă a cuantumului venitului din pensie".

În final, invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 830/2008 , nr. 375/2005, nr. 57/2006, nr. 120/2007.

Tribunalul Bacău - Secția civilă consideră, în esență, că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, deoarece pensia de serviciu are natura unui drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii. Pentru viitor, pensia de serviciu nu are natura unui bun actual, ci doar a unui interes patrimonial care poate fi supus unei reduceri fără a fi necesară acordarea unei despăgubiri. În ceea ce privește gradul militar, acesta nu poate face obiectul unui drept de proprietate. Invocă, în continuare,

deciziile Curții Constituționale nr. 20/2000

și nr. 871/2010. În final, consideră că dispozițiile de lege criticate nu intră în conflict cu art. 16 din Constituție și cu celelalte prevederi invocate din actele internaționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. a), art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (2) și

art. 5 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 1 lit. a): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat;";

- Art. 3 alin. (1): "Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 4 alin. (2): "Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabilește în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor

Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și se plătește de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";

- Art. 5 alin. (1), (2) și (4): "(1) Prevederile art. 3 și 4 se aplică în mod corespunzător și pensiilor stabilite potrivit prevederilor

Legii nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale

Legii nr. 179/2004

privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare.

[...]

(4) În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 1 alin. (5) potrivit căruia "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1), (3) și (4) privind dreptul de proprietate, art. 47 privind nivelul de trai decent, art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private, art. 139 alin. (3) privind impozite, taxe și alte contribuții, precum și cele ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, coroborate cu Preambulul și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin

Decizia nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, prin

Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011,

Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, și

Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011.

Prin

Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat, în esență, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, "ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție [...]. Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".

Totodată, Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii".

Curtea Constituțională a constatat că "eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de

Legea nr. 119/2010

nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, 2005). Ajustarea dictată de principiul contributivității nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajați ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenței Curții, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 și Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de față, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă".

Totodată, prin

Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat următoarele: "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil".

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În final, Curtea reține că dispozițiile constituționale ale art. 139 alin. (3) privind impozite, taxe și alte contribuții nu au incidență în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a), art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (2) și

art. 5 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Corneliu Danilescu în Dosarul nr. 15/110/2011 al Tribunalului Bacău - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2012.