Decizia nr. 1285/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și, în special, ale art. 1 lit. f) și art. 3 din lege
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 119/2010 30 iunie 2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Ioan Vasile Savu în Dosarul nr. 8.177/30/2010 al Tribunalului Timiș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 4.757D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 4.769D/2010 și nr. 77D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și
art. 3 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Hajdu Menyhert Gabor și Asztalos Ferenc în dosarele nr. 2.838/96/2010 și nr. 2.848/96/2010 ale Tribunalului Harghita - Secția civilă.
La apelul nominal se prezintă personal domnul Hajdu Menyhert Gabor, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 43D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și
art. 3 din Legea nr. 119/2010 , excepție ridicată de Szabo Karoly Ferenc în Dosarul nr. 10.835/83/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare cu privire la Casa Județeană de Pensii Satu Mare este legal îndeplinită. În privința autorului excepției, magistratul-asistent-șef referă asupra faptului că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu privire la domnul Szabo Karoly Ferenc a fost restituită cu mențiunea "decedat".
Cu privire la acest incident procedural, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că procedura de citare a fost legal îndeplinită, tranșarea aspectelor ce țin de succesiunea persoanei decedate urmând să fie realizată la instanța de fond. În consecință, consideră cauza în stare de judecare.
Curtea apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită și față de autorul excepției de neconstituționalitate, întrucât, pe de o parte, având în vedere
art. 14 din Legea nr. 47/1992 , dispozițiile art. 87 pct. 10 din Codul de procedură civilă referitor la citarea moștenitorilor, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special nu sunt aplicabile procedurii în fața instanței constituționale, iar, pe de altă parte, indiferent că moștenitorii au intervenit sau nu în procesul din fața instanței de fond, Curtea, în lipsa unei intervenții exprese din partea acestora în litigiul constituțional, urmează să judece cauza potrivit cadrului procesual stabilit prin încheierea de sesizare. Astfel, Curtea reține că judecarea excepției de neconstituționalitate nu este condiționată de intervenția în procesul din fața instanței de fond sau a celei constituționale a moștenitorilor autorului excepției, dat fiind că aceasta este de ordine publică. În fine, problemele legate de drepturile succesorale urmează să fie tranșate în litigiul din fața instanței judecătorești.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 4.769D/2010, nr. 43D/2011 și nr. 77D/2011 la Dosarul nr. 4.757D/2010.
Partea prezentă, precum și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 4.769D/2010, nr. 43D/2011 și nr. 77D/2011 la Dosarul nr. 4.757D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului Hajdu Menyhert Gabor, care arată că dispozițiile legale criticate sunt retroactive, întrucât modifică o decizie definitivă de pensionare. Se susține că dreptul său la pensie, drept care constituie o asigurare pentru perioada pasivă a vieții unui cetățean, a fost, practic, desființat prin scăderea cu peste 90% a cuantumului pensiei sale; or, o atare măsură este disproporționată și inadmisibilă chiar și în condițiile în care societatea este strâmtorată din punct de vedere economic. Se mai apreciază că statul încalcă și dreptul la respectarea bunurilor unei persoane, deși ar fi trebuit să garanteze dreptul de proprietate cu privire la bunurile legal dobândite.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 871 din 25 iunie 2010 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 25 și 29 noiembrie 2010, 2 și 9 decembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 8.177/30/2010, nr. 2.838/96/2010, nr. 10.835/83/2010 și nr. 2.848/96/2010, Tribunalul Timiș - Secția civilă, Tribunalul Harghita - Secția civilă și Tribunalul Satu Mare - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, respectiv ale art. 1 și art. 3 din lege, excepție ridicată de Ioan Vasile Savu, Hajdu Menyhert Gabor, Szabo Karoly Ferenc și Asztalos Ferenc în cauze având ca obiect anularea deciziilor de recalculare a pensiei în baza
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că
încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât instituie un paralelism legislativ în privința pensiei speciale a parlamentarilor, aceștia practic fiind supuși atât
privind Statutul deputaților și al senatorilor, cât și Legii nr. 119/2000; mai mult, se consideră că acest paralelism legislativ a fost accentuat prin adoptarea
Se arată că adoptarea
s-a realizat cu încălcarea art. 67, art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 76 alin. (1) din Constituție, întrucât, reglementând în materia legii organice, ea trebuia adoptată în prezența și cu votul majorității membrilor celor două Camere ale Parlamentului. Or, legea criticată a fost adoptată prin procedura angajării răspunderii Guvernului, potrivit art. 114 din Constituție.
Se consideră că dispozițiile legale criticate încalcă principiul neretroactivității legilor, întrucât o lege nu poate diminua cuantumul pensiilor aflate în plată decât cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție. Se apreciază că pensia specială reprezintă un element de patrimoniu aflat în proprietatea beneficiarului acesteia, iar reducerea cuantumului acesteia constituie o ingerință care afectează dreptul de proprietate în substanța sa. Mai mult, se arată că o asemenea măsură reprezintă o expropriere ce nu respectă exigențele art. 44 alin. (3) din Constituție, întrucât aceasta a fost dispusă fără o justă și prealabilă despăgubire. Este afectat și dreptul constituțional la pensie, precum și nivelul de trai al pensionarilor afectați prin măsura criticată.
În consecință, se arată că sunt încălcate și prevederile art. 53 din Constituție, întrucât nu respectă condițiile imperative prevăzute de acest text constituțional.
Tribunalul Timiș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale.
Tribunalul Harghita - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este întemeiată, prin raportare la dispozițiile art. 44 alin. (1) și art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, în măsura în care dreptul la pensie este un drept ce se regăsește în patrimoniul unei persoane.
Tribunalul Satu Mare - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este inadmisibilă, întrucât textele legale criticate nu mai sunt formal în vigoare, epuizându-și efectele juridice odată cu transformarea pensiilor speciale în pensii contributive. În acest sens, se mai arată că, în momentul de față, este aplicabilă numai
în privința sistemului de pensii publice, aspect subliniat și prin
Decizia Curții Constituționale nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 .
Guvernul nu a comunicat punctul său de vedere în dosarele nr. 43D/2011 și nr. 77D/2011.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum și, în special, ale art. 1 și art. 3 din lege. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate, rezultă că aceasta privește dispozițiile art. 1 lit. f) și
art. 3 din Legea nr. 119/2010 , precum și legea în ansamblul său, dispoziții asupra cărora Curtea, potrivit jurisprudenței sale, urmează a se pronunța prin prezenta decizie. Textele punctual criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 lit. f): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul
privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: [...]
f) pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor;";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de
Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de
Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului".
Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 cu referire la nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 67 privind actele juridice și cvorumul legal, art. 73 alin. (3) lit. p) privind categoriile de legi, art. 76 alin. (1) privind adoptarea legilor și a hotărârilor și art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Totodată, sunt invocate în susținerea excepției și dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la protecția proprietății, art. 17, art. 23 pct. 3 și art. 25 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul de proprietate, dreptul la o retribuție echitabilă, respectiv dreptul la un nivel de trai, precum și art. 1 privind demnitatea umană, art. 6 privind dreptul la libertate și la siguranță, art. 17 privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 34 privind securitatea socială și asistența socială, art. 52 privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor și art. 54 privind interzicerea abuzului de drept din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. Nu se poate reține punctul de vedere al Guvernului în sensul că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât, chiar dacă operațiunea de transformare a pensiilor speciale în pensii contributive a fost realizată,
continuă să producă efecte juridice directe pentru perioada 3 iulie-31 decembrie 2010 și indirecte/subsecvente pentru perioada de după intrarea în vigoare a
Legii nr. 263/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Astfel, legea criticată nu și-a epuizat efectele juridice, Curtea arătând, în
Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, că viitoarea
nu are caracter novator față de cadrul legal consacrat prin
Legea nr. 119/2010 ; așadar, o eventuală neconstituționalitate a
Legii nr. 119/2010 , coroborată cu neconstituționalitatea dispozițiilor abrogatoare - care, de principiu, au caracter constatator - cuprinse în
referitoare la textele legale care vizau pensii de serviciu, are drept rezultat repunerea în plată a pensiei speciale existente anterior
În aceste condiții, ținând cont și de
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, excepția de neconstituționalitate urmează să fie analizată pe fond.
II. În privința criticilor extrinseci de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției din Dosarul nr. 4.757D/2010 pornește de la o ipoteză greșită în sensul că în domeniul rezervat legilor organice se poate reglementa numai în condițiile art. 75 și art. 76 din Constituție. Or, chiar Constituția, la art. 114, oferă Guvernului competența de a-și angaja răspunderea în fața Parlamentului asupra unui proiect de lege cu consecința adoptării legii respective dacă nu a fost depusă o moțiune de cenzură sau dacă aceasta nu a fost votată în condițiile art. 113 din Constituție. Acest proiect de lege poate viza domenii care fac atât obiectul legii ordinare, cât și obiectul legii organice, domeniile excluse fiind, spre exemplu, legile constituționale sau legile pentru adoptarea cărora Constituția prevede o anume procedură (a se vedea art. 138 din Constituție).
Astfel, cu precizările de mai sus arătate, Curtea reține că indiferent de materia în care intervine, cea a legii ordinare sau organice, un proiect de lege poate fi adoptat atât pe calea prevăzută de art. 75 și art. 76, cât și pe cea reglementată de art. 114 din Constituție.
III. În privința criticilor intrinseci de neconstituționalitate, Curtea observă următoarele:
Prin
Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat, în mod principial, că textele de lege criticate, conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a observat că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.
Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Curtea a arătat, în privința pretinsei încălcări a art. 47 din Constituție, că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, și anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, și anume optica legiuitorului și resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcție.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
De asemenea, Curtea observă că statutul constituțional al magistraților, precum și garanțiile care se atașează acestuia sunt diferite de cele ale deputaților și senatorilor, ceea ce justifică, de principiu, un tratament juridic diferențiat al magistraților, ca exponenți ai sistemului justiției, în privința acordării pensiei speciale, fără ca acest lucru să însemne că atunci când resursele financiare o vor permite legiuitorul să nu poată acorda și acestei din urmă categorii un supliment la pensia contributivă. Astfel, nu se poate reține incidența considerentelor care au stat la baza Deciziei Curții Constituționale nr. 873 din 25 iunie 2010 și în privința deputaților și senatorilor.
Distinct de cele arătate mai sus, Curtea mai reține că dispozițiile legale criticate nu impietează cu nimic asupra calității de pensionar dobândită în temeiul reglementărilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, această decizie este o faptă constitutivă a unei situații juridice realizate înainte de o eventuală intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultă că, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rămân câștigate pe toată perioada cuprinsă între emiterea deciziei de pensionare și momentul la care va intra în vigoare prezenta lege. Dacă prezenta lege ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în plată pe perioada menționată, aceasta cu siguranță ar fi fost retroactivă, încălcând art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât ar fi desființat o facta praeterita.
Prin urmare, ceea ce se subsumează, în mod evident, conceptului de facta praeterita este dobândirea calității de pensionar. Însă, cu privire la drepturile rezultate în urma obținerii calității menționate, se observă că acestea se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori și ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestațiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului. Însă cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speța de față, se constituie chiar în dobândirea calității de pensionar și toate prestațiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita.
Legiuitorul, fie el originar sau derivat, nu poate modifica pentru trecut - crescând ori diminuând - cuantumul pensiilor legal primite și încasate lunar. Deci, drepturi legal câștigate în sensul
Deciziei nr. 120 din 15 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2007, sunt cele care sunt deja legal încasate, cu condiția să fi fost și legal stabilite; de asemenea, drept legal câștigat în sensul aceleiași decizii este, bineînțeles, și calitatea de pensionar.
Curtea observă că pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligația statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză și-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuțiilor. Este un drept pe care l-a obținut și realizat prin plata contribuțiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituțional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susține că este un drept viitor câștigat ad aeternam din moment ce este sub condiție.
Mai mult, Curtea observă că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 și din 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în același sens, și hotărârile din 12 octombrie 2004 și 28 septembrie 2004, pronunțate în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plății unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenție în privința bunului ce trebuie justificată (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esențial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63) și că scăderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să știrbească esența dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat să suporte o scădere rezonabilă și proporțională (paragrafele 62 și 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotărârii reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcție de contribuțiile vărsate, și nu în funcție de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiții, pierderea parțială a unei părți din pensie nu este o sarcină individuală excesivă (paragraful 63).
Curtea constată că eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de
nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură (spre deosebire de cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, 2005, precitată). Ajustarea dictată de principiul contributivității nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajați ai statului, dar îi integrează pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenței Curții, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă (a se vedea Decizia nr. 872 și
Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de față, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă.
Curtea mai observă că, prin
Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, a statuat: "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil".
De asemenea, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu numai că nu creează un paralelism legislativ, ci integrează sistemului de pensii publice pensiile speciale, aspect întărit chiar prin
Legea nr. 263/2010 , care, constatând realitatea existentă în urma adoptării
Legii nr. 119/2010 , a și abrogat [la art. 196 lit. g)] dispozițiile
art. 49-51 din Legea nr. 96/2006
privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 12 noiembrie 2008, referitoare la pensiile speciale ale deputaților și senatorilor. Este de reținut că această abrogare nu a avut caracter novator (a se vedea
Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 , precitată), întrucât, dacă i s-ar fi atașat acest caracter, într-adevăr, se punea problema existenței unui paralelism legislativ.
În privința dispozițiilor procedurale cuprinse la
art. 3 din Legea nr. 119/2010 , Curtea observă că acestea nu încalcă cu nimic textele constituționale invocate, ele reprezentând prevederi de natură tehnică, legiuitorul fiind îndrituit să stabilească modalitatea concretă de calcul a noilor pensii prin trimiterea generală pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent trimiterea, desigur, vizează
În fine, Curtea reține că art. 53 din Constituție nu are incidență în cauză din moment ce nu există nicio încălcare a vreunui drept sau libertăți fundamentale.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că cenzurarea modului în care casele județene de pensii au înțeles să recalculeze pensiile speciale și, implicit, a deciziilor de recalculare emise în temeiul
ține de competența instanțelor judecătorești.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și, în special, ale art. 1 lit. f) și art. 3 din lege, excepție ridicată de Ioan Vasile Savu în Dosarul nr. 8.177/30/2010 al Tribunalului Timiș - Secția civilă, de Hajdu Menyhert Gabor și Asztalos Ferenc în dosarele nr. 2.838/96/2010, respectiv nr. 2.848/96/2010 ale Tribunalului Harghita - Secția civilă și de Szabo Karoly Ferenc în Dosarul nr. 10.835/83/2010 al Tribunalului Satu Mare - Secția civilă
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.