Decizia nr. 871/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în Dosarul nr. 785/40/2011 și care constituie obiectul Dosarului nr. 292D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 298D/2012, nr. 329D/2012, nr. 431D/2012, nr. 432D/2012, nr. 499D/2012, nr. 609D/2012, nr. 642D/2012 și nr. 643D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a aceleiași legi, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în Dosarul nr. 2.381/40/2011, precum și de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în numele unor membri ai săi, în dosarele nr. 3.490/40/2011, nr. 5.955/40/2011, nr. 6.257/40/2011 și nr. 6.047/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția civilă, respectiv în dosarele nr. 3.487/40/2011, nr. 3.468/40/2011 și nr. 3.491/40/2011 ale Curții de Apel Suceava - Secția I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, față de obiectul cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 298D/2012, nr. 329D/2012, nr. 431D/2012, nr. 432D/2012, nr. 499D/2012, nr. 609D/2012, nr. 642D/2012 și nr. 643D/2012 la Dosarul nr. 292D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, reprezentată, de exemplu, de

Decizia nr. 492 din 10 mai 2012 . Totodată, face referire și la decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele conexate Mihăieș împotriva României și Senteș împotriva României, prin care s-a statuat că statul român nu a încălcat prin

Legea nr. 118/2010

niciun drept fundamental al omului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 10 octombrie 2011, 7 noiembrie 2011, 21 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011, 7 februarie 2012, 9 ianuarie 2012, 23 ianuarie 2012 și 9 februarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 785/40/2011, nr. 2.381/40/2011, nr. 3.490/40/2011, nr. 5.955/40/2011, nr. 3.487/40/2011, nr. 6.257/40/2011, nr. 6.047/40/2011, nr. 3.468/40/2011 și nr. 3.491/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă și Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în primele două dosare enumerate, și de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în numele unor membri ai acestuia, în litigii de muncă având ca obiect restituirea sumelor aferente drepturilor salariale reținute în temeiul art. 1 alin. (1) din legea criticată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate ridicate din oficiu de Tribunalul Botoșani în dosarele sale nr. 785/40/2011 și nr. 2.381/40/2011 (dosarele Curții Constituționale nr. 292D/2012 și nr. 298D/2012), se susține că

Legea nr. 118/2010

este neconstituțională, întrucât, prin nerespectarea termenelor și condițiilor impuse de

Legea nr. 47/1992 , a fost lipsită de substanță forma de control de constituționalitate a legilor înainte de promulgarea acestora. Arată că

Legea nr. 118/2010 , adoptată în procedură de urgență și promulgată de Președintele României în aceeași zi, ar fi trebuit depusă, anterior promulgării, la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului și comunicată Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție și Avocatului Poporului în vederea exercitării dreptului constituțional de sesizare a Curții Constituționale, urmând să fie trimisă Președintelui spre promulgare după trecerea termenului de două zile prevăzut în

art. 15 din Legea nr. 47/1992 . Or, din evidențele electronice ale Camerei Deputaților rezultă că proiectul actului normativ nu a fost depus la secretarul general al Camerei Deputaților în scopul exercitării dreptului deputaților de a formula obiecții de neconstituționalitate. De asemenea, prin necomunicarea proiectului de lege Înaltei Curți de Casație și Justiție și Avocatului Poporului, aceste instituții au fost lipsite de dreptul de a formula obiecții de neconstituționalitate, fiind astfel încălcate prevederile

art. 15 din Legea nr. 47/1992

și cele ale art. 146 din Constituție.

Mai arată că, prin

Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , Curtea Constituțională a stabilit că a fost depusă în termenul legal o obiecție de constituționalitate. Or, conform art. 77 din Constituție, dacă s-a cerut verificarea constituționalității unei legi, promulgarea se face în cel mult 10 zile de la primirea deciziei Curții prin care i s-a confirmat constituționalitatea.

De asemenea, Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani susține că dispozițiile

art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010

încalcă prevederile art. 41 alin. (5) din Constituție, care consfințesc obligativitatea contractelor colective de muncă, invocând contractul colectiv de muncă la nivel național și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură în învățământ care garantează dreptul la încasarea unui salariu nediminuat cel puțin pe tot parcursul anului 2010. Precizează că, prin

Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 , Curtea Constituțională a statuat că dreptul la muncă este un drept complex care include și dreptul la salariu. Precizează, de asemenea, că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în ce privește includerea salariului în categoria bunurilor în accepțiunea art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În opinia sa, nu există nicio justificare de natura celor menționate în art. 53 alin. (1) din Constituție pentru diminuarea salariului cu 25%.

Formulează totodată critici cu privire la

Legea nr. 118/2010

în ansamblul său, susținând că, din studierea modului de promulgare și de intrare în vigoare a acesteia, rezultă că aceasta nesocotește dispozițiile art. 147 alin. (2) din Constituție, ale

art. 15 din Legea nr. 47/1992

și ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaților.

În fine, autorul excepției critică întinderea în timp a efectelor

Legii nr. 118/2010 , în condițiile în care aceasta trebuia să își producă efectele doar până la 1 ianuarie 2011, dată la care, însă, măsura diminuării cu un sfert a salariilor (echivalentă cu suprimarea unei săptămâni de lucru dintr-o lună) nu a încetat, salariile nerevenind la cuantumurile inițiale. Arată că, deși

Legea nr. 118/2010

inițial a fost considerată constituțională prin prisma caracterului temporar al măsurilor de austeritate, a devenit neconstituțională prin perpetuarea și permanentizarea acestor măsuri, care au ajuns să aducă atingere substanței dreptului de proprietate asupra salariului.

Tribunalul Botoșani - Secția civilă consideră, în opinia exprimată în cuprinsul încheierilor de sesizare din dosarele nr. 3.490/40/2011, nr. 5.955/40/2011, nr. 6.257/40/2011 și nr. 6.047/40/2011 (dosarele Curții Constituționale nr. 329D/2012, nr. 431D/2012, nr. 499D/2012 și nr. 609D/2012), că excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani este neîntemeiată, precizând că, prin

deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010 , nr. 874 din 25 iunie 2010, nr. 975 din 7 iulie 2010 și nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, criticile au fost pe larg analizate de Curtea Constituțională.

Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în dosarele sale nr. 3.487/40/2011, nr. 3.468/40/2011 și nr. 3.491/40/2011 (dosarele Curții Constituționale nr. 432D/2012, nr. 642D/2012 și nr. 643D/2012) este neîntemeiată, întrucât nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorul acesteia.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că legea criticată este constituțională, precizând că își menține punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 133D/2012 al Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate ridicate în Dosarul nr. 3.490/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă a criticat nu numai prevederile

Legii nr. 118/2010 , ci și pe cele ale art. 1 alin. (1) din aceeași lege. Deși instanța a consemnat în dispozitivul încheierii de sesizare doar

Legea nr. 118/2010 , Curtea va reține ca obiect al excepției atât legea, în ansamblul său, cât și articolul menționat, care are următorul conținut: "Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile

Legii-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010

privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."

În opinia autorilor excepției, prevederile

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, și, în special, cele ale art. 1 alin. (1) din aceeași lege contravin următoarelor dispoziții din Constituție : art. 1 alin. (3) și (5) în care sunt enumerate caracteristicile statului român și se instituie obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 41 alin. (5) care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective, art. 44 alin. (1)-(3) referitor la garantarea proprietății private, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 alin. (1) și (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietății private, art. 146 și art. 147 alin. (2) privind deciziile Curții Constituționale și art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, invocă și prevederile art. 1 privind protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care conțin garanții privind protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, că prevederile

Legii nr. 118/2010

referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 din aceasta. Cu toate acestea, prevederile legale criticate continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina celor statuate prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituționalitatea prevederilor legale criticate.

Totodată, Curtea observă că a mai examinat excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 118/2010 , în ansamblul său, și, în mod special, a art. 1 alin. (1) din aceasta prin prisma unor argumente similare și din perspectiva acelorași texte constituționale și convenționale.

Astfel, în ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, referitoare la procedura de adoptare și promulgare a

Legii nr. 118/2010 , și anume la nerespectarea termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra unei legi anterior promulgării, prin

Decizia nr. 365 din 24 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012, prin

Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, Curtea a reținut, de principiu, că încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, de vreme ce, din punct de vedere extrinsec, legea a fost adoptată de către Parlament cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional. Promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate privind încălcarea art. 146 lit. a) și art. 147 alin. (2) din Constituție din perspectiva nerespectării termenului acordat pentru sesizarea Curții Constituționale asupra neconstituționalității unei legi înainte de promulgare, Curtea a constatat - prin aceeași

Decizie nr. 365 din 24 aprilie 2012

- că niciunul dintre cele două texte fundamentale nu conține o referire expresă la acest termen. Pentru situația în care o lege a fost trimisă spre reexaminare, Constituția prevede, la art. 77 alin. (3), termenul de 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare în care Președintele este obligat să o promulge. Pentru celelalte cazuri, deci și pentru situația în care legea nu a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire, potrivit alin. (1) al aceluiași articol. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii

legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992 , care stabilește, prin dispozițiile art. 15 alin. (2), că, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului. Potrivit aceleiași norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgență, termenul este de două zile. Aceeași soluție juridică se regăsește și la

art. 133 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților. Prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , Curtea a reținut că natura juridică a acestui termen este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea, în acest fel, a controlului de constituționalitate a priori. Totodată, pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin

Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituție.

Criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate în cauza de față au mai fost, de asemenea, examinate de Curtea Constituțională, care, de exemplu, prin

Decizia nr. 256 din 20 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012, a constatat netemeinicia acestora. Cu acel prilej, Curtea a observat că, prin

Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010

și

Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, care respectă, însă, exigențele prevederilor constituționale impuse de textul menționat. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin

Legea nr. 118/2010

și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. În plus, Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. În acest sens, prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională. Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

Totodată, Curtea a remarcat și evoluția legislativă ulterioară, în sensul că prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%.

Prin aceeași

Decizie nr. 256 din 20 martie 2012

mai sus menționată, Curtea Constituțională a constatat că autorii excepției nu pot invoca protecția dreptului de proprietate din moment ce salariile viitoare nu pot fi considerate bunuri și, prin urmare, textele constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată și protecția proprietății nu au incidență în cauză. În acest sens, a menționat Decizia de admisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și 44.605/11 Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 16, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că salariile viitoare cu greu pot fi considerate ca fiind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție. Prin aceeași decizie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat, în privința reducerilor salariale operate prin

Legea nr. 118/2010 , că, și dacă salariile viitoare ar fi considerate bunuri, ingerința (reducerea) este prevăzută de lege, aceasta urmărește o cauză de utilitate publică (salvarea echilibrului bugetar al statului) și respectă un just echilibru între interesele generale ale colectivității și interesele individuale ale cetățeanului (paragrafele 17-20). Totodată, Curtea de la Strasbourg a observat că autoritățile naționale se află într-o poziție mai favorabilă decât judecătorul internațional de a aprecia "utilitatea publică" (paragraful 19).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la o reconsiderare a acestei jurisprudențe, își mențin valabilitatea considerentele și soluția pronunțate prin deciziile citate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 118/2010

privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, și, în mod special, ale art. 1 alin. (1) din aceeași lege, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarele nr. 785/40/2011 și nr. 2.381/40/2011 și de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în dosarele nr. 3.490/40/2011, nr. 5.955/40/2011, nr. 6.257/40/2011 și nr. 6.047/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția civilă și în dosarele nr. 3.487/40/2011, nr. 3.468/40/2011 și nr. 3.491/40/2011 ale Curții de Apel Suceava - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 octombrie 2012.