Decizia nr. 167/2013

Articol unic

art. 16: "Termenul prevăzut la art. 193 alin. (2), referitor la prevederile art. 102 alin. (2)-(4), art. 169 alin. (6) și

art. 170, din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2013."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că textul de lege criticat contravine art. 47 alin. (1) din Constituție referitor la nivelul de trai.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege prorogă la data de 1 ianuarie 2013 aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care se referă la majorarea punctului de pensie, creșterea punctajelor anuale realizate în perioadele în care asigurații au desfășurat munca în grupa I și/sau grupa a IIa de muncă, respectiv aplicarea unui indice de corecție la punctajul mediu anual calculat pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a

Legii nr. 263/2010 . Potrivit dispozițiilor

art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 , înainte de modificarea acestora prin textul de lege criticat, majorarea punctului de pensie, creșterea punctajelor anuale și aplicarea indicelui de corecție, mai sus amintite, trebuiau aplicate începând cu data de 1 ianuarie 2012.

Curtea observă că, efect al textului de lege criticat, cuantumul pensiei nu este diminuat, astfel încât nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea dreptului la un nivel de trai decent.

Astfel, așa cum Curtea a statuat prin

Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, "stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de o serie de factori conjuncturali. Situația economică a țării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar și nivelul de dezvoltare al societății, gradul de cultură și civilizație la un anumit moment și modul de organizare a societății reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vieții. În concluzie, aprecierea modului și a măsurii în care statul reușește să ducă la îndeplinire obligația de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la acești factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil".

Curtea reține că

Legea nr. 283/2011

a fost adoptată într-un moment profund marcat de criza economică, în care statul a fost obligat să mobilizeze cât mai multe resurse în vederea prevenirii unor efecte dezastruoase pe care le-ar fi putut avea asupra economiei, cu un deosebit impact asupra populației.

În acest context, faptul că statul a amânat creșterea cuantumului unor drepturi bănești nu poate fi privit ca fiind o măsură de natură a afecta dreptul la un nivel de trai decent, ci, mai degrabă, ca o măsură de adaptare la condițiile economico-sociale existente, în funcție de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat.

De altfel, prin

Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, examinând problema afectării unor drepturi fundamentale, Curtea a reținut că dispozițiile Legii privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar întrunesc cerințele constituționale ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

În acest sens, Curtea a arătat, în esență, că măsura financiară criticată este prevăzută prin lege, care a fost adoptată ținând cont de situația notorie de criză economică existentă. De asemenea, Curtea a constatat că măsurile instituite prin reglementarea criticată sunt determinate de necesitatea apărării securității naționale, care, așa cum s-a statuat și prin

Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, și

Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, îmbracă nu doar valențe militare, ci și valențe sociale și economice, și a concluzionat că, "în condițiile existenței unei astfel de situații economice specifice, legiuitorul are nu numai dreptul, ci și obligația de a interveni în lumina dispozițiilor art. 135 din Constituție, prin măsuri adecvate în sensul prevenirii unor efecte negative ireversibile ori greu de înlăturat pentru întreaga societate pe termen mai lung din punct de vedere economic. O astfel de intervenție legislativă, deși constituie o măsură de limitare ori chiar de diminuare imediată a unor drepturi ale cetățenilor pe termen scurt, trebuie evaluată din perspectiva ansamblului său de efecte atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Într-o asemenea lumină, ceea ce prevalează este perspectiva limitării și chiar a înlăturării unor dezechilibre bugetare necesare relansării economice. Tot din această perspectivă, este greu de făcut o distincție între interesul general și cel particular al cetățenilor, de vreme ce măsurile vizând restabilirea echilibrului bugetar vizează bunăstarea viitoare a societății, reprezentând, în ultimă instanță, fiecare dintre indivizii ce o compun.

Așa fiind, Curtea apreciază că măsurile financiare prevăzute de legea criticată sunt necesare într-o societate democratică tocmai pentru menținerea democrației și salvgardarea ființei statului, fiind în același timp proporționale cu scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat).

În egală măsură, din perspectiva celor arătate, Curtea consideră că există un echilibru echitabil între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.

Curtea constată, totodată, că dispozițiile de lege criticate nu creează discriminări între persoane aflate într-o situație identică.

În sfârșit, Curtea observă că măsurile financiare dispuse prin legea criticată nu aduc atingere înseși substanței drepturilor bănești vizate, ci doar previn creșterea acestora pe o durată limitată de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetară imposibil de acoperit, în contextul unui echilibru financiar marcat de criză."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic

art. 16 din Legea nr. 283/2011

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepție ridicată de Constantin Virgil Manea și Maria Manea în Dosarul nr. 1.343/93/2012 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă - Complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2013.