Decizia nr. 677/2014

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Toni Greblă

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader

- judecător

Benke Karoly

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 138^3 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Asociația Copyro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din București în Dosarul nr. 8.660/2/2012* al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 583D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, precum și pentru partea Asociația Opera Scrisă.Ro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din București, domnul consilier juridic Alexandru Șelari, delegat să depună înscrisuri pentru cele două societăți. De asemenea, pentru Oficiul Român pentru Drepturile de Autor din București, răspunde domnul avocat Iuliu Coșulețu, din cadrul Baroului Brașov, iar pentru Asociația Societatea autorilor și editorilor români de opere științifice - PERGAM din București, domnul avocat Cristian Duțescu. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent șef referă asupra faptului că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor din București a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții ia act de depunerea în ședință publică a concluziilor scrise depuse de reprezentantul Asociației Opera Scrisă.Ro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din București și al Asociației Copyro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din București, prin care se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

5. În continuare, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Oficiului Român pentru Drepturile de Autor din București, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că retragerea temporară a avizului de funcționare a organismului de gestiune colectivă nu încalcă art. 16 alin. (1), art. 40 alin. (1) și art. 41 alin. (1) din Constituție. Se susține că, în exercitarea atribuției Oficiului Român pentru Drepturile de Autor de a supraveghea și controla activitatea societăților de gestiune colectivă a drepturilor de autor, directorul-general al acestui oficiu are competența legală de a emite o decizie prin care dă un termen pentru ca societatea să reintre în legalitate. Decizia este supusă controlului instanțelor de contencios-administrativ, însă, dacă decizia nu este atacată sau dacă plângerea este respinsă, directorul-general poate decide retragerea avizului de funcționare dacă societatea nu a luat măsurile corespunzătoare. Se ajunge astfel la suspendarea activității societății până la schimbarea administratorului acesteia de către adunarea generală a acesteia. O atare sancțiune este specifică acestor tipuri de societăți, al căror regim juridic nu poate fi comparat cu cel al asociațiilor de proprietari sau al societăților comerciale. Având în vedere și faptul că statul român s-a angajat prin tratate internaționale să respecte drepturile de autor, sancțiunea apare ca fiind justificată. Se mai apreciază că dreptul la asociere nu este încălcat, întrucât administratorul societății este numit sau înlocuit, după caz, de către adunarea generală a acesteia. De asemenea, se subliniază că impunerea unor limitări ale dreptului la muncă este justificată, neputându-se susține că încălcările legii pe care le-a săvârșit administratorul societății nu ar putea fi sancționate.

6. Reprezentantul Asociației Societatea autorilor și editorilor români de opere științifice - PERGAM din București solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că activitatea societăților de gestiune colectivă este reglementată prin lege și funcționează în baza unui aviz dat de o autoritate publică. Retragerea acestui aviz motivat de încălcarea legii nu este contrar dreptului constituțional la asociere din moment ce exigența respectării legii, precum și exercitarea unei profesii sau activități potrivit unor reguli prestabilite și într-un cadru organizat sunt elemente componente ale dreptului la asociere potrivit jurisprudenței Curții Constituționale. Sunt citate în acest sens,

deciziile nr. 2 din 13 ianuarie 1993 , nr. 118 din 21 noiembrie 1995, nr. 124 din 22 octombrie 1996 sau nr. 129 din 13 martie 2014. Se mai susține că nu există o echivalență între dreptul la muncă și drepturile conferite administratorului, astfel încât invocarea art. 16 și art. 41 din Constituție apare ca neavând legătură cu conținutul normativ al textului legal criticat. Solicită cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Aplicarea sancțiunii retragerii avizului de funcționare vizează toate situațiile în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 124 și 126 ori încalcă obligațiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 134^1, 135 sau art. 138^2 alin. (2) din lege. Nu se poate reține nici încălcarea art. 40 din Constituție, întrucât adunarea generală a societății este cea care numește și înlocuiește administratorul, astfel încât textul criticat este mai degrabă o expresie a textului constituțional menționat. De asemenea, se apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 41 din Constituție, întrucât eventuala schimbare a administratorului este consecința nerespectării obligațiilor legale asumate de către acesta.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 29 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 8.660/2/2012*, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 138^3 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Asociația Copyro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din București într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii în contencios administrativ prin care s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor în temeiul textului de lege criticat, respectiv

Decizia nr. 205 din 15 noiembrie 2012 , decizie prin care a fost retras temporar avizul de funcționare a acesteia, cu consecința suspendării activității organismului de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat stabilește în mod discriminatoriu sancțiuni administrative, stabilite de autorități publice, față de persoanele fizice ce ocupă funcții în cadrul unor persoane juridice private, ceea ce contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, dreptului la asociere, precum și dreptului la muncă. În acest sens, se arată că limitarea, condiționarea sau subordonarea activității organelor de conducere ale organismelor de gestiune colectivă a dreptului de autor sau a drepturilor conexe, prin acte administrative unilaterale emise de către o autoritate publică, și anume Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, prin care este retras avizul de funcționare până la înlocuirea administratorului general, reprezintă o discriminare a acestuia din urmă față de administratorul unei asociații de proprietari sau al unei societăți comerciale. Astfel, prevederile

Legii societăților nr. 31/1990

sau ale

Legii nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari nu creează un raport de subordonare între o autoritate publică și organele de conducere ale unei persoane juridice de drept privat.

10. Se mai arată că obligarea adunării generale a unei asociații de drept privat la înlocuirea administratorului, ales prin libera exercitare a libertății de voință a membrilor, reprezintă o condiționare a exercitării dreptului constituțional de asociere, care, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, presupune atributul membrilor unei asociații de a dispune în mod liber și necondiționat de prerogativa organizării activității, prin alegerea și menținerea în funcție a organelor de conducere conform voinței comune a membrilor asociației.

11. Se mai susține că dreptul constituțional la muncă nu presupune nicio constrângere sau îngrădire prin norme legale, de natură a limita exercitarea profesiei ori a meseriei. Or, textul de lege criticat încalcă dreptul la muncă recunoscut de art. 41 din Constituție, prin condiționarea funcționării organismului de gestiune colectivă de înlocuirea persoanei ce ocupă funcția de administrator general ales. În acest context, se arată că independența profesională garantează libertatea de acțiune a practicantului profesiei, în speță administratorul unui organism de gestiune colectivă, în folosul beneficiarilor serviciilor profesionale, și anume membrii Adunării generale a organismului de gestiune colectivă. Or, textul de lege criticat sancționează în mod abuziv și discriminator administratorul general al unei asociații, în condițiile în care actul decizional este emis de Adunarea generală a asociației, astfel încât dreptul acestuia la muncă este încălcat, prin sancționarea acestuia pentru acte și decizii pe care nu le-a exercitat în mod direct.

12. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că este atributul exclusiv al legiuitorului să determine condițiile specifice de retragere a avizului de constituire și funcționare a organismelor de gestiune, din perspectiva condițiilor impuse prin textul de lege criticat.

13. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile apărătorilor părților reprezentate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 138^3 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "În cazul în care organismul de gestiune colectivă nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 124 și 126 ori încalcă obligațiile prevăzute la art. 130, 133, 134, 134^1, 135 sau art. 138^2 alin. (2), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate acorda organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general, un termen pentru intrarea în legalitate. Decizia poate fi atacată la instanțele judecătorești de contencios administrativ. În cazul nerespectării deciziei rămase definitive, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor retrage temporar avizul prevăzut la art. 125. Retragerea temporară a avizului are ca efect suspendarea activității organismului de gestiune colectivă până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală."

17. Prevederile

art. 138^3 din Legea nr. 8/1996

fac referire la dispozițiile art. 124, 125, 126, 130, 133, 134, 134^1, 135 și art. 138^2 alin. (2) din același act normativ, referitoare la constituirea și obiectul de activitate al organismelor de gestiune colectivă, avizul de constituire și funcționare acordat de Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, obligațiile organismelor de gestiune colectivă, colectarea sumelor datorate de utilizatorii operelor gestionate sau de alți plătitori, exercitarea gestiunii colective, obligația organismelor de gestiune colectivă de a publica, pe pagina proprie de Internet, unele date necesare informării membrilor, depunerea anuală la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor a unor documente privind darea de seamă anuală, raportul anual al comisiei de cenzori, modificări la statut, repertoriul actualizat sau contractele de reprezentare cu organismele similare din străinătate și, respectiv, activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum și măsurile de intrare în legalitate sau aplicarea de sancțiuni, după caz.

18. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 40 alin. (1) referitor la dreptul de asociere și art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că sancțiunea retragerii temporare a avizului de constituire și funcționare intervine numai dacă organismul de gestiune colectivă nu a adoptat măsurile necesare pentru intrarea în legalitate, în interiorul termenului acordat în acest sens de către Oficiul Român pentru Drepturi de Autor (O.R.D.A.). Potrivit textului de lege criticat, decizia prin care se constată neîndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 130, 133, 134, 134^1, 135 sau

art. 138^2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996

poate fi atacată la instanțele judecătorești de contencios administrativ, iar retragerea temporară a avizului prevăzut la art. 125 din același act normativ intervine doar în cazul nerespectării deciziei rămase definitive. În speță, decizia prin care s-a constatat neîndeplinirea obligațiilor legale nu a fost atacată de către autorul excepției de neconstituționalitate, însă decizia O.R.D.A. de retragere a avizului de funcționare a fost atacată în fața instanței de contencios administrativ. Prin urmare, în condițiile existenței unui control judecătoresc asupra modalității în care au fost constatate neregularitățile în exercitarea gestiunii colective, se creează premisele unei bune funcționări a mecanismului de control al activității organismelor de gestiune colectivă.

20. Referitor la pretinsa discriminare creată între administratorul general al unei societăți de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe, pe de o parte, și administratorul unei asociații de proprietari sau al unei societăți comerciale, pe de altă parte, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa constantă, că principiul constituțional al egalității în drepturi nu presupune egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetățeni în comparație cu alta, astfel încât el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții juridice diferite pentru situații diferite (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Astfel, administratorul general al unei societăți de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe, pe de o parte, și administratorul unei asociații de proprietari sau al unei societăți comerciale, pe de altă parte, fac parte din categorii diferite de destinatari ai unor dispoziții legale distincte, cu obiect de reglementare diferit. În acest sens, Curtea reține că domeniul dreptului de autor, prin natura sa, a impus intervenția statului, înființându-se, în acest sens, Oficiul Român pentru Drepturi de Autor, organ de specialitate al administrației publice centrale, care are ca atribuții, între altele, controlul funcționării organismelor de gestiune colectivă, stabilirea măsurilor de intrare în legalitate sau aplicarea sancțiunilor, după caz. De aceea,

Legea nr. 8/1996

stabilește o serie de obligații legale în sarcina organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, de îndeplinirea cărora depinde legala funcționare a acestora din urmă. În virtutea dreptului de control asupra activității organismelor de gestiune colectivă, O.R.D.A. poate dispune retragerea temporară a avizului de constituire și funcționare a acestora, consecință directă a neîndeplinirii unor obligații legale, a căror constatare intră în atribuțiile O.R.D.A., în calitatea sa de autoritate unică în ceea ce privește supravegherea și controlul aplicării legislației în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe. Prin urmare, schimbarea din funcție a administratorului general de către adunarea generală este o consecință directă a neîndeplinirii de către organismul de gestiune colectivă a obligațiilor legale, prevăzute la art. 130, 133, 134, 134^1, 135 sau

art. 138^2 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , având în vedere și faptul că, potrivit Statutului adoptat în condițiile

art. 127 din Legea nr. 8/1996 , administratorului general este responsabil de funcționarea organismului de gestiune colectivă.

21. În aceleași coordonate,

Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, reglementează asociațiile de proprietari, care au drept scop administrarea și gestionarea proprietății comune aferente clădirilor de locuințe (art. 1 și 4 din lege), și prevede, în mod similar, implicarea autorităților publice în activitatea asociațiilor de proprietari, prin atestarea administratorilor acestora de către primar (art. 54 din lege), precum și prin controlul efectuat asupra modului de gestionare a bugetului asociațiilor (art. 55 din același act normativ). Atestatul de administrator de imobil se poate retrage de către autoritatea administrației publice locale care l-a eliberat, dacă nu mai sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acestei activități [a se vedea

art. 58 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2008], caz în care acesta nu își mai poate exercita atribuțiile legale, iar asociația de proprietari va trebui să ia măsurile legale care se impun.

22. De asemenea,

Legea societăților nr. 31/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, prevede că societățile se constituie în vederea desfășurării de activități cu scop lucrativ, în acest sens persoanele fizice și persoanele juridice putându-se asocia și constitui în societăți cu personalitate juridică (art. 1 din lege). De altfel, și legea menționată reglementează situații în care calitatea de administrator încetează, desigur pentru alte motive și în alte condiții (art. 73^1 din lege).

23. Așadar, date fiind domeniile diferite în care legiuitorul a intervenit, acesta a trebuit să adapteze instituția administratorului la specificului fiecăruia dintre domeniile reglementate. Cu alte cuvinte, esențială în definirea caracterului diferit al situației juridice avute în vedere de legiuitor nu este calitatea de administrator, ci natura obligațiilor legale ce îi revin acestuia, în funcție de domeniul de activitate în care își desfășoară activitatea. Rezultă că, în acord cu exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi, nu se justifică instituirea aceluiași tratament juridic pentru persoane aflate în situații diferite, legiuitorul având deplina îndrituire constituțională să configureze, în funcție de domeniul reglementat, un regim juridic specific în privința administratorilor unei persoane juridice de drept privat.

24. Curtea mai reține că, potrivit

art. 124 și următoarele din Legea nr. 8/1996 , organismele de gestiune colectivă sunt persoane juridice constituite prin libera asociere a titularilor drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, cu avizul O.R.D.A., și funcționează în temeiul reglementărilor privind asociațiile fără scop patrimonial, instituite prin

Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, și ale

legii speciale, respectiv Legea nr. 8/1996 . Așadar, în vederea exercitării drepturilor de autor și a drepturilor conexe, în acord cu dreptul constituțional la liberă asociere, titularii acestor drepturi acționează pentru crearea unei persoane juridice fără scop patrimonial, iar în vederea funcționării în calitate de organism de gestiune colectivă, persoana juridică constituită în temeiul

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000

încheie contracte de mandat cu titularii de drepturi de autor sau drepturi conexe, cu scopul obținerii avizului necesar pentru a funcționa în calitate de organism de gestiune colectivă. Astfel, organismele de gestiune colectivă se constituie și funcționează, pe de o parte, în temeiul avizului acordat, potrivit

art. 125 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , de către O.R.D.A. și, pe de altă parte, în baza unui statut adoptat după procedura reglementată prin legea specială. Prin urmare, constituirea organismului de gestiune colectivă nu este rezultatul exclusiv al voinței liber exprimate a membrilor acestuia, astfel încât, deși sunt constituite prin liberă asociere, aceste asociații fără scop patrimonial nu dobândesc o independență funcțională față de autoritățile publice, caracteristică structurilor asociative constituite în temeiul dreptului fundamental la asociere.

25. De aceea, potrivit dispozițiilor

art. 138^2 din Legea nr. 8/1996 , cu ocazia controalelor efectuate de către O.R.D.A., administratorul general este obligat să prezinte orice documente și informații solicitate de organele de control, iar în cazul constatării unor nereguli, procesul-verbal care consemnează concluziile organelor de control și observațiile administratorului general este comunicat către adunarea generală a organismului de gestiune colectivă. În cazul în care acesta din urmă nu adoptă măsurile necesare pentru intrarea în legalitate, în interiorul termenului acordat în acest sens de către O.R.D.A., este aplicată sancțiunea retragerii temporare a avizului de funcționare, până la schimbarea administratorului general de către adunarea generală.

26. Așadar, Curtea reține că măsura înlocuirii administratorului general este consecința directă a neîndeplinirii obligațiilor legale referitoare la exercitarea obiectului de activitate al organismului de gestiune colectivă, de a cărui legală realizare este responsabil administratorul general, potrivit statutului, și nu reprezintă o încălcare a prerogativelor libertății de asociere. De altfel, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, iar nu împotriva ei (a se vedea

Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 februarie 1993,

Decizia nr. 260 din 12 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 28 iunie 2005, sau

Decizia nr. 124 din 22 octombrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996).

27. Curtea nu poate reține nici susținerile referitoare la îngrădirea dreptului la muncă al administratorului general al organismului de gestiune colectivă, întrucât dreptul la muncă nu este unul absolut (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, sau

Decizia nr. 175 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 22 martie 2011), iar exercitarea sa trebuie să respecte condițiile prevăzute de lege pentru fiecare meserie, profesie sau ocupație.

28. În fine, având în vedere solicitarea din ședința publică a reprezentantului Asociației Societatea autorilor și editorilor români de opere științifice - PERGAM din București de acordare a cheltuielilor de judecată (paragraful 6 al prezentei decizii), Curtea reține că regulile de procedură civilă referitoare la acordarea acestor cheltuieli nu sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale, instanța de judecată fiind singura în măsură să aprecieze atât cuantumul integral al cheltuielilor de judecată, cât și repartizarea lor (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 349 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013).

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Copyro - Societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor din București în Dosarul nr. 8.660/2/2012* al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 138^3 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 noiembrie 2014.