Decizia nr. 566/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în ansamblul său, precum și, în special, a art. 1 alin. (3), art. 6 alin. (1) lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) și (2) și

art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 , excepție ridicată de Molnar Zsolt în Dosarul nr. 480/33/2014 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 69D/2015.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, avocat Olah Emese, iar pentru partea Agenția Națională de Integritate răspunde consilier juridic Vladimir Ciobanu. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând, pe larg, criticile de neconstituționalitate extrinsecă și intrinsecă formulate în fața instanței de judecată, cuprinse în notele scrise ale autorului excepției care au însoțit încheierea de sesizare a Curții Constituționale, aflate la dosarul cauzei.

4. Reprezentantul Agenției Naționale de Integritate apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și solicită respingerea acesteia ca atare, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Depune la dosar concluzii scrise.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă jurisprudența în materie a instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 480/33/2014, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în ansamblul său, precum și, în special, a art. 1 alin. (3), art. 6 alin. (1) lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) și (2) și

art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 . Excepția a fost ridicată de Molnar Zsolt într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui raport de evaluare, prin care au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților, raport întocmit de inspectorii Agenției Naționale de Integritate.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că

Legea nr. 176/2010

a fost adoptată de Camera Deputaților, ca primă Cameră sesizată, și de Senat, în calitate de Cameră decizională, deși domeniul de reglementare este supus procedurii de dezbatere a Senatului, ca primă Cameră sesizată, și, mai apoi, a Camerei Deputaților, în calitate de Cameră decizională. De asemenea, apreciază că nu au fost avute în vedere considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 1.018 din 19 iulie 2010 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 22 iulie 2010, deoarece textul

Legii nr. 176/2010

este o reproducere fidelă a celui declarat neconstituțional prin această decizie.

8. Cât privește critica de neconstituționalitate intrinsecă, arată că Agenția Națională de Integritate desfășoară, potrivit atribuțiilor conferite de textele de lege contestate, activități specifice unui organ administrativ cu o veritabilă activitate jurisdicțională, fiind subordonat Parlamentului. De asemenea, sesizarea inspectorului de integritate, făcută în condițiile

art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 , evaluarea în sine a averii, a conflictelor de interese și a incompatibilităților sunt tot activități care evocă activitatea organelor de cercetare penală. Sub acest aspect, consideră că activitățile de evaluare efectuate de către inspectorii de integritate - în cadrul cărora se administrează și se evaluează probe, se solicită orice informații necesare de la orice instituție, autoritate publică, persoană juridică de drept public sau privat, se efectuează expertize - sunt urmate, potrivit art. 17, art. 19 și

art. 21 din Legea nr. 176/2010 , de întocmirea unui raport de evaluare, cu efecte juridice similare unui rechizitoriu/unei hotărâri judecătorești. Astfel, prin raportul de evaluare, inspectorul de integritate analizează și decide printr-un procedeu specific funcției de judecată și se pronunță, dă un verdict, spune dreptul, activitate permisă numai instanțelor de judecată, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție. Totodată, apreciază că sarcina probei este răsturnată, cel care a primit raportul de evaluare trebuind să-și dovedească nevinovăția.

9. În continuare, arată că împrejurarea că, potrivit

art. 22 din Legea nr. 176/2010 , raportul de evaluare poate fi contestat în justiție, nu infirmă caracterul jurisdicțional al activității desfășurate de Agenția Națională de Integritate, dat fiind faptul că acest raport, la concluzii, enunță constatarea încălcării ordinii de drept, obiect specific activității de jurisdicție. Potrivit art. 22 alin. (3) din lege, aceste rapoarte rămân definitive prin necontestarea lor, actul de constatare neputând fi pus ulterior în discuție. Or, caracterul definitiv al actelor care emană de la Agenție este specific actelor de jurisdicție.

10. Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile

Legii nr. 176/2010 , în ansamblul său, precum și cele ale art. 1 alin. (3), art. 6 alin. (1) lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) și (2) și art. 20-26 din același act normativ nu contravin prevederilor constituționale invocate, sens în care menționează jurisprudența instanței de contencios constituțional în materie.

11. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile scrise depuse de partea Agenția Națională de Integritate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Legii nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în ansamblul său, precum și, în special, următoarele prevederi din

Legea nr. 176/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010: art. 1 alin. (3) referitor la activitatea de evaluare desfășurată de Agenția Națională de Integritate; art. 6 alin. (1) lit. e) privind atribuția persoanelor responsabile cu implementarea prevederilor referitoare la declarațiile de avere și declarațiile de interese de a asigura afișarea și menținerea declarațiilor de avere și declarațiilor de interese; art. 10 referitor la activitățile desfășurate de inspectorii de integritate; art. 12 alin. (1) și (2) privind modalitatea de declanșare a activității de evaluare, procedura de repartizare a lucrării și afișare a declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese pe pagina de internet a Agenției; art. 20-26: secțiunea a 3-a "Evaluarea conflictelor de interese și a incompatibilităților".

15. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile din Constituție cuprinse în următoarele articole: art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor, art. 21 alin. (4) referitor la caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, art. 44 alin. (8) și (9) referitor la prezumția de liceitate a averii și la confiscarea bunurilor numai în condițiile legii, art. 75 alin. (4) și (5) referitor la procedura de dezbatere și adoptare a legilor în cele două Camere și la posibilitatea întoarcerii lor, art. 116 alin. (2) referitor la organele de specialitate din subordinea Guvernului, a ministerelor ori a autorităților administrative autonome, art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, art. 126 alin. (1) referitor la realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege și ale art. 147 alin. (1) referitor la deciziile de admitere ale Curții Constituționale.

16. Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea reține că Legea privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative a fost supusă controlului de constituționalitate a priori, exercitat prin raportare la prevederile art. 75 alin. (4) și (5) din Constituție, invocate și în cauza de față (a se vedea

Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 22 iulie 2010). Cu acel prilej, Curtea a statuat că legea a fost adoptată cu respectarea principiului bicameralismului, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție și că, «în practică, [...], se pot ivi situații în care unul și același act normativ să cuprindă dispoziții care aparțin mai multor domenii de reglementare, care intră în competența decizională a ambelor Camere. Pentru astfel de situații, dispozițiile art. 75 alin. (4) și (5) din Constituție prevăd că, «(4) În cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1), intră în competența sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă și cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgență", respectiv "(5) Dispozițiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător și în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competența decizională aparține primei Camere.»"

17. În aceste condiții, întrucât criteriile de partajare a competențelor celor două Camere, precum și modalitatea de soluționare a unor eventuale conflicte de competențe sunt expres prevăzute în Legea fundamentală, Curtea a constatat că fiecare Cameră a Parlamentului este obligată să aplice întocmai dispozițiile art. 75 din Constituție.

18. Considerentele reținute în

Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010 , precitată, își păstrează valabilitatea și în cauza de față, Curtea reținând, din urmărirea procesului legislativ, desfășurat în cele două Camere ale Parlamentului ulterior pronunțării deciziei menționate, că legea supusă controlului a fost adoptată de Camera Deputaților, în calitate de primă Cameră sesizată, și de Senat, în calitate de Cameră decizională, devenind, ulterior promulgării,

Legea nr. 176/2010 .

19. Cât privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă vizând, în principal, presupusul caracter jurisdicțional al activității desfășurate de Agenția Națională de Integritate, Curtea observă că acestea au mai fost examinate în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 204 din 29 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 iunie 2013,

Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014,

Decizia nr. 604 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 28 ianuarie 2015, și

Decizia nr. 299 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015. Astfel, Curtea a statuat că Agenția desfășoară o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010 (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, și

Decizia nr. 1.042 din 11 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 8 februarie 2013).

20. De asemenea, în jurisprudența precitată, Curtea a reținut că funcția jurisdicțională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicție de a spune dreptul, de a soluționa printr-o hotărâre învestită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective și de a dispune, în condițiile legii, măsuri restrictive. Această funcție se circumscrie activității jurisdicționale propriu-zise, care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate și oralitate.

21. Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, deoarece se realizează și din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate și deoarece în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.

22. Totodată, Curtea nu a reținut nici critica vizând presupusa încălcare a prezumției de nevinovăție, deoarece acest principiu este susceptibil de opozabilitate numai în materie penală. De asemenea, Curtea a constatat ca fiind neîntemeiată critica referitoare la compararea raportului de evaluare întocmit de inspectorul de integritate cu rechizitoriul, deoarece acest din urmă act produce efecte juridice față de o persoană inculpată într-o cauză, legitimând luarea unui set de măsuri restrictive. În plus, în condițiile legii, raportul inspectorului de integritate poate fi contestat la instanța de contencios administrativ (a se vedea, în sensul celor de mai sus,

Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012).

23. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții, și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.

24. În sfârșit, Curtea constată că, în raport cu criticile formulate, prevederile de lege nu contravin celorlalte dispoziții din Legea fundamentală invocate.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Molnar Zsolt în Dosarul nr. 480/33/2014 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

Legii nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în ansamblul său, precum și, în special, a art. 1 alin. (3), art. 6 alin. (1) lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) și (2) și

art. 20-26 din Legea nr. 176/2010

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 septembrie 2015.