Decizia nr. 605/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , excepție ridicată de Pavel Olaru în Dosarul nr. 3.484/324/2012* al Tribunalului Galați - Secția I civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 445D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Filiala Electrica de Distribuție Muntenia Nord - S.A. din Galați a depus la dosar o întâmpinare prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 20 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.484/324/2012*, Tribunalul Galați - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Pavel Olaru într-o cauză având ca obiect "revendicare imobiliară".

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, în accepțiunea conferită de Constituție, în așa fel, însă, încât să nu intre în coliziune cu interesele generale sau interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind soluții juridice echitabile. Așa fiind, acesta arată că, "dacă terenul proprietate privată este necesar pentru o cauză de utilitate publică, mai întâi trebuie parcursă procedura exproprierii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire", arătând că în acest sens sunt și prevederile

art. 17 din Legea nr. 123/2012 . În acest context apreciază că norma prevăzută de

art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012

este neconstituțională, deoarece "prin modul în care a fost redactată contravine atât prevederilor

art. 17 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , cât și dispozițiilor art. 44 alin. (1), (2) și (3) din Constituția României."

7. În opinia Tribunalului Galați - Secția I civilă, " art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012

nu este neconstituțional în măsura în care se referă la terenuri ce sunt proprietate publică și este neconstituțional în măsura în care se apreciază că se referă și la terenuri care sunt proprietate privată." Instanța de judecată arată că "transformarea dreptului de proprietate privată al unei persoane fizice sau juridice de drept privat într-o proprietate publică a statului reprezintă mai mult decât o sarcină asupra proprietății, reprezintă chiar privarea titularului dreptului de însuși dreptul său, fără să fi fost anterior expropriat, cu respectarea principiului proporționalității." În acest sens invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 430/2013

prin care s-a reținut că statul, prin actele normative pe care le adoptă, trebuie să protejeze dreptul de proprietate al indivizilor, iar, prin nerespectarea principiului proporționalității, s-a afectat însăși substanța dreptului de proprietate, măsura neputând fi calificată ca una de stabilire a limitelor dreptului de proprietate, în sensul art. 44 alin. (1) din Constituție.

8. În conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012

sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004.

10. Totodată, arată că din modul în care a fost motivată excepția de neconstituționalitate, și anume prin compararea normelor criticate cu alte dispoziții din același act normativ, rezultă că, mai degrabă, autorul acesteia aduce în discuție probleme legate de modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor art. 17 alin. (2) și

art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012

cu privire la o situație de fapt concretă. Or, asemenea aspecte nu pot constitui temei pentru o excepție de neconstituționalitate, iar soluționarea acestora excedează competenței Curții Constituționale, fiind de resortul instanței de judecată care se pronunță asupra fondului cauzei și, eventual, al instanțelor de control judiciar, potrivit art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, cu modificările și completările ulterioare, prevederi potrivit cărora "Terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului."

14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate această reglementare contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1)-(3) referitoare la dreptul de proprietate privată.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată în prezenta cauză, astfel cum este reglementată prin

art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 , a fost cuprinsă inițial, cu un conținut normativ identic, atât în

art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, cât și în

art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, aceste acte normative fiind în prezent abrogate.

16. În acest context, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai făcut, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții constituționale.

17. Astfel, prin

Decizia nr. 805 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, Curtea a statuat că reglementarea legală criticată "nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află rețele electrice de distribuție, ci prevede că acestea sunt și rămân în proprietatea statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare". Așa fiind, această reglementare nu este în contradicție cu alin. (3) al art. 44 din Constituție, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanță cu art. 136 alin. (2) și (4) din Constituție, potrivit cărora proprietatea publică aparține statului și unităților administrativ-teritoriale și este inalienabilă.

18. De asemenea, prin decizia precitată, Curtea a mai arătat că "exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private." Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Mellacher și alții împotriva Austriei, 1989, o speță referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în Cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei, 1982, aceeași Curte a arătat că, întrucât autoritățile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiționarilor, aceștia puteau să își folosească bunurile, să le vândă, să le lase moștenire, să le doneze sau să le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate asimila situația cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacă dreptul de proprietate a pierdut în substanța sa, el nu a dispărut, titularul dreptului dispunând încă de celelalte atribute ale dreptului de proprietate.

19. Prin

Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, și

Decizia nr. 1.066 din 14 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009, Curtea Constituțională a statuat că soluția legislativă criticată nu contravine exigențelor principiului garantării și ocrotirii proprietății private, sens în care a reținut că "încadrarea prin lege organică a terenurilor pe care se situează rețelele energetice de distribuție în categoria terenurilor cu destinație specială, precum și reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifică prin caracterul de bun public de interes național al fondului energetic și corespund pe deplin regimului constituțional de protecție a proprietății". Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, coroborate cu cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private în condițiile legii organice, au în vedere tocmai circumstanțieri ale exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public.

20. Totodată, prin

Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 7 martie 2012, Curtea a reținut că "înființarea instalațiilor și executarea lucrărilor la capacitățile energetice pentru buna funcționare a acestora reprezintă un interes general major și, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condițiile exercitării dreptului de proprietate". În acest context, Curtea a constatat că "nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu, în urma operațiunilor de realizare și retehnologizare a capacităților energetice aflate pe terenurile proprietate privată, de a solicita repararea pagubelor produse, potrivit dispozițiilor dreptului comun".

21. Analizând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a constatat că se lasă statului o marjă de apreciere, în funcție de nevoia reală a comunității în adoptarea măsurii de privare de proprietate. Astfel, prin Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Mirela Cernea și alții împotriva României, paragraful 42, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, "într-un domeniu atât de complex și de delicat ca cel al strategiei naționale în domeniul energetic, statul dispune de o marjă largă de apreciere pentru a-și desfășura politicile sale de interes general." Prin decizia pronunțată în această cauză, instanța europeană a reținut că unul dintre principalele argumente prezentate de către toți reclamanții în sprijinul tezei conform căreia restricțiile aduse exercitării dreptului lor de proprietate ar fi disproporționate se bazează pe faptul că nu au primit nicio despăgubire care să compenseze drepturile de uz și de servitute concesionate titularei autorizației de exploatare a capacității energetice amplasate pe terenul lor. Caracterul proporțional al unei atingeri aduse dreptului la respectarea bunurilor poate să depindă de existența unor garanții de procedură, care să asigure că punerea în aplicare a sistemului și impactul său asupra proprietarului nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile; or, legile naționale adoptate succesiv în domeniul energetic conțin, într-adevăr, asemenea garanții în ceea ce privește accesul titularilor de licențe la terenul persoanelor pe care au fost înființate capacități energetice, în vederea efectuării unor operațiuni de revizie, de întreținere și de reparație, exercitarea dreptului de uz și de servitute a fost condiționată de respectarea principiilor echității și minimei afectări a dreptului de proprietate, în plus, aceste legi definesc în mod clar drepturile și obligațiile care le revin titularilor de licențe de funcționare a capacităților energetice și, respectiv, proprietarilor terenurilor pe care se află aceste capacități.

22. De altfel, și Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că "drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcția lor în societate. Aceasta înseamnă că restricțiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenție nemăsurată și intolerabilă care ar aduce atingere însăși substanței dreptului garantat".

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.

24. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Pavel Olaru în Dosarul nr. 3.484/324/2012* al Tribunalului Galați - Secția I civilă și constată că prevederile

art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Galați - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2015.