Decizia nr. 797/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Cătălin Dumitru Ciobăniță în Dosarul nr. 1.308/232/2014 al Judecătoriei Găești și care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.321D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 9 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.308/232/2014, Judecătoria Găești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Cătălin Dumitru Ciobăniță cu prilejul soluționării unei cauze civile în care a solicitat anularea încheierii de suspendare a executării silite a unor sume de bani reprezentând drepturi salariale, suspendare având ca temei dispozițiile

art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 .

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 21 și 16 din Constituție. Astfel, arată că prin Sentința civilă nr. 3.138 din 22 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 2.717/120/2012, s-a dispus obligarea Unității Administrativ Teritoriale Crângurile și a Consiliului Local Crângurile la plata unor sume reprezentând diferența de la salariul de bază și diferența pentru sporurile legale neacordate conform treptei de salarizare corespunzătoare funcției de conducere exercitate în cadrul Primăriei Crângurile. Executarea acestor sume a fost suspendată în temeiul dispozițiilor

art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 . Or, consideră că dispozițiile acestui text de lege nu îi sunt aplicabile și consideră că sunt neconstituționale, întrucât nu stabilesc în mod neechivoc domeniul de aplicare, astfel încât să nu mai permită confuzia între drepturile salariale suplimentare, a căror executare este supusă suspendării, și drepturile salariale neacordate de angajator în mod abuziv, așa cum sunt cele pe care le-a solicitat, și a căror executare consideră că nu poate fi suspendată.

6. Autorul excepției mai susține că se află într-o situație comparabilă cu cea reținută de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 355 din 22 martie 2011 , în sensul că persoanelor care au câștigat în instanță drepturi salariale ca urmare a concedierii nelegale sau netemeinice nu li se aplică dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008

și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 , care sunt asemănătoare celor ale

art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 .

7. Judecătoria Găești consideră că "se impune verificarea de către instanța de contencios constituțional dacă textul satisface cerința de previzibilitate, în raport de claritatea întinderii aplicabilității sale, în scopul asigurării destinatarilor normei protecția adecvată împotriva arbitrariului." De asemenea, arată că instanța de contencios constituțional urmează să verifice dacă prevederile sunt neconstituționale în măsura în care dispozițiile privind eșalonarea se aplică situațiilor juridice generate de existența unui comportament abuziv al angajatorului.

8. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că susținerile autorului excepției, potrivit cărora textul de lege nu stabilește clar domeniul de aplicare, nu pot fi acceptate, deoarece caracterul general al normei are semnificația unei aplicări generale conform principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".

10. Președinții celor două Camere și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013. Curtea constată că aceste dispoziții de lege și-au încetat aplicarea la o dată anterioară sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate, însă, având în vedere cele reținute prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare", precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, urmează să analizeze constituționalitatea textelor de lege criticate, așa cum a fost sesizată. Dispozițiile

art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

au următoarea redactare: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2014, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

(4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1)."

13. Autorul excepției susține că aceste dispoziții de lege sunt contrare prevederilor art. 16 și 21 din Constituție, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, respectiv la accesul liber la justiție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate stabilesc eșalonarea pe o perioadă de cinci ani a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie -31 decembrie 2014. Aceste dispoziții de lege nu au mai constituit obiect al analizei de constituționalitate, însă Curtea constată că soluții legislative asemănătoare au fost cuprinse și în alte acte normative, unele dintre acestea fiind supuse analizei de constituționalitate.

Astfel, prima reglementare privind eșalonarea plății unor sume prevăzute în titlurile executorii s-a făcut prin

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008

privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008. Eșalonarea se întindea pe o perioadă de 18 luni de la intrarea în vigoare a actului normativ. Prin

Decizia nr. 784 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009, Curtea Constituțională a constatat că

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008

era contrar prevederilor art. 115 alin. (4) teza întâi din Constituție.

15. Ulterior acestui act normativ, dispozițiile

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, așa cum au fost modificate prin

Legea nr. 230/2011

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011, dispozițiile

art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012

privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, și dispozițiile

art. XI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012

privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012, au prevăzut, de asemenea, eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, în anul 2012, respectiv în anul 2013. Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 , reținând, în esență, că acestea au în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică națională și internațională. În același timp, Curtea a constatat că nu se poate reține existența niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești. În acest sens, pot fi amintite

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010,

Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010,

Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011,

Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, și

Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013.

16. Așa cum s-a reținut mai sus, dispozițiile

art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , ce fac obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, conțin o soluție legislativă asemănătoare celei conținute de

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 , singura diferență constituind-o data la care au devenit executorii hotărârile judecătorești de acordare a unor drepturi salariale - perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2014 - și perioada de eșalonare. Așa fiind, Curtea apreciază că cele reținute cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

sunt valabile și în ceea ce privește dispozițiile

art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 .

17. Spre deosebire însă de criticile cărora Curtea le-a răspuns prin deciziile mai sus amintite, autorul excepției de neconstituționalitate invocă neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , susținând că sfera de aplicare a acestora nu ar fi clară, precisă, și invocă în acest sens cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 355 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 13 iulie 2011. Prin această decizie, Curtea a făcut o precizare cu privire la sfera de aplicare a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 , arătând că, deși acestea "nu fac diferența explicită între drepturile salariale obținute prin sentințe judecătorești definitive și executorii în cazul salariaților din instituțiile publice care au obținut o majorare sau o completare a acestor drepturi, prin care li s-au acordat anumite sporuri, prime etc. la salariul stabilit prin contractul individual de muncă, și drepturile salariale cuprinse în contractul individual de muncă, se poate reține că întinderea de aplicare a acesteia, așa cum de altfel reiese și din titlul său, este circumscrisă la hotărâri judecătorești prin care au fost acordate drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și nu la hotărâri judecătorești prin care instituțiile publice sunt obligate la plata unor sume de bani în favoarea salariaților ca urmare a concedierilor efectuate în mod netemeinic sau nelegal." În același sens, Curtea a reținut că "una este situația în care anumite categorii de salariați au sesizat instanțele judecătorești pentru a obține aplicarea unor dispoziții legale prin care să obțină o majorare a drepturilor salariale, majorare care le-a fost refuzată de angajator tocmai pe motivul că acele dispoziții legale nu se aplică, și alta este situația în care un salariat a sesizat instanța pentru ca aceasta să constate concedierea sa nelegală și să dispună revenirea la situația anterioară, prin urmare să restabilească ordinea de drept încălcată.

18. În prima situație este vorba de obținerea unor drepturi de natură salarială care nu au fost acordate prin procedura normală și nu este cazul a distinge motivele pentru care angajatorii - instituții publice - nu au acordat aceste drepturi, iar drepturile astfel obținute grevează bugetul public fără ca Guvernul să aibă posibilitatea să angajeze cheltuieli de natură salarială prin bugetul de stat.

19. Doar pentru această stare de lucruri Guvernul a emis

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 , care a fost modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010

și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010 , prin care a eșalonat acordarea acestor drepturi cuprinse în hotărâri judecătorești pe o perioadă de timp care să poată fi susținută de resursele financiare ale bugetului."

20. În argumentarea sa, Curtea a invocat și istoricul legislativ în materie, amintind că "prima eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii a fost reglementată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008

privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției. Ulterior acestui act normativ a fost adoptată

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, ce reglementează eșalonarea plății sumelor prevăzute în titlurile executorii, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar." Prin urmare, a conchis că, "ținând cont de intenția legiuitorului, este evident că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar nu vizează ipoteza

art. 78 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ci ipoteza unor drepturi salariale suplimentare obținute prin legi speciale." În același sens, prin

Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011 , Curtea a precizat că "miza litigiului (a se vedea și definiția dată procesului civil în jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009) este una foarte mare pentru stat, reprezentantul intereselor generale ale societății, întrucât se pune în discuție chiar stabilitatea sa economică, în timp ce pentru creditorii statului, respectiv personalul bugetar plătit din fonduri publice, miza constă în recuperarea unor suplimente la salariul/ indemnizația/solda de bază, care, deci, nu afectează dreptul constituțional la salariu."

21. Altfel spus, deși dispozițiile

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

se referă fără nicio deosebire la "sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar", Curtea, prin

Decizia nr. 355 din 22 martie 2011 , având în vedere contextul în care au fost adoptate aceste dispoziții de lege, precum și istoricul legislativ în materie, a apreciat că sunt avute în vedere numai situațiile când hotărârile judecătorești devenite definite și executorii îndeplinesc următoarele condiții:

- Se referă la drepturi salariale care constituie o "majorare sau o completare" sub forma unor sporuri, prime etc.

- Aceste drepturi au fost prevăzute de legi speciale.

- Acordarea acestor drepturi a fost refuzată de angajator, considerând că dispozițiile legale invocate nu sunt aplicabile.

- Aceste drepturi au fost acordate pe cale judecătorească.

- Numărul mare al hotărârilor judecătorești care au ca obiect aceste drepturi salariale suplimentare nu a fost anticipat sub aspectul cheltuielilor bugetare, reprezentând un efort financiar major.

22. Din contră, Curtea a considerat că dispozițiile

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

nu sunt aplicabile atunci când hotărârile judecătorești restabilesc ordinea de drept încălcată și obligă instituțiile publice la plata unor drepturi ce decurg din contractul individual de muncă, mai exact elementele salariale de bază care definesc raportul de muncă.

23. Desigur, pentru a analiza aplicabilitatea dispozițiilor de lege care constituie obiect al controlului de constituționalitate este necesar să fie avut în vedere raționamentul Curții de departajare între hotărârile judecătorești de acordare a unor drepturi salariale de bază ori suplimentare, așa cum s-a reținut prin

Decizia nr. 355 din 22 martie 2011 . Astfel, deși prin decizia amintită s-a referit la restabilirea ordinii de drept încălcate și plata unor drepturi ce decurg din contractul individual de muncă - întrucât acestea erau drepturile solicitate în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate -, cele reținute sunt aplicabile, mutatis mutandis, și situației restabilirii ordinii de drept încălcate și plății unor drepturi salariale ce decurg dintr-un act administrativ de numire, așa cum este cazul funcționarilor publici, din a căror categorie face parte autorul prezentei excepții de neconstituționalitate.

24. De asemenea, urmărind considerentele reținute prin Decizia nr. 355 din 22 martie 2015, Curtea apreciază că dispozițiile privind eșalonarea plății drepturilor salariale acordate prin hotărâri judecătorești se referă la majorări sau completări ale drepturilor salariale sub forma unor sporuri, prime etc., fără a viza drepturile salariale de bază cu toate consecințele ce decurg din acestea.

25. Prin urmare, Curtea apreciază că aspectele invocate de autorul excepției reprezintă probleme de aplicare a legii, ce revin competenței instanței de judecată, iar nu celei a instanței de contencios constituțional.

26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Cătălin Dumitru Ciobăniță în Dosarul nr. 1.308/232/2014 al Judecătoriei Găești.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Găești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2015.