Decizia nr. 886/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (2) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Gheorghe Urse în Dosarul nr. 3.852/113/2013 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care face obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.488D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc autorul excepției și părțile Ministerul Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 5 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.852/113/2013, Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (2) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Urse cu prilejul soluționării apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 925 din 10 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 3.852/113/2013, având ca obiect contestația formulată împotriva deciziei de revizuire a pensiei.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, în măsura în care se aplică numai celor care se vor pensiona după data intrării lor în vigoare, nu și celor al căror drept la pensie a fost deschis anterior, așa cum este cazul său. În acest sens, arată că dispozițiile

art. 29 alin. (2) din Legea nr. 263/2010

fac trimitere la dispozițiile

Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001

privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate, în forma modificată prin Hotărârea Guvernului nr. S1019/2010, începând cu data de 5 ianuarie 2011, dispoziții ce sunt mai favorabile decât cele pe care

Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 le stabilea la momentul pensionării sale. Or, aplicarea noilor dispoziții de lege mai favorabile numai cadrelor militare care s-au pensionat ulterior acestei date înseamnă crearea unei mari inechități față de cadrele militare deja trecute în rezervă și care au desfășurat aceleași tipuri de activități, în aceleași condiții de muncă și în aceleași tip de unitate. Prin urmare, instituirea unui tratament juridic distinct, în funcție de data înscrierii la pensie, nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, aducând atingere prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

6. Curtea de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează că nu se aplică decât cadrelor militare în activitate, cărora li se deschid drepturile de pensie și care îndeplinesc condițiile de pensionare sub imperiul

Legii nr. 263/2010 .

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, în care s-a reținut că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create de resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în aceste resurse. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, întrucât situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale invocate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (2) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziții potrivit cărora: "În domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, speciale și alte condiții se realizează pe baza criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute de

Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001

privind stabilirea locurilor de muncă și a activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare, și de

Hotărârea Guvernului nr. 1.822/2004

privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice pentru polițiști, cu modificările ulterioare."

12. Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de

art. 29 alin. (2) din Legea nr. 263/2010

nu au mai fost analizate prin prisma unor critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză, însă problema pusă în discuție de autorul excepției a mai fost supusă atenției instanței de contencios constituțional cu privire la alte prevederi de lege. Astfel, în esență, critica autorului excepției vizează aplicarea unor dispoziții de lege referitoare la stabilirea pensiei numai persoanelor al căror drept la pensie se deschide ulterior intrării în vigoare a acestor dispoziții de lege, iar nu și celor pensionate anterior. Or, prin

Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17, Curtea a statuat că "persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum."

14. De altfel, Curtea observă că, în cauză, o expresie a acestui principiu o reprezintă înseși dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

care prevăd că "sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora".

15. Cât privește tratamentul juridic diferit căruia se supun persoanele în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, Curtea, prin

Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, a statuat că "situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări". Prin

Decizia nr. 103 din 26 martie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002, Curtea a precizat că "noile reglementări pot să fie avantajoase sau chiar dezavantajoase beneficiarilor de pensii, după cum permite sau impune, după caz, situația economico-financiară a țării și fondurile de asigurări sociale de stat disponibile. În oricare dintre aceste ipoteze dispozițiile legale noi se aplică numai pentru viitor, pentru persoane care se vor înscrie la pensie după intrarea lor în vigoare, neputând atinge drepturile de pensie anterior stabilite." Prin urmare, legiuitorul este liber să modifice condițiile de stabilire a dreptului la pensie pentru viitor, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării dreptului la pensie, iar dacă dorește ca noile dispoziții mai favorabile să fie aplicate și persoanelor pensionate anterior, acest lucru trebuie prevăzut în mod expres de lege.

16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Urse în Dosarul nr. 3.852/113/2013 al Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 29 alin. (2) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2015.