Decizia nr. 653/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Petru Pavel Nicorescu și Marinela Carmen Nicorescu în Dosarul nr. 2.730/208/2015 al Judecătoriei Caransebeș și care formează obiectul Dosarului nr. 11D/2016 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 10 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.730/208/2015, Judecătoria Caransebeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Petru Pavel Nicorescu și Marinela Carmen Nicorescu într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece acordă Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară (O.C.P.I.) posibilitatea de a dispune în mod arbitrar modificarea evidențelor privind înscrierea dreptului de proprietate imobiliară, cu posibilitatea modificării unilaterale și necenzurabile în fața unei instanțe judecătorești, a descrierii și identificării imobilelor. Contrar art. 16 alin. (2) din Constituție, legiuitorul a ridicat O.C.P.I. mai presus de lege când a statuat că acesta nu se citează nici în situația plângerilor împotriva încheierilor de carte funciară emise din oficiu, situație în care practic nu mai există un alt pârât. În condițiile în care încheierea de carte funciară atacată cu plângere a fost dată din oficiu de O.C.P.I. și în cartea funciară nu mai există înscrise alte persoane în contradictoriu cu care să se poată judeca, iar

art. 32 din Legea nr. 7/1996

prevede că O.C.P.I. nu poate fi citat, este în afara oricărei discuții faptul că reclamanții nu pot sta în judecată, în dubla calitate de reclamant și de pârât. Prin urmare, autorii apreciază că instituția plângerii împotriva încheierii de carte funciară are un caracter pur formal și lipsit atât de utilitate, cât și de finalitate.

6. Judecătoria Caransebeș apreciază că soluționarea excepției de neconstituționalitate este utilă cauzei cu care a fost învestită, însă, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde (...) opinia instanței asupra excepției", această autoritate publică nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Legea nr. 7/1996

este neîntemeiată, sens în care invocă

Decizia nr. 72 din 15 octombrie 2007 , prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând un recurs în interesul legii, a statuat că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile

art. 50 din Legea nr. 7/1996 , adică cele referitoare la căile de atac împotriva încheierilor date cu privire la cererile de înscriere în cartea funciară, întrucât instanța nu trebuie să stabilească existența sau inexistența unui drept al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ci doar legalitatea și temeinicia încheierii date în cauză; acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate procesuală fiind cele prevăzute în dispozițiile

art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , respectiv persoanele interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară. Contrar celor susținute de autorii excepției, prevederile cuprinse în

Legea nr. 7/1996

oferă posibilitatea celui interesat de a formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere a înscrierii în cartea funciară, ce se soluționează de registratorul-șef, iar împotriva încheierii registratorului-șef se poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială se află imobilul, fiind astfel respectate exigențele stabilite de art. 21 și art. 124 din Constituție. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 16 alin. (2) din Constituție precizează că prevederile

art. 32 din Legea nr. 7/1996

se aplică în mod egal, fără privilegii și discriminări, în toate procesele având ca obiect soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară.

9. Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 32 din Legea nr. 7/1996

sunt constituționale. Invocă

Decizia nr. 72 din 15 octombrie 2007 , prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, a hotărât că, în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară, întemeiate pe dispozițiile

art. 50 din Legea nr. 7/1996 , O.C.P.I. nu are calitate procesuală pasivă. Ulterior, această soluție s-a concretizat într-un text de lege, și anume

art. I pct. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

prin care s-a introdus

art. 50^1 în Legea nr. 7/1996 . Prevederile legale criticate dau expresie caracterului necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară reglementate de

Legea nr. 7/1996

și nu creează discriminări între persoanele care se adresează O.C.P.I. Legiuitorul a asigurat cadrul legal ce permite aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situații juridice similare, în cazul de față părților implicate în soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară. Nerecunoașterea calității procesuale pasive a oficiului teritorial în soluționarea cererilor menționate nu este de natură să afecteze constituționalitatea textelor respective. Mai arată că textul de lege criticat reprezintă o normă specială, ce derogă de la prevederile generale. În plus, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și în modalitățile instituite de lege. Ca atare, apreciază că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun, iar acest fapt nu relevă aspecte de neconstituționalitate, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție. Celelalte critici de neconstituționalitate apar ca fiind neîntemeiate, cu atât mai mult cu cât stabilirea conținutului și a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, având următorul cuprins: "Soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial."

13. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (2) din Constituție privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

14. Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 32 din Legea nr. 7/1996

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 73 din 23 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 12 mai 2016, și

Decizia nr. 252 din 5 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 9 august 2016, instanța de contencios constituțional a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate cu acest obiect. Cu acele prilejuri, Curtea a reținut că textul de lege criticat a fost introdus în

Legea nr. 7/1996

în anul 2010, după ce în 2007, ca urmare a interpretărilor divergente existente în jurisprudența instanțelor judecătorești în ce privește calitatea procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară în cauzele ce au ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat un recurs în interesul legii introdus în scopul stabilirii unei soluții unitare la această problemă. Astfel, prin Decizia nr. LXXII din 15 octombrie 2007, Înalta Curte a statuat că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile

art. 50 din Legea nr. 7/1996 , adică cele referitoare la căile de atac împotriva încheierilor date cu privire la cererile de înscriere în cartea funciară. Prin decizia menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat soluția acelor instanțe judecătorești care au apreciat că, din moment ce în cauzele care au ca obiect plângeri formulate împotriva încheierilor de carte funciară instanța nu trebuie să stabilească existența sau inexistența unui drept al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ci doar legalitatea și temeinicia încheierii date în cauză, acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate procesuală fiind cele interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară.

15. Ulterior, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2010

privind modificarea și completarea

Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996

a fost introdus

art. 50^1, care, după republicarea Legii nr. 7/1996 , a devenit art. 32, criticat și în cauza de față.

16. Curtea a reținut că, potrivit

art. 29 din Legea nr. 7/1996 , registratorul este învestit cu competența de a verifica îndeplinirea unor condiții limitativ enumerate, referitoare la: respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea înscrisului; corectitudinea numelui sau denumirii părților și menționarea codului numeric personal sau, după caz, a numărului de identificare fiscală, codului de înregistrare fiscală ori codului unic de înregistrare; individualizarea imobilului printr-un număr de carte funciară și a unui număr cadastral sau topografic, după caz; existența unei traduceri legalizate, dacă actul nu este întocmit în limba română; existența, după caz, a unei copii a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului; existența dovezii achitării tarifului de publicitate imobiliară; îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.

17. Din această enumerare rezultă că este vorba despre verificarea unor informații cu caracter obiectiv, care presupune activități de confruntare a actelor depuse de solicitant cu exigențe legale clare, explicite și a căror neîndeplinire apare cu ușurință ca evidentă. Așadar, registratorul nu efectuează o analiză internă, subiectivă a cererii, ci se limitează la a cerceta dacă este întrunit un anumit set de condiții, strict și inechivoc prevăzute de lege.

18. Potrivit

art. 30 din Legea nr. 7/1996 , dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum și aceasta din urmă nu întrunesc condițiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, va respinge cererea printr-o încheiere motivată. Aceeași soluție va pronunța și în cazul în care se solicită înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau când nu sunt îndeplinite anumite condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare.

19. Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Împotriva încheierii registratorului-șef, aceleași subiecte de drept pot formula plângere, care va fi soluționată de judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

20. Curtea a mai reținut că activitatea oficiilor de cadastru se rezumă la verificarea unor cerințe obiective, rolul acestora fiind de a conferi operațiunii juridice încheiate de părțile raportului juridic generator de drepturi sau obligații susceptibile de a fi înscrise în cărțile funciare un anumit formalism, de natură să consolideze opozabilitatea acestuia față de terți.

21. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că, deși înscrierea în cartea funciară are, potrivit art. 885 alin. (1) și (2) din Codul civil, caracter constitutiv de drepturi, acest efect este, totuși, consecința actului juridic încheiat de părți, oficiul de cadastru nefiind parte în acest raport juridic. Ca atare, nu față de acesta ar urma să se stabilească un drept potrivnic cu prilejul soluționării de către instanță a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ci numai împotriva persoanei care a fost anterior înscrisă ca titular al dreptului de proprietate. Prin urmare, cadrul procesual în care instanța va soluționa plângerea este configurat de coordonatele raportului de drept material dintre părțile actului juridic, instituția care administrează cartea funciară fiind exterioară acestuia. De altfel, potrivit art. 893 lit. a) din Codul civil, înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care; la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie făcută înscrierea.

22. Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că nu există o poziție privilegiată a oficiilor de cadastru, ca urmare a lipsei calității lor procesuale pasive în procesele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară. Principiul constituțional al egalității este aplicabil în situații identice sau similare, în situații juridice obiectiv diferite tratamentul este chiar necesar să fie diferit. Or, oficiile de cadastru nu pot fi puse, sub aspect procesual, pe poziție de egalitate cu părțile din procesele respective.

23. Curtea a mai constatat că nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia oficiile de cadastru și publicitate imobiliară ar fi exonerate de răspundere față de proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului și cărții funciare, deși prin atribuțiile lor administrative pot comite abuzuri. În acest sens, Curtea a observat că art. 915 din Codul civil reglementează răspunderea solidară a oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară de la locul situării imobilului și a persoanei răspunzătoare de prejudiciul cauzat prin efectuarea de înscrieri inexacte în cartea funciară sau prin eliberarea de extrase de carte funciară cu omisiuni sau mențiuni greșite, într-o asemenea situație, persoana prejudiciată se poate îndrepta atât împotriva funcționarului public vinovat de producerea prejudiciului, cât și împotriva oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară, dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petru Pavel Nicorescu și Marinela Carmen Nicorescu în Dosarul nr. 2.730/208/2015 al Judecătoriei Caransebeș și constată că prevederile

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Caransebeș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 noiembrie 2016.