Decizia nr. 252/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Gheorghe Ciupercă în Dosarul nr. 5.211/279/2014 al Judecătoriei Piatra-Neamț și care formează obiectul Dosarului nr. 1.294D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că procedura de soluționare a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară are un caracter necontencios, iar lipsa calității procesuale a oficiului teritorial de cadastru nu are semnificația încălcării art. 16 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 24 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.211/279/2014, Judecătoria Piatra-Neamț a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul Gheorghe Ciupercă într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva încheierii de carte funciară.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate creează o discriminare între persoanele fizice și juridice care apelează la justiție, în condițiile

art. 31 alin. (3) și (4) din Legea nr. 7/1996 , și persoanele care se consideră vătămate în drepturile lor și se pot adresa instanței judecătorești, în temeiul

art. 1 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Autorul excepției consideră că se creează o discriminare între persoanele care apelează la servicii publice de publicitate imobiliară și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OCPI), instituție publică care, în concepția legiuitorului, nu poate sta în judecată și nu răspunde în fața legii pentru actele sale abuzive. În opinia autorului excepției, textul de lege criticat situează OCPI și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) mai presus de lege, în raport cu persoanele fizice sau juridice care apelează la serviciile acestora. Astfel, neavând calitate procesuală pasivă, actele lor scapă controlului judecătoresc, iar persoanele vătămate în drepturile lor nu au posibilitatea să își apere dreptul încălcat.

6. Judecătoria Piatra-Neamț consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reținând că premisa susținută de autorul excepției, în sensul că persoanele care solicită înscrierea sau radierea din cartea funciară se află în aceeași situație juridică cu cea a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, este eronată. Astfel, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar persoanele fizice și persoanele juridice vizate de ipoteza textului de lege sunt titulare ale dreptului, ce au solicitat efectuarea unei operațiuni juridice. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Or, având în vedere dispozițiile

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , potrivit cărora "Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză...", aceste persoane nu se află în aceeași situație juridică cu cea a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară și nici cu alte persoane care intră sub incidența

Legii nr. 554/2004

și, prin urmare, tratamentul juridic aplicat acestora nu poate fi decât diferit.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a

art. 32 din Legea nr. 7/1996

este neîntemeiată, invocând

Decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007 , prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat că, în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară, întemeiate pe dispozițiile

art. 50 din Legea nr. 7/1996 , republicată, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă, întrucât instanța nu trebuie să stabilească existența sau inexistența unui drept al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ci doar legalitatea și temeinicia încheierii date în cauză; acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate fiind cele prevăzute de dispozițiile

art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , republicată, respectiv persoanele interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară. Contrar celor susținute de autorul excepției, dispozițiile art. 31 din lege oferă posibilitatea celui interesat de a formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere a înscrierii în cartea funciară, ce se soluționează de registratorul-șef, iar împotriva încheierii registratorului-șef se poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială se află imobilul. În ceea ce privește raportarea de către autorul excepției la prevederile

Legii nr. 554/2004 , precizează ca examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției, astfel cum s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 .

9. Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 32 din Legea nr. 7/1996

sunt constituționale. Invocă

Decizia nr. 72 din 15 octombrie 2007 , prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, a hotărât că, în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară, întemeiate pe dispozițiile

art. 50 din Legea nr. 7/1996 , Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă. În acest context, apreciază că dispozițiile

art. 32 din Legea nr. 7/1996 , republicată, dau expresie caracterului necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară reglementate de

Legea nr. 7/1996

și nu creează discriminări între persoanele care se adresează Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, din moment ce acestea se aplică tuturor destinatarilor prevăzuți în ipoteza normei. Principiul egalității în fața legii presupune egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Legiuitorul a asigurat cadrul legal ce permite aplicarea unui tratament egal tuturor persoanelor fizice aflate în situații juridice similare, în cazul de față părților implicate în soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară. Nerecunoașterea calității procesuale pasive a oficiului teritorial în soluționarea cererilor menționate nu este de natură să afecteze constituționalitatea textelor respective. În privința comparației realizate de autorul excepției între destinatarii normei criticate și ai altor acte normative, sub aspectul posibilității acestora de a sesiza instanța de judecată în temeiul

Legii nr. 554/2004 , precizează că nu există discriminare, în condițiile în care cele două proceduri - cea contencioasă (reglementată prin

Legea nr. 554/2004 ) și cea necontencioasă (prevăzută de

Legea nr. 7/1996 ) - se desfășoară după reguli diferite. Or, "violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite". Invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 28 iunie 2012. În plus, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.". Din perspectiva celor expuse, în realitate, critica de neconstituționalitate este dedusă din compararea prevederilor de lege criticate cu alte acte normative care prevăd posibilitatea formulării unor cereri de chemare în judecată împotriva autorităților publice. Cu privire la acest aspect, în jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 486/2003 , s-a stabilit că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din aceasta comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. În caz contrar, se ajunge la concluzia ca, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013. Curtea observă că, ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea nr. 7/1996

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, fiind păstrată atât numerotarea, cât și soluția legislativă. Prevederile

art. 32 din Legea nr. 7/1996

au următorul cuprins: "Soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial."

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție privind egalitatea în drepturi, art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 12 la Convenție, privind interzicerea generală a discriminării.

14. Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 32 din Legea nr. 7/1996

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 73 din 23 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 12 mai 2016, instanța de contencios constituțional a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate cu acest obiect. Cu acel prilej, Curtea a reținut că textul de lege criticat a fost introdus în

Legea nr. 7/1996

în anul 2010, după ce în 2007, ca urmare a interpretărilor divergente existente în jurisprudența instanțelor judecătorești în ce privește calitatea procesuală pasivă a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară în cauzele ce au ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat un recurs în interesul legii introdus în scopul stabilirii unei soluții unitare la această problemă. Astfel, prin

Decizia nr. 72 din 15 octombrie 2007 , Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe dispozițiile

art. 50 din Legea nr. 7/1996 , adică cele referitoare la căile de atac împotriva încheierilor date cu privire la cererile de înscriere în cartea funciară.

15. Prin decizia menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat soluția acelor instanțe judecătorești care au apreciat că, din moment ce în cauzele care au ca obiect plângeri formulate împotriva încheierilor de carte funciară instanța nu trebuie să stabilească existența sau inexistența unui drept al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ci doar legalitatea și temeinicia încheierii date în cauză, acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate procesuală fiind cele interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară.

16. Ulterior, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 64/2010

privind modificarea și completarea

Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , a fost introdus

art. 501, care, după republicarea Legii nr. 7/1996 , a devenit art. 32, criticat în cauza de față.

17. Curtea a reținut că, potrivit

art. 29 din Legea nr. 7/1996 , registratorul este învestit cu competența de a verifica îndeplinirea unor condiții limitativ enumerate, referitoare la: respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege pentru încheierea înscrisului; corectitudinea numelui sau denumirii părților și menționarea codului numeric personal sau, după caz, a numărului de identificare fiscală, codului de înregistrare fiscală ori codului unic de înregistrare; individualizarea imobilului printr-un număr de carte funciară și a unui număr cadastral sau topografic, după caz; existența unei traduceri legalizate, dacă actul nu este întocmit în limba română; existența, după caz, a unei copii a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului; existența dovezii achitării tarifului de publicitate imobiliară; îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.

18. Din această enumerare rezultă că este vorba despre verificarea unor informații cu caracter obiectiv, care presupune activități de confruntare a actelor depuse de solicitant cu exigențe legale clare, explicite și a căror neîndeplinire apare cu ușurință ca evidentă. Așadar, registratorul nu efectuează o analiză internă, subiectivă a cererii, ci se limitează la a cerceta dacă este întrunit un anumit set de condiții, strict și inechivoc prevăzute de lege.

19. Potrivit

art. 30 din Legea nr. 7/1996 , dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum și aceasta din urmă nu întrunesc condițiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, va respinge cererea printr-o încheiere motivată. Aceeași soluție va pronunța și în cazul în care se solicită înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau când nu sunt îndeplinite anumite condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare.

20. Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Împotriva încheierii registratorului-șef aceleași subiecte de drept pot formula plângere, care va fi soluționată de judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

21. Curtea a mai reținut că activitatea oficiilor de cadastru se rezumă la verificarea unor cerințe obiective, rolul acestora fiind de a conferi operațiunii juridice încheiate de părțile raportului juridic generator de drepturi sau obligații susceptibile de a fi înscrise în cărțile funciare un anumit formalism, de natură să consolideze opozabilitatea acestuia față de terți.

22. Deși înscrierea în cartea funciară are, potrivit art. 885 alin. (1) și (2) din Codul civil, caracter constitutiv de drepturi, acest efect este totuși consecința actului juridic încheiat de părți, oficiul de cadastru nefiind parte în acest raport juridic. Ca atare, nu față de acesta ar urma să se stabilească un drept potrivnic cu prilejul soluționării de către instanță a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ci numai împotriva persoanei care a fost anterior înscrisă ca titular al dreptului de proprietate. Prin urmare, cadrul procesual în care instanța va soluționa plângerea este configurat de coordonatele raportului de drept material dintre părțile actului juridic, instituția care administrează cartea funciară fiind exterioară acestuia. De altfel, potrivit art. 893 lit. a) din Codul civil, înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie făcută înscrierea.

23. Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că nu există o poziție privilegiată a oficiilor de cadastru, ca urmare a lipsei calității lor procesuale pasive în procesele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară. Principiul constituțional al egalității este aplicabil în situații identice sau similare, în situații juridice obiectiv diferite tratamentul este chiar necesar să fie diferit. Or, oficiile de cadastru nu pot fi puse, sub aspect procesual, pe poziție de egalitate cu părțile din procesele respective.

24. Curtea a mai constatat că nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia oficiile de cadastru și publicitate imobiliară ar fi exonerate de răspundere față de proprietarii imobilelor ce fac obiectul cadastrului și cărții funciare, deși prin atribuțiile lor administrative pot comite abuzuri. În acest sens, Curtea a observat că art. 915 din Codul civil reglementează răspunderea solidară a oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară de la locul situării imobilului și a persoanei răspunzătoare de prejudiciul cauzat prin efectuarea de înscrieri inexacte în cartea funciară sau prin eliberarea de extrase de carte funciară cu omisiuni sau mențiuni greșite; într-o asemenea situație, persoana prejudiciată se poate îndrepta atât împotriva funcționarului public vinovat de producerea prejudiciului, cât și împotriva oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară, dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Ciupercă în Dosarul nr. 5.211/279/2014 al Judecătoriei Piatra-Neamț și constată că prevederile

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamț și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 5 mai 2016.