Decizia nr. 654/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Vasile Bâle în Dosarul nr. 1.411/83/2015 al Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 20D/2016 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 18 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.411/83/2015, Tribunalul Satu Mare - Secția a ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Vasile Bâle într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului de primar.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că modul de formulare a prevederilor

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

și, prin urmare, interpretarea care poate fi dată acestuia de instanțele judecătorești sunt contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, referitoare la previzibilitatea legii. Astfel, sintagma "pedeapsă privativă de libertate" din cuprinsul textului de lege criticat nu conferă destinatarilor normei posibilitatea de a-și adapta conduita, de a se conforma dispoziției ei, deoarece creează confuzii între instituția individualizării pedepsei și cea a individualizării modului de executare a pedepsei. Invocând reglementări din Codul penal din 1969 în materia executării pedepselor privative de libertate și aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind criteriile de calitate a legilor, se susține că sintagma enunțată anterior nu permite destinatarilor normei să înțeleagă dacă se referă la o pedeapsă executată în penitenciar sau dacă vizează și pedepsele a căror executare a fost suspendată.

6. Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde (...) opinia instanței asupra excepției [...]", nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. Precizează că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015 , a reținut că, în cazul

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 , "legea face referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcție de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate aplicate." Prin urmare, constată că motivul invocat de autorul excepției nu vizează, în realitate, neconstituționalitatea dispozițiilor legale criticate, ci modul lor de interpretare și aplicare, ceea ce este de competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificate prin

Legea nr. 58/2009

pentru modificarea

art. 15 din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, având următorul cuprins: "Calitatea de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: [...] e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate".

12. În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin mai multe decizii, spre exemplu,

Decizia nr. 647 din 13 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 decembrie 2015,

Decizia nr. 393 din 14 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 26 septembrie 2016, și

Decizia nr. 544 din 12 iulie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 28 octombrie 2016, instanța de contencios constituțional a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate cu acest obiect.

14. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a precizat că dispozițiile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

au constituit obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin

Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iunie 2015, a pronunțat o hotărâre prealabilă, prin care a dat o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: aplicabilitatea dispozițiilor

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu aplicarea

art. 81-82 din Legea nr. 15/1968

privind Codul penal al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul penal din 1969), respectiv cu executarea în alte condiții decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Codul penal din 1969. Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că dispozițiile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

fac referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcție de modul de individualizare a executării pedepsei aplicate. De asemenea, această instanță judecătorească a reținut că suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea este doar o măsură de individualizare judiciară a pedepsei, care nu schimbă caracterul privativ de libertate al pedepsei închisorii. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că, dacă legiuitorul ar fi intenționat ca încetarea de drept a mandatului primarului să opereze doar în cazul condamnării cu executare la o pedeapsă privativă de libertate, ar fi prevăzut în mod expres această ipoteză. În concluzie, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a acesteia.

15. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele statuate prin deciziile menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

16. De asemenea, Curtea precizează că, prin

Decizia sa nr. 536 din 6 iulie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 21 septembrie 2016, soluționând obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, instanța de contencios constituțional a constatat neconstituționalitatea prevederilor legale referitoare la încetarea de drept a calității de consilier local, de consilier județean, de primar sau de președinte al consiliului județean, în cazul condamnării prin hotărâre judecătorească definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu executare. Cu privire la instituția încetării de drept a mandatului aleșilor locali în cazul unei condamnări penale, Curtea a constatat că valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deține mandatul și exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă și pentru care i-a fost acordată încrederea de către alegători. Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumția de nevinovăție a persoanei acuzate și plasează prin ea însăși alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcției. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrității, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-și continua activitatea. Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanța judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei, care, deși are un impact direct, negativ asupra activității alesului local dacă pedeapsa trebuie executată în regim de detenție, întrucât este doar o consecință a condamnării, vizează indirect valoarea protejată, respectiv integritatea persoanei care deține mandatul. Condamnarea este cea care determină schimbarea situației juridice a persoanei care exercită demnitatea publică și o descalifică pe aceasta din punct de vedere legal și moral pentru ocuparea funcției pentru care a fost aleasă. Prezumțiile de nevinovăție, de bună-credință și de loialitate a acesteia au fost desființate ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare al pedepsei, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorității publice, întrucât, prin condamnarea penală, persoana care ocupă demnitatea publică pierde legitimitatea și încetează de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunității care i-a încredințat mandatul.

17. În aceste condiții, Curtea reține că prevederile de lege criticate conțin norme suficient de clare, precise și previzibile, care permit destinatarilor acestora să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Pe cale de consecință, criticile de neconstituționalitate privind imprecizia normei supuse controlului de constituționalitate nu pot fi reținute. Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție nu sunt încălcate.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Bâle în Dosarul nr. 1.411/83/2015 al Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 noiembrie 2016.