Decizia nr. 544/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e), art. 16 alin. (1) și (2) și

art. 17 alin. (5) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, precum și ale art. 57 alin. (2), art. 69 alin. (2) și (3) și

art. 72 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , excepție ridicată de Adam Attila Peter în Dosarul nr. 753/119/2015 al Tribunalului Covasna - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 1.396D/2015 al Curții Constituționale.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 57 și

art. 58 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3. Prin Încheierea din 10 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 753/119/2015, Tribunalul Covasna - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e), art. 16 alin. (1) și (2) și

art. 17 alin. (5) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, precum și ale art. 57 alin. (2), art. 69 alin. (2) și (3) și

art. 72 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adam Attila Peter într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a stabilit încetarea, înainte de expirarea duratei, a mandatului de primar, suspendarea executării unui act administrativ și repunerea reclamantului în funcția de primar.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că, prin

Decizia penală nr. 337/2015 , Curtea de Apel Brașov a decis suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și suspendarea executării pedepselor accesorii. Prefectul județului Covasna a emis ordinul a cărui anulare se cere, prin care, enunțând generic decizia de condamnare, a nesocotit o dispoziție importantă din decizia instanței judecătorești. Astfel, prevederile invocate în ordinul menționat, respectiv cele din

Legea nr. 215/2001

și

Legea nr. 393/2004

nu conțin norme "acoperitoare pentru situațiile similare din speță". În cazul de față, o autoritate a administrației publice a nesocotit o hotărâre judecătorească definitivă, iar unele prevederi din

Legea nr. 215/2001

și

Legea nr. 393/2004

sunt în contradicție cu Codul penal din 1969 și, în consecință, duc la nerespectarea principiului constituțional privind separația și echilibrul puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.

5. Tribunalul Covasna - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reținând că separarea celor trei puteri statale, care au organizare proprie, funcții și atribuții specifice nu exclude interdependența și controlul reciproc. Niciuna dintre cele trei puteri nu prevalează asupra celeilalte, nu se subordonează una alteia și nu își asumă prerogative specifice celorlalte, iar, în speță, emiterea ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea mandatului de primar nu reprezintă o încălcare a prevederilor constituționale ce consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat.

6. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, sens în care reține că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci susține, în realitate, aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii de către autoritățile publice, precum și o pretinsă contradicție a dispozițiilor de lege criticate cu prevederile Codului penal. Or, potrivit prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

8. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, prin critica formulată, nu sunt vizate aspecte de natură constituțională, iar întreaga motivare se referă la interpretarea și modalitatea de aplicare a prevederilor legale criticate. Felul în care dispozițiile de lege criticate sunt interpretate și aplicate de instanța de judecată sau de altă autoritate publică, precum și problemele referitoare la o eventuală eroare în aplicarea legislației, într-un anumit domeniu, nu sunt aspecte ce aparțin sferei de competență a Curții Constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (2) lit. e), art. 16 și

art. 17 alin. (5) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificate prin

Legea nr. 58/2009

pentru modificarea

art. 15 din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, precum și ale art. 57 alin. (2), art. 69 alin. (2) și (3) și

art. 72 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările și completările ulterioare.

Prevederile criticate din

Legea nr. 393/2004

au următorul cuprins:

- Art. 15 alin. (2) lit. e): "Calitatea de primar și, respectiv, de președinte al consiliului județean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: [...] e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;";

- Art. 16: "(1) În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată încetarea mandatului primarului.

(2) Ordinul va avea la bază un referat semnat de secretarul comunei sau al orașului, precum și actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului.";

- Art. 17 alin. (5): "În cazurile prevăzute la art. 15 alin. (2) lit. e)-g), încetarea mandatului poate avea loc numai după rămânerea definitivă și, după caz, irevocabilă a hotărârii judecătorești."

Prevederile criticate din

Legea nr. 215/2001

au următorul cuprins:

- Art. 57 alin. (2): "Viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile sale.";

- Art. 69 alin. (2) și (3): "(2) Mandatul primarului încetează de drept în condițiile legii statutului aleșilor locali, precum și în următoarele situații:

a) dacă acesta se află în imposibilitatea exercitării funcției datorită unei boli grave, certificate, care nu permite desfășurarea activității în bune condiții timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic;

b) dacă acesta nu își exercită, în mod nejustificat, mandatul timp de 45 de zile consecutiv.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.";

- Art. 72: "(1) În caz de vacanță a funcției de primar, precum și în caz de suspendare din funcție a acestuia, atribuțiile ce îi sunt conferite prin prezenta lege vor fi exercitate de drept de viceprimar sau, după caz, de unul dintre viceprimari, desemnat de consiliul local cu votul secret al majorității consilierilor locali în funcție, cu respectarea drepturilor și obligațiilor corespunzătoare funcției, și care va primi o indemnizație lunară unică egală cu cea a funcției de primar pe perioada exercitării funcției.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), consiliul local poate delega, prin hotărâre, din rândul membrilor săi, un consilier local care va îndeplini temporar atribuțiile viceprimarului, cu respectarea drepturilor și obligațiilor corespunzătoare funcției, și care va primi o indemnizație lunară unică egală cu cea a funcției de viceprimar pe perioada exercitării funcției.

(3) În situația în care sunt suspendați din funcție, în același timp, atât primarul, cât și viceprimarul, consiliul local deleagă un consilier local care va îndeplini atât atribuțiile primarului, cât și pe cele ale viceprimarului, până la încetarea suspendării, cu respectarea drepturilor și obligațiilor corespunzătoare funcției de primar, și care va primi o indemnizație lunară unică egală cu cea a funcției de primar."

12. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separația și echilibrul puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 126 alin. (1) privind instanțele judecătorești.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) și

art. 16 din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 13 decembrie 2010, instanța de contencios constituțional a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Cu acel prilej, Curtea a reținut, în esență, că, în ceea ce privește modalitatea de contestare în justiție a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar, procedura specifică de contestare și de soluționare a acestor litigii este, în mod firesc, caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc impunând o rezolvare promptă și definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanșării procedurii pentru organizarea și desfășurarea alegerilor locale. Totodată, Curtea a observat că pe parcursul soluționării contestației de către instanța de contencios administrativ ambele părți din litigiu - atât primarul, cât și prefectul - își pot exercita neîngrădit drepturile și garanțiile procesuale specifice procesului echitabil, în fața unei instanțe independente și imparțiale, într-un stat de drept.

14. De asemenea, soluționând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 , prin

Decizia nr. 647 din 13 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 decembrie 2015, Curtea Constituțională a observat că, prin

Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015

referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat o rezolvare de principiu cu privire aplicabilitatea dispozițiilor

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, în cazul dispozițiilor

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

"legea face referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcție de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate aplicate." De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "suspendarea condiționată a executării pedepsei, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, nu are ca efect modificarea calificării juridice a pedepsei aplicate, în sensul înlăturării caracterului său privativ de libertate, ci are ca efect provizoriu neexecutarea pedepsei privative de libertate pe perioada termenului de încercare" și că "dispozițiile

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a pedepsei aplicate."

15. Referitor la dispozițiile

art. 17 alin. (5) din Legea nr. 393/2004

și ale art. 57 alin. (2), art. 69 alin. (2) și (3) și

art. 72 din Legea nr. 215/2001 , Curtea observă că aceste norme de lege stabilesc reguli privind încetarea mandatului de primar și exercitarea de către viceprimar a atribuțiilor primarului, în cazul suspendării acestuia din funcție sau al vacanței funcției. Astfel, în caz de condamnare prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, mandatul primarului încetează înainte de termen, în temeiul legii, respectiv al

art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004

și al

art. 69 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 . În cazul încetării înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată această împrejurare, potrivit

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 . În același sens, prevederile

art. 69 alin. (3) din Legea nr. 215/2001

stabilesc că prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului de primar. În același timp, Curtea reține că dispozițiile

art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 , asigurând respectarea liberului acces la justiție, dau posibilitatea primarului de a contesta ordinul prefectului, în fața instanței de contencios administrativ.

16. Astfel, Curtea reține că normele de lege criticate atribuie prefectului rolul de a constata, respectiv de "a lua act" de încetarea mandatului de primar, în anumite cazuri, expres prevăzute de lege, printre care și cel al condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Așadar, prefectul îndeplinește, în temeiul legii, o formalitate necesară în vederea asigurării funcționării autorității administrației publice, în condiții de imparțialitate, fără a fi pusă în discuție crearea unui raport de subordonare între primar și prefect și fără ca prefectul să se substituie unei instanțe judecătorești în înfăptuirea justiției. Ordinul emis de prefect, în exercitarea acestei atribuții legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, în sensul că, prin acesta, se ia act de o situație juridică preexistentă, clarificându-se și definitivându-se, astfel, raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice. Prin urmare, atribuția legală exercitată de prefect, prin emiterea unui asemenea act administrativ nu modifică situații juridice preexistente, cum este, în speță, cea de condamnare prin hotărâre judecătorească definitivă.

17. În aceste condiții, Curtea constată că, departe de a constitui o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (4), art. 124 și art. 126 din Constituție, prevederile de lege criticate dau expresie rolului prefectului, în calitate de reprezentant al Guvernului, de a asigura, la nivelul județului sau, după caz, al municipiului București, aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum și a ordinii publice, astfel cum stabilește

art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 340/2004

privind prefectul și instituția prefectului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 24 martie 2008.

18. Distinct de acestea, referitor la susținerea autorului excepției de neconstituționalitate în sensul că "o autoritate a administrației publice a nesocotit o hotărâre judecătorească definitivă", Curtea reține că asemenea aspecte vizează exclusiv probleme privind interpretarea și aplicarea legii în cauza dedusă judecății, ceea ce excedează controlului de constituționalitate. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că atribuția sa de soluționare a excepției de neconstituționalitate, statuată de art. 146 lit. d) din Constituție, nu constă în analizarea conformității cu normele fundamentale a anumitor interpretări pe care organe, instituții sau autorități publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri și circumstanțe, ci rezidă în controlul efectuat asupra unei pretinse stări de neconstituționalitate extrinsecă sau intrinsecă a unui text legal (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 265 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 23 iulie 2013).

19. De asemenea, referitor la susținerea autorului excepției în sensul că "unele prevederi din

Legea nr. 215/2001

și

Legea nr. 393/2004

sunt în contradicție cu Codul penal din 1969", Curtea precizează, în acord cu jurisprudența sa, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011).

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adam Attila Peter în Dosarul nr. 753/119/2015 al Tribunalului Covasna - Secția civilă și constată că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e), art. 16 alin. (1) și (2) și

art. 17 alin. (5) din Legea nr. 393/2004

privind Statutul aleșilor locali, precum și ale art. 57 alin. (2), art. 69 alin. (2) și (3) și

art. 72 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Covasna - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.