Decizia nr. 736/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015

privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, excepție ridicată de Adrian Miroslav Merka în Dosarul nr. 37.938/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 2.292D/2016 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care precizează că prevederile

art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015

reprezintă o concretizare a dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. a), art. 16 alin. (3), art. 37 și art. 40 din Constituție. Prevederile de lege criticate cuprind norme clare, previzibile, iar prin

Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014 , Curtea Constituțională a explicat înțelesul sintagmei "aceeași funcție" din cuprinsul

art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia dreptul de a fi ales nu este un drept absolut, și susține că acesta poate fi supus unor condiționări și limitări compatibile cu dispozițiile art. 53 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 745A din 19 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 37.938/3/2016, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015

privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adrian Miroslav Merka într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației de respingere a candidaturii.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât acestea adaugă la dispozițiile constituționale condiții privind dreptul de a fi ales, condiții pe care legiuitorul constituant nu le-a prevăzut. Susține că prevederile legale criticate utilizează noțiuni care nu se regăsesc în dispozițiile constituționale ale art. 37, art. 16 alin. (3) și art. 40 alin. (3) și că aceste prevederi legale conțin sintagme, precum "nu pot fi aleși", "sau în orice alte funcții publice" și "sau prin lege", sintagme care sunt neclare, imprecise și imprevizibile, neîndeplinind criteriile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost statuate în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, consideră că prevederile

art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015

nu respectă exigențele prevăzute de art. 53 din Constituție referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

6. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor din Constituție invocate.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale prin care instanța de contencios constituțional a mai analizat constituționalitatea unor prevederi cu conținut similar. Invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 61 din 14 ianuarie 2010 , nr. 419 din 26 martie 2009, nr. 246 din 4 mai 2016 și nr. 289 din 11 mai 2016. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, arată că acestea nu au incidență în cauză, deoarece Curtea Constituțională nu s-a pronunțat anterior în sensul neconstituționalității unei soluții legislative similare.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015

privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015, care au următorul cuprins: "Nu pot fi aleși: (...)

c) persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin lege."

12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 37 privind dreptul de fi ales, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 147 alin. (4) privind deciziile Curții Constituționale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate instituie condiții de eligibilitate pentru persoanele care candidează la funcția de deputat sau senator. Astfel, pe calea unei reglementări cu caracter de interdicție, prevederile

art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015

stabilesc că nu pot fi alese pentru Senat sau Camera Deputaților persoanele cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a fi alese în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă sau prin lege.

14. În jurisprudența sa, de exemplu

Decizia nr. 419 din 26 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, sau

Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010, Curtea a statuat că suveranitatea națională, principiu fundamental al statului român, aparține, potrivit art. 2 din Constituție, poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum. Textul constituțional invocat exprimă, așadar, voința constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democrației reprezentative, suveranitatea națională aparține într-adevăr poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirectă, mijlocită, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranității naționale, manifestată prin exprimarea voinței cetățenilor în cadrul alegerilor libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.

15. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, sistemul electoral se reglementează prin lege organică. Această normă constituțională a fost concretizată și dezvoltată prin

Legea nr. 208/2015 . Așadar, constituantul a lăsat în seama legislației infraconstituționale libertatea de a stabili regulile de organizare și de desfășurare a procesului electoral, cu respectarea condițiilor impuse de Constituție. Condițiile de fond și de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituțional, de art. 16 alin. (3), art. 37 și art. 40, precum și, la nivelul legislației infraconstituționale, de norme cuprinse în aceleași legi electorale, care se subordonează condițiilor generale constituționale și le dezvoltă, totodată, după criteriul funcției publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri (a se vedea

Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010).

16. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că "fiecare cetățean are dreptul de a fi ales în organele de conducere ale țării sale, iar acest drept poate fi supus anumitor restricții rezonabile" (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 70 din 5 martie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 8 aprilie 2002).

17. Aplicând aceste considerente în cauza de față, Curtea constată că prevederile legale criticate nu încalcă dreptul fundamental de a fi ales, reglementat prin art. 37 din Constituție, potrivit căruia o persoană poate fi aleasă, dacă are drept de vot și dacă întrunește condițiile prevăzute la art. 16 alin. (3) și art. 40 alin. (3) din Constituție. Astfel, prevederile

art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015

dau expresie dispozițiilor constituționale ale art. 73 alin. (3) lit. a) privind reglementarea prin lege organică a sistemului electoral și art. 16 alin. (3), potrivit căruia funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate, în condițiile legii.

18. Pe cale de consecință, Curtea nu va reține susținerea autorului excepției, în sensul că prevederile

art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015

adaugă, nepermis, la Constituție, de vreme ce reglementarea unor asemenea condiții își găsește temei chiar în dispozițiile art. 16 alin. (3) din Constituție, la care norma cuprinsă în art. 37 din Legea fundamentală face trimitere.

19. De altfel, adăugarea unor condiții suplimentare la exigențele specifice dreptului de vot, pentru ca o persoană să poată ocupa funcții și demnități publice elective, este motivată de importanța acestora, de rolul organelor reprezentative în exercitarea puterii suverane a poporului și de ideea unei reprezentări responsabile și eficiente, care impune un grad sporit de maturitate politică și civică.

20. Referitor la critica de neconstituționalitate vizând lipsa de claritate și precizie a normelor supuse controlului de constituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015

reprezintă norme de trimitere, urmând a fi interpretate și aplicate prin coroborare cu normele legale care instituie interdicții în materia electorală. În acest sens, Curtea observă că prevederile

art. 25 din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative stabilesc că: "Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate." Aceste prevederi legale au constituit obiect al controlului de constituționalitate, iar prin

Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, Curtea Constituțională a constatat că prevederile

art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010

sunt constituționale în măsura în care sintagma "aceeași funcție" se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege.

21. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, pentru a integra prevederile

art. 25 alin. (2) teza a doua în litera și spiritul Legii nr. 176/2010 , astfel încât acestea să corespundă voinței reale avute de legiuitor la momentul adoptării lor, conținutul acestora trebuie interpretat în sensul că odată constatată definitiv existența unei stări de incompatibilitate sau conflict de interese, persoana în sarcina căreia această stare a fost stabilită decade din dreptul de a mai ocupa orice altă funcție eligibilă, prevăzută de art. 1 din lege, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. Curtea a menționat că, în litera și spiritul legii, vizând asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, poate subzista doar interpretarea potrivit căreia o persoană care a ocupat, spre exemplu, funcția de consilier local sau județean și cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau încălcarea regimului privind

conflictul de interese nu mai poate ocupa, pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului, nicio altă funcție eligibilă (spre exemplu, senator, deputat, primar, consilier local etc.).

22. Numai în această interpretare prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate sunt conforme dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căruia funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate în condițiile legii. Într-adevăr, Constituția lasă la aprecierea legiuitorului stabilirea condițiilor de ocuparea funcțiilor și demnităților publice, însă acesta trebuie să se conformeze cerințelor de claritate și precizie a normei. În același timp, doar în această interpretare, sintagma "aceeași funcție" îl poată avertiza în mod inechivoc pe destinatarul său asupra gravității consecințelor nerespectării enunțului legal pe care îl cuprinde, astfel încât dreptul la ocuparea și exercitarea funcțiilor publice eligibile să nu rămână teoretic și iluzoriu.

23. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut, în repetate rânduri, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 189 din 2 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006,

Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 14 noiembrie 2006,

Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010,

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, și

Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului. În plus, nu poate fi considerată "lege" decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).

24. Sub acest aspect, pentru a corespunde exigențelor de claritate, precizie și previzibilitate, Curtea a reținut că prevederile

art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 , în partea referitoare la "aceeași funcție" trebuie interpretate în sensul voinței legiuitorului de asigurare a integrității în exercitarea funcțiilor publice, inclusiv prin stabilirea unor interdicții și aplicarea unor sancțiuni în cazul persoanelor cu privire la care s-a constatat încălcarea regimului incompatibilităților sau conflictului de interese.

25. În aceste condiții, Curtea constată că prevederile

art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015

respectă pe deplin criteriile de precizie și claritate specifice normelor juridice, astfel cum acestea au fost statuate în jurisprudența Curții Constituționale, fiind conforme dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.

26. Referitor la invocarea încălcării art. 53 din Constituție, Curtea reține că ineligibilitatea persoanelor cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a fi alese în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, pe durata stabilită prin lege, respectiv 3 ani de la încetarea mandatului, nu contravine dispozițiilor constituționale privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Astfel, limitarea temporară a exercițiului dreptului de a candida pentru aceste persoane nu încalcă dispozițiile art. 53 din Constituție, întrucât ar fi contrar moralei publice, în general, și deontologiei electorale, în special, ca această categorie de persoane - cele cu privire la care s-a constatat definitiv starea de incompatibilitate sau conflict de interese - să candideze pentru ocuparea oricărei funcții elective prevăzute de

Legea nr. 176/2010 .

27. În final, Curtea constată că dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, nu sunt sub niciun aspect încălcate, întrucât dispozițiile legale criticate nu înfrâng caracterul general obligatoriu al deciziilor instanței de contencios constituțional prin care să fi constatat neconstituționalitatea unor dispoziții din legi sau ordonanțe în vigoare.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Miroslav Merka în Dosarul nr. 37.938/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și constată că prevederile

art. 2 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 208/2015

privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 decembrie 2016.