Decizia nr. 65/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Atilla

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 21.538/3/2015 și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.512D/2016 al Curții Constituționale.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a transmis la dosar un înscris prin care, în esență, solicită judecarea în lipsă, soluționarea excepției și trimiterea deciziei către instanța care a sesizat Curtea Constituțională, în vederea continuării procesului în cursul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. De asemenea, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosar note scrise prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune

concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că își menține valabilitatea jurisprudența Curții Constituționale existentă în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 27 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 21.538/3/2015, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de instanță, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații introduse împotriva unei decizii de invalidare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța autoare a acesteia arată, în esență, că textul de lege criticat instituie, în principiu, o cale de atac împotriva deciziilor emise de entitățile implicate în procedura restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și, implicit, împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Ca urmare a modalității în care a fost stabilită instanța competentă din punct de vedere teritorial, prin raportare la sediul entității emitente, s-a creat situația în care toate deciziile de invalidare și de compensare prin puncte pentru toate legile reparatorii în materia proprietății și pentru toată țara să fie contestate numai la Tribunalul București, deoarece Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor își are sediul în municipiul București. Susține că, în condițiile în care un număr relativ mic de judecători va soluționa toate aceste contestații, efectul imediat va consta într-o încărcare excesivă a completurilor care soluționează asemenea litigii, cu consecința acordării unor termene mai îndelungate și a prelungirii duratei de soluționare a dosarelor. Instanța autoare a excepției mai precizează că, pe de-o parte, dosarele în această materie necesită, pentru soluționare, un probatoriu relativ complex, eventualele expertize trebuind să se realizeze prin comisie rogatorie, de vreme ce imobilele în cauză se află pe tot teritoriul țării, iar, pe de altă parte, părțile vor fi nevoite să se deplaseze în București sau să angajeze apărători, ceea ce va presupune costuri suplimentare față de situația alternativă și firească, în care competența ar fi fost atribuită tribunalelor în raza cărora se află imobilele în cauză. Consideră că, potrivit testului de proporționalitate dezvoltat de instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa, orice măsură luată trebuie să fie adecvată, necesară și proporțională. Aplicând la cauza de față reperele acestui test, instanța apreciază că, deși in abstracto măsura legislativă este adecvată scopului urmărit, totuși, prin efectele pe care le creează, aceasta nu reprezintă o măsură necesară. În acest sens, arată că,

art. 111 din Codul de procedură civilă

(dreptul comun în materia competenței teritoriale a instanței care soluționează cereri privind persoane juridice de drept public aflate în postura de pârât) stabilește ca instanță competentă, alternativ, fie cea de la domiciliul/sediul reclamantului, fie cea de la sediul pârâtului. Instanța apreciază, în concluzie, că dispozițiile

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 , în măsura în care stabilesc o competență teritorială exclusivă în sarcina Tribunalului București, nu satisfac cerințele de constituționalitate și convenționalitate cu privire la egalitatea în drepturi și liberul acces la justiție, soluția legislativă aleasă nerespectând condiția necesității și proporționalității.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că textul de lege criticat a mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015 , a respins, ca neîntemeiată, excepția.

9.

Avocatul Poporului apreciază că problemele expuse de Tribunalul București în motivarea excepției de neconstituționalitate relevă, mai degrabă, aspecte ce țin de aplicarea normelor criticate raportate la o eventuală situație de fapt, dar și de administrarea justiției, și anume încărcarea excesivă a completurilor de judecată în urma activității desfășurate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin emiterea unor decizii. Or, un astfel de context nu poate constitui temei pentru ridicarea unei excepții de neconstituționalitate și excedează competenței Curții Constituționale, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor

art. 126 alin. (2) din Constituție , „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Apreciază că nu sunt nesocotite nici principiul egalității în fața legii și nici accesul liber la justiție.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următoarea redactare: „Deciziile emise cu respectarea prevederilor

art. 33

și

34

pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării“.

13.

În opinia instanței care a ridicat excepția de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse la

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 21

- Accesul liber la justiție și

art. 126

- Instanțele judecătorești. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituționalitate, conformitatea acestuia cu prevederile

Constituției

invocate și în cauza de față fiind examinată prin prisma unor argumente identice. Astfel, prin

Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, sau prin

Decizia nr. 115 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 16 mai 2016, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate, apreciind că este neîntemeiată în raport cu criticile formulate.

15.

În deciziile menționate, Curtea a reținut că, din dispozițiile

Legii nr. 165/2013 , rezultă că toate deciziile de invalidare sau de compensare prin puncte emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, precum și refuzul acesteia de a soluționa cererile adresate în temeiul legilor reparatorii în materia proprietății vor putea fi contestate numai la secția civilă a Tribunalului Municipiului București. Cu privire la modul de stabilire a competenței instanțelor de judecată, Curtea a observat că aceasta nu este singura situație în care legiuitorul a reglementat o competență exclusivă a unei singure instanțe. Astfel, spre exemplu, potrivit

art. 4 alin. (4) ,

art. 10 alin. (2)

și

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia ori contestația împotriva adeverinței prevăzute la

art. 8 lit. b)

și

art. 9

din aceeași ordonanță se introduce la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

16.

O atare soluție legislativă, vizând competența exclusivă a unei singure instanțe de soluționare a anumitor cauze, a mai făcut obiectul criticilor de neconstituționalitate, Curtea constatând, de exemplu, prin

Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009 și

Decizia nr. 1.420 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 6 decembrie 2011, că o astfel de reglementare este în consonanță cu Legea fundamentală, deoarece

art. 126 alin. (1)

și

(2) din Constituție

statuează că justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. În înțelesul acestei norme constituționale, legiuitorul este singurul abilitat să reglementeze, prin lege, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, fără alte restricții decât cele rezultate din celelalte prevederi ale

Constituției

sau din actele normative internaționale prevăzute în

art. 20 din Legea fundamentală . Totodată, Curtea a stabilit, de exemplu, prin

Decizia nr. 731 din 29 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exercițiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau grup social.

17.

În continuare, prin

Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015 , mai sus citată, Curtea a reținut că

Legea nr. 165/2013

a fost adoptată ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la data de 12 octombrie 2010, a

Hotărârii în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României . Cu acel prilej, instanța europeană a constatat că prevederile legislative complexe și modificările ce le-au fost aduse de-a lungul timpului s-au tradus printr-o practică judiciară inconstantă și au generat o incertitudine juridică generală în ceea ce privește interpretarea noțiunilor esențiale referitoare la drepturile foștilor proprietari, ale statului și ale terților dobânditori ai bunurilor imobile naționalizate (paragraful 221). În considerarea acestor observații, Curtea Constituțională a apreciat că, pe lângă dezideratul unei mai bune administrări a justiției, prin reglementarea criticată, legiuitorul român a avut ca scop și realizarea obiectivului de asigurare a interpretării și aplicării unitare a legii în materia restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, creând premisele unor practici judiciare constante prin reglementarea unui cadru normativ corespunzător.

18.

Având în vedere cele anterior expuse, precum și faptul că nicio dispoziție din

Legea fundamentală

sau din actele normative internaționale invocate nu prevede interdicția instituirii unei anumite instanțe care să fie competentă să judece o cauză, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.

19.

Întrucât în cauza de față nu au apărut elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei soluții, își menține valabilitatea jurisprudența evocată, excepția de neconstituționalitate urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 21.538/3/2015 și constată că dispozițiile

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 februarie 2017.