Decizia nr. 111/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și ale art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative și ulterior prin art. XXIV pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și alte măsuri
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OUG nr. 77/2011 21 septembrie 2011 (prevederi anume) privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătăți…
- OG nr. 17/2012 23 august 2012 (prevederi anume) privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Bianca Drăghici
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012
privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și ale
art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011
privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificat prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2014
privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Societatea Bayer - S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 2.714/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 12D/2016.
2.
La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, avocatul Răzvan Ionescu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate se prezintă consilierul juridic Constantin Robert Niculae, cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 16D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012
privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și ale
art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011
privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificat prin
art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2014
privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative și ulterior prin
art. XXIV pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2015
pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și alte măsuri, excepție ridicată de Societatea Bayer - S.R.L., cu sediul în București, în Dosarul nr. 3.560/2/2015 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
4.
La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, avocatul Răzvan Ionescu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, iar pentru partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate se prezintă consilierul juridic Constantin Robert Niculae, cu delegație depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, pune în discuție, din oficiu, conexarea acestora. Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 16D/2016 la Dosarul nr. 12D/2016, care este primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care arată că dispozițiile
art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012
au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, însă consideră că sunt suficiente motive pentru care Curtea ar putea reveni asupra jurisprudenței sale, cu atât mai mult cu cât soluția pronunțată a fost de respingere, ca inadmisibilă, a excepției. În acest sens prezintă contextul apariției taxei clawback și arată că în anul 2011 contribuția statului a fost plafonată la suma de 1.515 milioane lei, în timp ce contribuția deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor a rămas variabilă. În continuare susține că prin creșterea volumului de medicamente necesare incluse în programele de sănătate, contribuția deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor a devenit din ce în ce mai mare. Ca atare, apreciază că norma legală care plafonează bugetul aprobat trimestrial la suma de 1.515 milioane lei este imprecisă și încalcă atât dreptul de proprietate privată, cât și principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, principiu care presupune ca sarcina să fie dreaptă. Pentru toate aceste motive solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
7.
Reprezentantul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate susține respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, din perspectiva unor critici asemănătoare, statuând conformitatea acestora cu prevederile
Constituției , și nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții. În acest sens menționează
Decizia nr. 802 din 18 noiembrie 2015 .
8.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, având în vedere că, în această materie, există precedent constituțional.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
9.
Prin încheierile din 5 noiembrie 2015 și 8 decembrie 2015, pronunțate în dosarele nr. 2.714/2/2015 și nr. 3.560/2/2015, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012
privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și ale
art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011
privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificat prin
art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2014
privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative și ulterior prin
art. XXIV pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2015
pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și alte măsuri. Excepția a fost ridicată de Societatea Bayer - S.R.L., cu sediul în București, în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative, respectiv acte emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin care s-a comunicat valoarea procentului „p“ pe trimestrul IV al anului 2014 și trimestrul I al anului 2015 și consumul de medicamente.
10.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că motivul principal al instituirii taxei clawback a fost acela de a acoperi (parțial sau integral) deficitul fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru suportarea costurilor pentru medicamentele compensate. Astfel, în fiecare an este alocată o anumită valoare din bugetul asigurărilor de sănătate pentru suportarea costurilor decontării medicamentelor compensate sau a celor consumate în spitalele din rețeaua publică, valoare care a fost în mod constant constatată ca fiind insuficientă, motiv pentru care s-a decis de către legiuitor instituirea unei taxe clawback, calculabilă prin raportare la valoarea fondurilor alocate de la buget, fonduri pe care este menită să le și alimenteze/compenseze.
11.
Autoarea excepției consideră că, prin fixarea taxei clawback în mod arbitrar și necorelat cu bugetul aprobat pentru medicamente, se încalcă principiul fundamental al justei așezări a sarcinilor fiscale. Astfel, indicele BAt ar trebui să fie determinat în corelație cu bugetul stabilit pentru medicamentele compensate pentru anul în curs. Pentru ca indicele BAt să fie cât mai aproape de realitate, la stabilirea acestuia ar trebui să fie avute în vedere consumul de medicamente din anul precedent, valoarea indicelui BAt urmând a fi stabilită în raport de consumul efectiv al medicamentelor compensate anul precedent și nu o valoare fixă, artificială, întrucât se aduc prejudicii deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață, și inclusiv subscrisei. Ca atare, autoarea afirmă că, pentru a se respecta principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, consacrat de
Constituție în art. 56 , indicele BAt trebuie calculat prin raportare la bugetul național aprobat pentru medicamentele compensate și nu fixat în mod arbitrar la o sumă prestabilită și invariabilă.
12.
În continuare, autoarea excepției apreciază că fixarea indicelui BAt prin lege și nedeterminarea lui prin împărțirea bugetului alocat medicamentelor compensate au puternice implicații și asupra dreptului de proprietate ocrotit de
art. 44 din Constituție , precum și de
art. 1 din Primul Protocol adițional
la
Convenția
Europeană a Drepturilor Omului. Practic, după depășirea bugetului stabilit la suma de 1.515 milioane lei, deținătorii autorizațiilor de punere pe piață suportă în integralitate restul medicamentelor compensate, fără a primi în schimb nicio contraprestație. Ca atare, consideră că indicele BAt trebuie să fie determinat în concordanță cu realitatea economică a României și pe baza unui sistem transparent și fundamentat.
13.
De asemenea, autoarea susține că modalitatea de determinare a indicelui BAt, pe baza căruia se calculează contribuția clawback, lasă loc unei situații disproporționate în care, deși ar exista suficienți bani alocați bugetului medicamentelor compensate, totuși deținătorii autorizațiilor de punere pe piață ar fi nevoiți să suporte taxa de clawback. Astfel, taxa clawback, fiind o taxă parafiscală, ar trebui colectată cu titlu excepțional doar când nu sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv atunci când statul român nu poate suporta, în totalitate, din punct de vedere economic, compensarea medicamentelor.
14.
Or, la momentul comunicării notificării de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, valoarea „p“ a fost calculată prin raportare la o valoare artificială, fixă și nu la bugetul real alocat medicamentelor compensate, aprobat prin legea bugetului de stat. Astfel, din cauza calculării deficitare a valorii „p“ se încalcă în mod nejustificat și disproporționat dreptul său de proprietate.
15.
În concluzie, autoarea excepției apreciază că se instituie o taxă disproporționată în sarcina deținătorilor de autorizații de punere pe piață ce duce la încălcarea dreptului de proprietate prevăzut atât de
art. 44 din Constituție , cât și de
art. 1 din Primul Protocol adițional
la
Convenție .
16.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia în Dosarul nr. 12D/2016, consideră că, prin stabilirea unei modalități de calcul a procentului „p“ bazate pe un buget aprobat trimestrial fix de 1.515 milioane lei,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011
se abate de la scopul declarat al contribuției clawback, astfel încât contribuția își pierde claritatea și devine injustă, încălcând
art. 56 alin. (2) din Constituție . Consecutiv, odată stabilit caracterul injust al unei contribuții, devine evident că perceperea acesteia va reprezenta o ingerință în dreptul de proprietate al contribuabililor care nu mai urmărește un scop legitim sau, deși urmărește un scop legitim, va deveni o ingerință care este disproporționată, deoarece își pierde caracterele de apt și necesar pentru atingerea acelui scop legitim. Ca atare, instanța apreciază că textele legale criticate sunt neconstituționale.
17.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 16D/2016, apreciază că, în raport de considerentele
Deciziei Curții Constituționale nr. 268 din 7 mai 2014 , excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
18.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
19.
Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, întrucât cuantumul taxei reprezintă un element esențial al acesteia urmând a fi reglementat, în concret, în cuprinsul normei care o instituie, fie prin indicarea cuantumului, fie prin stabilirea mecanismului după care acesta va fi determinat. De asemenea, invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv
Decizia nr. 367 din 26 aprilie 2012
și
Decizia nr. 43 din 4 februarie 2014 .
20.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
21.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
22.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012
privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, aprobată prin
Legea nr. 280/2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 5 noiembrie 2013, și ale
art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011
privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, aprobată prin
Legea nr. 184/2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, astfel cum a fost modificat prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2014
privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 5 noiembrie 2014, și, ulterior prin
art. XXIV pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2015
pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și alte măsuri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din data de 13 martie 2015.
23.
Din analiza prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , Curtea observă că dispozițiile
art. 3 alin. (2) , astfel cum au fost modificate de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2014 , nu mai sunt în vigoare, întrucât conținutul lor a fost modificat de
art. XXIV pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2015 . Însă, deși nu mai sunt în vigoare în forma criticată, dispozițiile
art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel cum au fost modificate de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2014 , produc în continuare efecte juridice în cauze, deoarece reprezintă temeiul juridic al notificărilor emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a căror anulare constituie obiectul cauzelor civile în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Prin urmare, ținând seama de jurisprudența Curții, concretizată în
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel cum au fost modificate prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2014 .
24.
În ceea ce privește forma
art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , modificată prin
art. XXIV pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2015 , Curtea observă că notificarea a cărei anulare se solicită de către autoarea excepției vizează valoarea procentului „p“ pe trimestrul I al anului 2015, valoare care a fost calculată, până la data de 12 martie 2015, potrivit
art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2014 , și, ulterior acestei date, potrivit
art. XXIV pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2015 . Dispozițiile legale criticate prevăd următoarele:
–
Articolul 7
din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 : „Începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011
privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu completările ulterioare, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.“;
–
Articolul 3
alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel cum a fost modificat prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2014 :
(2)
Procentul «p» se calculează astfel: p = (CTt – BAt)/ CTt x 100,
unde: CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligația de plată prevăzută la
art. 1 , suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, raportată Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate:
BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.“;
–
Articolul 3
alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , astfel cum a fost modificat prin
art. XXIV pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2015 :
(2)
Procentul «p» se calculează astfel: p = [(CTt - BAt)/ CTt] x 100, unde:
CTt = valoarea consumului total trimestrial de medicamente pentru care există obligația de plată prevăzută la art. 1, suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, raportată Casei Naționale de Asigurări de Sănătate de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, din care se exclude consumul pentru medicamentele prevăzute la
art. 12
pentru care se încheie contracte cost-volum/cost-volum-rezultat din sume suplimentare alocate în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.“
25.
În opinia autoarei excepției, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din
Constituție
cuprinse în
art. 44
privind dreptul de proprietate privată și
art. 56 alin. (2)
referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale. De asemenea, se invocă și
art. 1
privind protecția proprietății din
Primul Protocol adițional
la
Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
26.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, din perspectiva unor critici identice, formulate de același autor, s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor
art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012
privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și prin
Decizia nr. 802 din 18 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din data de 16 februarie 2016, a respins excepția ca inadmisibilă.
27.
Cu acel prilej, Curtea a observat că prin dispozițiile
art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012
se modifică formula de calcul a procentului „p“ prevăzută la
art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , respectiv în formula de calcul a contribuției trimestriale nu se mai include taxa pe valoarea adăugată, iar bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății (BAt), este de 1.515 milioane lei. În forma inițială, BAt (bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății) era calculat prin împărțirea la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat. Ca atare, Curtea a reținut că autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de modul de stabilire a indicelui BAt - bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății - respectiv de faptul că acesta are o sumă fixă - 1.515 milioane lei, iar, în opinia sa, ar trebui determinat în corelație cu bugetul stabilit pentru medicamente compensate aferent anului în curs, buget la constituirea căruia ar trebui avut în vedere consumul de medicamente din anul precedent.
28.
Curtea a observat că, astfel cum reiese chiar din titlul
Ordonanței Guvernului nr. 17/2012 , la adoptarea acesteia s-au avut în vedere rațiuni de politică financiară și bugetară a statului, respectiv „reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare“. Or, planificarea bugetului statului și concretizarea politicilor și măsurilor financiare și bugetare ale statului în plan legislativ sunt aspecte ce nu privesc controlul de constituționalitate exercitat de Curte, în caz contrar realizându-se o ingerință a acestei instanțe în atributele puterilor legislativă și executivă ale statului, ceea ce ar contraveni principiului separației și echilibrului puterilor în stat, consfințit de
art. 1 alin. (4) din Constituție , sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu
Decizia nr. 214 din 14 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 20 mai 2005.
29.
În continuare, Curtea observă că soluția legislativă referitoare la modul de calcul al procentului „p“, cuprinsă în
art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 , a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate și prin
Decizia nr. 789 din 17 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 17 februarie 2016, și
Decizia nr. 43 din 4 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 11 aprilie 2014, excepția de neconstituționalitate a fost respinsă.
30.
Astfel, în ceea ce privește critica privind încălcarea principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, instituit de
art. 56 alin. (2) din Constituție , Curtea a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui „just echilibru“ între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea
Hotărârea din 23 februarie 2006 , pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc“ ( Hotărârea din 4 septembrie 2012 , pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49).
31.
Curtea a reținut că reglementarea criticată a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației, cu și fără contribuție personală, la medicamentele acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naționale de sănătate, și ținând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuție sustenabil, pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanțare a sistemului public de sănătate în regim de urgență, în vederea asigurării asistenței medicale a populației. În acest context și pentru realizarea unui just echilibru între interesul general arătat și drepturile particularilor vizați prin reglementarea criticată, modul de calcul al contribuției stabilite prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011
a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor. Astfel, spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP.
32.
De asemenea, prin
Decizia nr. 268 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014, Curtea a statutat că prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011
s-a instituit obligația legală pentru deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali de a plăti o contribuție trimestrială, în condițiile stabilite în această ordonanță de urgență, iar în ceea ce îi privește pe „ceilalți actori de pe lanțul de distribuție“, Curtea a reținut că aceștia au obligații contractuale. Ca atare, Curtea a apreciat că măsurile instituite prin dispozițiile
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011
sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conținutul Legii fundamentale, cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătății și, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor
art. 34
și
44 din Constituție , precum și celor ale
art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional
la
Convenție , referitor la protecția proprietății. Ca atare, legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat își are fundamentul în prevederile constituționale.
33.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile pronunțate de Curte prin deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
34.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi^1,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012
privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Societatea Bayer - S.R.L., cu sediul în București, în dosarele nr. 2.714/2/2015 și nr. 3.560/2/2015 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în aceleași dosare ale aceleiași instanțe judecătorești și constată că dispozițiile
art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011
privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificat prin
art. I pct. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2014
privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative și, ulterior prin
art. XXIV pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2015
pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și alte măsuri, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 9 martie 2017.
^1 A se vedea opinia separată atașată Deciziei nr. 668 din 12 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.