Decizia nr. 530/2019
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. d) și ale art. 12 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- OUG nr. 8/2015 22 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 28/1999 25 martie 1999 (prevederi anume) privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
Pune în aplicare 1
- OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor
Are ca temei 4
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
- OUG nr. 28/1999 25 martie 1999 (prevederi anume) privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
- OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor
- Decizia nr. 53/2013 22 aprilie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a considerentelor Deciziei …
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 lit. d)
și ale
art. 12 alin. (4)
și
(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Servomont Import-Export - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 6.245/215/2017 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.487D/2017.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 19 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.245/215/2017, Judecătoria Craiova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 10 lit. d)
și ale
art. 12 alin. (4)
și
(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția a fost ridicată de Societatea Servomont Import-Export - S.R.L. din Craiova într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de
art. 10 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 .
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că dispozițiile
art. 10 lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
încalcă principiile înscrise atât de Constituție, cât și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora atât în materie penală, cât și contravențională, răspunderea este personală. Or, potrivit textului de lege criticat, este sancționată persoana juridică pentru fapte săvârșite de persoane fizice angajate ale persoanei juridice.
6.
Se mai arată că
art. 12 alin. (4)
și
(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
aduce atingere principiului separației puterilor în stat, deoarece legiuitorul exceptează de la suspendare executarea sancțiunii pentru contravenția reglementată la
art. 10 lit. d)
din același act normativ. Astfel, puterea judecătorească este împiedicată de cea legislativă să dispună măsuri provizorii în privința procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, care este un act administrativ.
7.
Autorul precizează că este încălcat și principiul egalității în drepturi, deoarece egalitatea în fața puterii administrative nu mai subzistă atât timp cât mai mulți subiecți manifestă aceeași atitudine faptică în privința contravențiilor la care face trimiterea
art. 12 alin. (4)
și
(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , iar verificarea/controlul se poate face doar asupra unuia. Controlul exercitat prin hotărârea judecătorească nu este unul complet și suficient pentru a da eficiență principiului egalității cetățenilor în fața autorităților publice.
8.
Autorul arată că reglementarea cuprinsă în dreptul comun în materie contravențională, respectiv
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , a fost adoptată cu respectarea principiilor constituționale ale accesului liber la justiție și egalității în fața legii și a autorităților publice. Prin introducerea în
art. 32 alin. (3)
din acest act normativ a instituției suspendării executării sancțiunii contravenționale până la soluționarea definitivă a plângerii formulate împotriva procesului-verbal s-a asigurat controlul de legalitate exercitat de puterea judecătorească asupra punerii în aplicare a legii de către puterea executivă - prin agentul constatator, dându-se astfel eficiență principiului accesului liber la justiție. Or, prin
art. 12 alin. (4)
și
(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
se derogă atât de la suspendarea executării amenzii pe perioada soluționării plângerii, cât și de la posibilitatea aplicării avertismentului ca sancțiune contravențională principală, ceea ce aduce atingere accesului liber la justiție. Deși în mod formal accesul la justiție este liber, în anumite situații poate deveni ineficace atât timp cât instanța de judecată nu poate împiedica producerea unor consecințe prejudiciabile decât după o perioadă însemnată de timp ocazionată de durata procesului.
9.
Autorul mai susține că reglementarea unor amenzi contravenționale fixe, fără posibilitatea de aplicare a avertismentului, împiedică atât agentul sancționator, cât și puterea judecătorească să aprecieze asupra criteriilor reale și personale în care s-a săvârșit fapta, ceea ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil. Practic, în aceste condiții, accesul la justiție nu mai este unul liber, ci formal, de vreme ce judecătorului nu îi este permis prin lege să cerceteze împrejurările concrete în care fapta s-a săvârșit, consecințele prejudiciabile, gradul de pericol social al faptei.
10.
Autorul mai apreciază că se aduce atingere principiului proporționalității, consacrat de
art. 5 referitor la principiile subsidiarității și proporționalității din Tratatul
privind Uniunea Europeană și de
art. 5 din Protocolul (nr. 2)
privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității. Acest principiu trebuie să guverneze raporturile dintre stat și contribuabil în condițiile în care disproporția sancțiunilor nu poate fi supusă controlului judecătoresc.
11.
Judecătoria Craiova - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, legiuitorul având dreptul de a interveni și a institui sancțiuni mai aspre pentru anumite fapte din dorința de a elimina pe cât posibil evaziunea fiscală prin împiedicarea operatorilor economici de a nu declara operațiunile efectuate, evitând astfel plata către stat a taxelor fiscale.
12.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
13.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției persoana sancționată poate face plângere la instanța de judecată care are obligația, potrivit
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , să îl asculte pe cel care a formulat-o și să administreze probele necesare în vederea examinării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Nu poate fi reținută astfel susținerea autorului potrivit căreia puterea executivă poate fi exercitată discreționar, fără posibilitatea exercitării controlului legalității actului de sancționare de către instanța de judecată. Referitor la imposibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului pentru anumite fapte se apreciază că măsura a fost adoptată de legiuitor în considerarea gradului de pericol social al faptelor sancționate. În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate se apreciază că tot instanța de judecată este aceea în măsură să adapteze cuantumul acesteia la împrejurările săvârșirii faptei. Norma se aplică tuturor celor aflați în situații similare fără a aduce atingere principiului egalității în drepturi. Referitor la posibilitatea ca persoana juridică să fie sancționată pentru o faptă săvârșită de un angajat, se arată că aceasta este reglementată în concordanță cu prevederile
art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 .
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, concluziile scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 10 lit. d)
și ale
art. 12 alin. (4)
și
(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările și completările aduse prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015
pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, care au următorul conținut:
–
Articolul 10
lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 : „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: [...]d) nerespectarea de către utilizatori a obligației prevăzute la
art. 4 alin. (12) lit. h) , care determină existența unei sume nejustificate. În sensul acestei prevederi, prin sumă nejustificată se înțelege suma pentru care nu s-au întocmit documente justificative conform
art. 4 alin. (12) lit. h) “.
–
Articolul 12
alin. (4)
și
(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 :
(4)
Prin derogare de la
art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, plângerea nu suspendă executarea în cazul contravențiilor prevăzute la
art. 10 lit. c) ,
d),
e)
și
cc) .
(5)
Prin derogare de la prevederile
art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, avertismentul ca sancțiune contravențională principală nu se aplică în cazul contravențiilor prevăzute la
art. 10 lit. c) ,
d),
e)
și
dd) , cu excepția situației prevăzute la
art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i) .
17.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (4)
referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale
art. 11
referitor la „Dreptul național și dreptul intern“, ale
art. 16
privind egalitatea în drepturi, ale
art. 21
referitor la accesul liber la justiție și ale
art. 53
- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se susține că sunt încălcate și dispozițiile
art. 5 referitor la principiile subsidiarității și proporționalității din Tratatul
privind Uniunea Europeană și ale
art. 5 din Protocolul (nr. 2)
privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, protocol anexat
Tratatului privind Uniunea Europeană
și
Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene .
18.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, referitor la răspunderea contravențională a operatorului economic, că aceasta își are temeiul în faptele ilicite săvârșite în realizarea obiectului de activitate. Răspunderea contravențională a persoanei juridice este întemeiată pe obligația acesteia de a-și stabili modul de organizare și funcționare, de a veghea cu privire la exercitarea atribuțiilor de către persoanele angajate, precum și de a exercita controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor angajaților, cu respectarea legislației în vigoare. Toate aceste activități sunt menite să ducă la realizarea obiectului social de activitate. Operatorul economic livrează bunurile și prestează serviciile menționate în
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
în schimbul unor sume de bani, faptele săvârșite servind interesului său (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 537 din 13 iulie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 8 decembrie 2017, paragrafele 21-22).
19.
Curtea a reținut că instanța de judecată are obligația ca, administrând întregul material probatoriu, să constate în ce măsură fapta contravenientului este sau nu săvârșită cu vinovăție și să anuleze procesul-verbal, în măsura în care fapta nu este săvârșită cu vinovăție (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 828 din 11 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 10 decembrie 2012, și
Decizia nr. 36 din 31 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 8 iunie 2017, paragraful 25).
20.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 12 alin. (4)
și
(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , Curtea constată că același autor a ridicat o excepție motivată în mod similar, care a fost respinsă prin
Decizia nr. 95 din 28 februarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 21 iunie 2019.
21.
Cu acel prilej, Curtea a reținut că prevederile criticate instituie anumite derogări de la cadrul legislativ general în materie de contravenții, respectiv de la
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Potrivit
art. 7 alin. (3)
și
art. 32 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , texte la care fac referire și de la care derogă dispozițiile
art. 12 alin. (4)
și
(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , criticate în prezenta cauză, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune“ [ art. 7 alin. (3) ], iar, în contextul în care, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, „plângerea suspendă executarea“.
22.
Astfel, Curtea a reținut că legiuitorul este liber să reglementeze referitor la răspunderea contravențională a persoanei juridice sau fizice, întrucât niciun articol din
Legea fundamentală
nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 128 din 10 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 19). Cât privește derogările de la procedura generală în materie contravențională, astfel cum este aceea instituită prin
art. 12 alin. (4)
și
(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , acestea
reprezintă aspecte ce țin de politica legiuitorului în domeniul contravențiilor, în funcție de gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
23.
Referitor la invocarea, în susținerea excepției de neconstituționalitate, a dispozițiilor
art. 16 din Legea fundamentală , având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudența Curții Constituționale cu privire la egalitatea în drepturi, Curtea a reținut că prevederile criticate nu sunt discriminatorii, acestea aplicându-se în egală măsură tuturor celor ce se află sub ipoteza acestor norme, neputându-se reține o pretinsă discriminare prin efectuarea unei comparații cu cadrul general în materie de contravenții, întrucât la stabilirea și la aplicarea acestora se are în vedere gradul de pericol social, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, potrivit
art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , context care conduce și spre proporționalitatea sancțiunii. Ca atare, nu se poate reține pretinsa încălcare a prevederilor
art. 16 din Constituție .
24.
Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor
art. 21 din Constituție , prin prisma faptului că, astfel cum susține autoarea excepției, o eventuală sancțiune disproporționată în raport cu fapta în discuție nu ar putea fi supusă controlului judecătoresc în reglementarea actuală a legii, Curtea constată că, potrivit
art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în condițiile prevăzute de
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 . Astfel, potrivit
art. 33 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăși 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei, având în vedere prevederile
art. 5 alin. (5)
din ordonanța precitată, potrivit cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite“, precum și dispozițiile
art. 21 alin. (3)
din același act normativ. Ca atare, nu se poate reține pretinsa încălcare a prevederilor referitoare la accesul liber la justiție.
25.
În raport cu toate aceste considerente, Curtea nu a putut reține nici pretinsa încălcare a prevederilor
art. 1 alin. (4) din Constituție , întrucât, potrivit prevederilor constituționale ale
art. 61 alin. (1) , „Parlamentul (…) este unica autoritate legiuitoare a țării“, având dreptul să reglementeze cu privire la răspunderea contravențională a persoanei fizice sau juridice și chiar obligația, în virtutea respectării statului de drept, să adopte norme de constrângere și de sancționare în funcție de pericolul social al faptelor. În acest context se poate vorbi de respectarea celei de a doua componente prevăzute de
art. 1 alin. (4) din Constituție
referitoare la colaborarea puterilor în stat, instanța de judecată fiind cea care va analiza împrejurările săvârșirii faptei și va stabili cu privire la cuantumul/sancțiunea aplicată. Astfel cum s-a arătat mai sus, în cazul în care se formulează plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, instanța va fixa termen de judecată, ocazie cu care administrează orice probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii.
26.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor
art. 53 din Legea fundamentală , Curtea a constatat că acestea nu au incidență în cauză. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, spre exemplu,
Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, invocarea prevederilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu poate fi reținută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale.
27.
Distinct de cele reținute prin decizia invocată, Curtea observă și considerentele de principiu cuprinse în
Decizia nr. 491 din 17 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1015 din 29 noiembrie 2018 (paragrafele 16-18), prin care a reținut că legiuitorul originar sau delegat este liber să deroge de la normele generale cuprinse în
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , prin „legi speciale“, cum este, spre exemplu,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , care a fost aprobată de către Parlament prin
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999
privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 4 februarie 2002.
28.
În ceea ce privește pretinsa intruziune a autorității legislative în activitatea judecătorească, ce ar duce la încălcarea
art. 1 alin. (4) din Constituție , Curtea a reținut că legiuitorul delegat și-a respectat atribuția reglementată de
art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală , adoptând o „lege specială“, respectiv
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 , care derogă de la cea generală, respectiv
Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , și că legiferarea nu are semnificația intruziunii în activitatea instanțelor de judecată, care au obligația prevăzută de
art. 124 alin. (1) din Constituție , potrivit căruia „justiția se înfăptuiește în numele legii“, respectiv să aplice legile, atât pe cele generale, cât și pe cele care derogă de la acestea.
29.
Cu privire la încălcarea
art. 5 referitor la principiile subsidiarității și proporționalității din Tratatul
privind Uniunea Europeană și a
art. 5 din Protocolul (nr. 2)
privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, Curtea reține că această acestea nu au incidență în cauză. Totodată, potrivit jurisprudenței sale,
art. 11 din Constituție
nu se aplică în situația dată,
art. 148 din Constituție
fiind incident atunci când se invocă aspecte ce țin de dreptul Uniunii Europene.
30.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Servomont Import-Export - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 6.245/215/2017 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 10 lit. d)
și ale
art. 12 alin. (4)
și
(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999
privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Craiova - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.