Decizia nr. 817/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Andrei Valentin Sfîrâială în Dosarul nr. 15.208/299/2017 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 870D/2018.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra unor critici similare, prin

Decizia nr. 45 din 26 ianuarie 2021 , soluția pronunțată menținându-și valabilitatea, neintervenind elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 20 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 15.208/299/2017, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Andrei Valentin Sfîrâială într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții constând în obligarea pârâtelor Guvernul României, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Olt la plata unor sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată într-o serie de dosare prin care s-au admis plângerile împotriva încheierilor de respingere a cererilor de intabulare a unor terenuri și s-a dispus obligarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Olt la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară. În subsidiar, reclamantul a solicitat

obligarea pârâtelor la plata acelorași sume în temeiul răspunderii civile delictuale, ca reparație a prejudiciului suferit de reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că lipsa calității procesuale a oficiului teritorial de cadastru are semnificația încălcării

art. 16 din Constituție

prin faptul că sustrage o instituție publică de la răspunderea care, într-un stat de drept, îi incumbă pentru faptele sale și ale prepușilor săi, situație care nu se întâlnește la o altă instituție sau autoritate publică. Textul de lege criticat situează oficiul de cadastru și publicitate imobiliară și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară mai presus de lege, în raport cu persoanele fizice sau juridice care apelează la serviciile acestora. Astfel, neavând calitate procesuală pasivă, conduita lor scapă controlului judecătoresc, iar persoanele vătămate în drepturile lor nu au posibilitatea să își apere dreptul încălcat prin actele abuzive atacate în instanță și desființate sau modificate în parte.

6.

Se arată că, deși plângerea formulată împotriva încheierii registratorului-șef va fi soluționată de judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, procesul poate dura și până la 3 ani și presupune consum de timp și de resurse, precum și un disconfort pentru titularul cererii. În timpul acesta, Registrul public de carte funciară nu consemnează situația reală, astfel că titularul dreptului nu își poate dovedi calitatea de proprietar și nu poate face o serie de operațiuni, de exemplu, să vândă, să construiască sau să constituie o ipotecă, atingânduse substanța dreptului.

7.

Lipsa calității procesuale pasive exclude practic dezdăunarea pentru malpraxis și pentru cheltuielile judiciare cauzate de procedura plângerii la instanță împotriva actelor oficiului de cadastru. Se susține că este o anomalie să se pretindă ca persoana care solicită oficiului de cadastru intabularea dreptului său de proprietate să recurgă și la procedura în instanță după epuizarea procedurii administrative care îi refuză intabularea.

8.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, potrivit cărora „Soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară se face fără citarea oficiului teritorial“.

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind egalitatea în drepturi și

art. 21

privind dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. Prin raportare la

art. 20 din Constituție , se invocă, de asemenea, și prevederile

art. 6

și

14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

referitoare la procesul echitabil, respectiv la interzicerea discriminării.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, prin prisma unor critici similare, Curtea respingând, prin mai multe decizii, excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, pot fi menționate

Decizia nr. 73 din 23 februarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 12 mai 2016,

Decizia nr. 252 din 5 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 9 august 2016,

Decizia nr. 653 din 8 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 26 ianuarie 2017,

Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 22 mai 2019, sau

Decizia nr. 45 din 26 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 1 aprilie 2021.

15.

Prin deciziile enumerate, Curtea a reținut, în concordanță cu cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile unite prin

Decizia nr. LXXII (72) din 15 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 octombrie 2008, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, că, din moment ce în cauzele referitoare la căile de atac împotriva încheierilor date cu privire la cererile de înscriere în cartea funciară instanța nu trebuie să stabilească existența sau inexistența unui drept al oficiului de cadastru și publicitate imobiliară, ci doar legalitatea și temeinicia încheierii contestate, acesta nu poate fi citat ca parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate procesuală fiind cele interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară.

16.

Totodată, Curtea Constituțională a observat că, potrivit

art. 29 din Legea nr. 7/1996 , registratorul este învestit cu competența de verificare a unor informații cu caracter obiectiv, care presupune activități de confruntare a actelor depuse de solicitant cu exigențe legale clare și explicite, a căror neîndeplinire apare cu ușurință ca evidentă. Așadar, registratorul nu efectuează o analiză internă, subiectivă a cererii, ci se limitează la a cerceta dacă este întrunit un anumit set de condiții, strict și inechivoc prevăzute de lege.

17.

Totodată, Curtea a observat că, potrivit

art. 30 din Legea nr. 7/1996 , dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum și aceasta din urmă nu întrunesc condițiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, va respinge cererea printr-o încheiere motivată. Aceeași soluție va pronunța și în cazul în care se solicită înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau când nu sunt îndeplinite anumite condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. Aceleași subiecte de drept pot formula plângere

împotriva încheierii registratorului-șef, care va fi soluționată de judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

18.

Curtea a mai reținut că activitatea oficiilor de cadastru se rezumă la verificarea unor cerințe obiective, rolul acestora fiind de a conferi operațiunii juridice încheiate de părțile raportului juridic generator de drepturi sau obligații susceptibile de a fi înscrise în cărțile funciare un anumit formalism, de natură să consolideze opozabilitatea acestuia față de terți.

19.

Referitor la invocarea dispozițiilor

art. 44 din Constituție , Curtea a arătat că, deși înscrierea în cartea funciară are, potrivit

art. 885 alin. (1)

și

(2) din Codul civil , caracter constitutiv de drepturi, acest efect este totuși consecința actului juridic încheiat de părți, oficiul de cadastru nefiind parte în acest raport juridic. Ca atare, nu față de acesta ar urma să se stabilească un drept potrivnic cu prilejul soluționării de către instanță a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ci numai împotriva persoanei care a fost anterior înscrisă ca titular al dreptului de proprietate. Prin urmare, cadrul procesual în care instanța va soluționa plângerea este configurat de coordonatele raportului de drept material dintre părțile actului juridic, instituția care administrează cartea funciară fiind exterioară acestuia. De altfel, potrivit

art. 893 lit. a) din Codul civil , înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie făcută înscrierea.

20.

Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că nu există o poziție privilegiată a oficiilor de cadastru, ca urmare a lipsei calității lor procesuale pasive în procesele având ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară. Principiul constituțional al egalității este aplicabil în situații identice sau similare, iar în situații juridice obiectiv diferite tratamentul este chiar necesar să fie diferit. Or, oficiile de cadastru nu pot fi puse, sub aspect procesual, pe poziție de egalitate cu părțile din procesele respective.

21.

Cele statuate în jurisprudența citată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a acesteia.

22.

În plus, Curtea reține că prevederile

art. 915 din Codul civil

reglementează răspunderea pentru ținerea defectuoasă a cărții funciare și stabilesc că cel prejudiciat printr-o faptă săvârșită, chiar din culpă, în păstrarea și administrarea cărții funciare va putea cere obligarea, în solidar, la plata de despăgubiri a oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară de la locul situării imobilului și a persoanei răspunzătoare de prejudiciul astfel cauzat, dacă prejudiciul nu a putut fi înlăturat, în tot sau în parte, prin exercitarea acțiunilor și căilor de atac prevăzute de lege.

23.

Așadar, actualul cadru legislativ configurează inclusiv răspunderea civilă delictuală a oficiului de cadastru și publicitate imobiliară, în calitate de comitent, pentru fapta prepusului său, astfel că nu poate fi reținută critica referitoare la pretinsa inaplicabilitate a normelor generale care instituie răspunderea oricărei autorități publice pentru greșelile/faptele cauzatoare de prejudicii ale funcționarilor din cadrul acestora.

24.

Deși recunoaște existența acestui tip de răspundere, autorul excepției este nemulțumit că este necesară declanșarea unui proces distinct. Or, Curtea observă că, atâta vreme cât legea oferă posibilitatea recuperării eventualului prejudiciu, faptul că acest lucru se va realiza în cadrul unui alt demers procesual separat nu este o chestiune care să afecteze constituționalitatea reglementării criticate.

25.

Totodată, autorul excepției își mai argumentează critica de neconstituționalitate și prin susținerea că

art. 32 din Legea nr. 7/1996

este neconstituțional în măsura în care se extinde la toate situațiile în care oficiul de cadastru și publicitate imobiliară este chemat în judecată. Curtea constată însă, analizând conținutul normativ al textului de lege criticat, că sfera sa de aplicare este clar delimitată, oficiul de cadastru nefiind citat și neavând, așadar, calitate procesuală pasivă în procesele declanșate în vederea soluționării plângerii împotriva încheierii de carte funciară, a acțiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum și prestație tabulară, nu și în alte procese. Prin urmare, dispozițiile

art. 32 din Legea nr. 7/1996

nu pot fi extinse la alte acțiuni, ca, de exemplu, la cazul acțiunilor pentru răspundere civilă delictuală, reglementate de

art. 915 din Codul civil , așa cum sugerează autorul excepției.

26.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andrei Valentin Sfîrâială în Dosarul nr. 15.208/299/2017 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile

art. 32 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2021.