Decizia nr. 304/2022

Articolul 24

: „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.“

–

Articolul 25

alin. (1): „(1) Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.“

–

Articolul 27

: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“

17.

Prin

Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 10 ianuarie 2018, s-a stabilit că, „În interpretarea și aplicarea în timp a dispozițiilor

art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă , forma anterioară modificării prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016

pentru modificarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și a unor acte normative conexe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 17/2017 , efectele

Deciziei Curții Constituționale nr. 895 din 17 decembrie 2015 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, se produc și asupra încheierilor de încuviințare a executării silite date de executorul judecătoresc anterior publicării acestei decizii, dacă motivul de nulitate decurgând din necompetența executorului judecătoresc a fost invocat în cadrul contestației la executare formulate în termen, după publicarea deciziei instanței constituționale în Monitorul Oficial al României.“

18.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 126 alin. (3)

privind competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești,

art. 142 alin. (1)

privind rolul Curții Constituționale și

art. 147 alin. (1)

și

(4)

referitoare la efectele deciziilor Curții Constituționale.

19.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea excepției critică interpretarea dată de instanța supremă dispozițiilor

art. 666 alin. (2) din Codul de procedură civilă , prin raportare la efectele

Deciziei Curții Constituționale nr. 895 din 17 decembrie 2015 , susținând, în esență, că, în acest mod, instanța supremă a statuat într-un mod care intră în

contradicție cu efectele deciziei Curții Constituționale amintite, aspect ce contravine dispozițiilor

art. 126 alin. (3) ,

art. 142 alin. (1)

și

art. 147 alin. (1)

și

(4) din Legea fundamentală .

20.

Cu titlu prealabil, analizând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea reține că prin

Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 666 din Codul de procedură civilă

și a statuat că nu este de competența executorului judecătoresc să dispună el însuși executarea titlului executoriu, acesta putând efectua numai acte de executare în cadrul procedurii declanșate de către o instanță judecătorească. În același timp, Curtea a subliniat că intervenția instanței judecătorești nu se poate realiza ex post, pe calea soluționării unei eventuale contestații la executare, conform

art. 712 din Codul de procedură civilă , întrucât hotărârea acesteia nu poate nici înlătura și nici acoperi viciul de neconstituționalitate al actului care a declanșat executarea silită ca fază a procesului civil, respectiv caracterul său extrajudiciar. Curtea a reținut, totodată, că executorul judecătoresc, deși îndeplinește un serviciu public, nu dispune de imperium - atribut care caracterizează numai judecătorul - pentru a da o hotărâre în baza căreia se dispune declanșarea executării silite, respectiv încheierea de încuviințare a executării silite, și nu beneficiază de atributele de imparțialitate și de independență specifice numai instanțelor judecătorești.

21.

În consecință, prin

Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 , Curtea a constatat că prevederile

art. 666 din Codul de procedură civilă

încalcă dispozițiile

art. 21 alin. (3)

și

art. 124 din Constituție , prin prisma faptului că începerea/declanșarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc, astfel că nu sunt respectate exigențele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul imparțialității și independenței autorității. De asemenea, Curtea a constatat că soluția legislativă contravine și dispozițiilor

art. 1 alin. (4)

și

art. 126 alin. (1) din Constituție , prin prisma exercitării de către executorii judecătorești a unei activități specifice instanțelor judecătorești.

22.

În ceea ce privește efectele pe care urmează a le produce decizia în privința instanțelor de judecată și a legiuitorului, Curtea a constatat, la paragraful 28, că, pe perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumția de constituționalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privința procedurilor de executare silită încuviințate până la data publicării sale, aplicându-se, în schimb, în privința contestațiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviințare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data publicării deciziei de constatare a neconstituționalității, precum și în cele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data susmenționată. De asemenea, odată cu publicarea deciziei Curții Constituționale, legiuitorul, în temeiul

art. 147 alin. (1) din Constituție , are obligația de a pune de acord întreaga procedură de încuviințare a executării silite cu dispozițiile

Constituției

constatate a fi încălcate prin prezenta decizie, așadar, implicit, cu decizia Curții Constituționale, ale cărei considerente și dispozitiv sunt general obligatorii (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 77), și să procedeze, în consecință, la respectarea exigențelor constituționale. Până la adoptarea soluției legislative corespunzătoare, ca o consecință a acestei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, Curtea a constatat că instanțele judecătorești urmează să aplice în mod direct

art. 21 alin. (3) ,

art. 124

și

art. 126 alin. (1) din Constituție , devenind, astfel, competente să încuviințeze executarea silită (a se vedea mutatis mutandis, cu privire la aplicarea directă a

Constituției ,

Decizia nr. 186 din 18 noiembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 16 mai 2000, sau

Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016). Așadar, a statuat Curtea, din ziua publicării prezentei decizii, competența executorilor judecătorești de a încuviința executarea silită încetează.

23.

Ulterior pronunțării

Deciziei nr. 895 din 17 decembrie 2015 , textul de lege criticat a fost pus de acord cu dispozițiile

Constituției

a căror nesocotire a fost constatată prin decizia de admitere mai sus citată. Astfel, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016

pentru modificarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016, s-a stabilit că executorul judecătoresc înregistrează cererea de executare, dar va solicita încuviințarea acesteia de către instanța judecătorească de executare.

24.

Analizând actul de sesizare a Curții, înscrisurile atașate sesizării, precum și Sentința civilă nr. 1.250 din 19 februarie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr. 23.059/303/2014, Curtea reține că obiectul cauzei deduse soluționării instanței de judecată l-a constituit cererea privind anularea somației imobiliare emise la data de 19 noiembrie 2014 în cadrul dosarului de executare referitor la executarea silită începută împotriva autoarei prezentei excepții de neconstituționalitate. Respingând ca neîntemeiată contestația la executare formulată, instanța de judecată a reținut că, după emiterea somației imobiliare, executarea silită imobiliară nu a continuat, fiind suspendată de drept, în temeiul

art. 818 alin. (2) din Codul de procedură civilă , până la soluționarea cererii de partaj. Instanța de judecată a mai reținut că executorul judecătoresc a încuviințat începerea executării silite prin Încheierea din 5 noiembrie 2014, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 7.593 din 26 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a civilă, iar în același dosar de executare a fost emisă de către executorul judecătoresc, la data de 19 noiembrie 2014, somația imobiliară ce face obiectul acțiunii principale.

25.

În conformitate cu dispozițiile

art. 712 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă , împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Așadar, obiectul contestației la executare poate fi reprezentat fie de urmărirea propriu-zisă, fiind atacate neregularități procedurale săvârșite în cursul activității de urmărire silită, fie de încheierea prin care sa admis cererea de încuviințare a executării silite, fie de orice act de executare.

26.

Or, în cauză, contestația la executare este formulată împotriva încheierii executorului judecătoresc din data de 19 noiembrie 2014 prin care s-a emis o somație imobiliară, urmând să se procedeze la urmărirea silită a unui imobil aparținând debitoarei, așadar împotriva unui act de executare derulat în cadrul urmăririi silite. Prin urmare, obiectul contestației la executare nu viza încheierea prin care a fost încuviințată executarea silită de către executorul judecătoresc, potrivit

art. 666 din Codul de procedură civilă , redactarea anterioară modificării acestuia prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 .

27.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, nu îndeplinește condiția de admisibilitate referitoare la legătura cu soluționarea cauzei, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

28.

În acord cu jurisprudența Curții Constituționale, „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie

2014, paragraful 23,

Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26,

Decizia nr. 376 din 26 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26, sau

Decizia nr. 108 din 7 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 20).

29.

Potrivit

Deciziei nr. 895 din 17 decembrie 2015 , paragraful 28, decizia este aplicabilă în privința contestațiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviințare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data publicării deciziei. Or, în cauză, contestația la executare este îndreptată împotriva neregularităților ce privesc un act de executare distinct (somația imobiliară ce privește un imobil proprietate comună, contrar dispozițiilor

art. 818 din Codul de procedură civilă ), iar nu împotriva încheierii de încuviințare a executării silite date de executorul judecătoresc. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

30.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 ,

art. 25 alin. (1)

și

art. 27 din Codul de procedură civilă , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Mariana Nedelea în Dosarul nr. 23.059/303/2014 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 mai 2022.