Decizia nr. 609/2022

din

Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 :

Începând cu data de 1 aprilie 2008, valoarea de referință sectorială pentru determinarea soldelor de funcție și grad ale personalului militar, potrivit prevederilor

Legii nr. 138/1999 , cu modificările și completările ulterioare, valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special, potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 353/2003 , cu modificările și completările ulterioare, și valoarea de referință sectorială în baza căreia se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, potrivit prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 462/2006 , cu modificările ulterioare, se stabilesc la 193,4694 lei.

Începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) devine 197,3387 lei.

Soldele de funcție și de grad ale personalului militar, respectiv salariile pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut de funcționarii publici cu statut special, calculate potrivit alin. (1) și (2), vor fi întregite la un leu, în favoarea personalului.

–

alin. (1)

și

alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 :

Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

Începând cu data de 1 iulie 2017:

a)

se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;.

15.

Curtea reține că, anterior sesizării sale,

anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

și prevederile

art. II alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

au fost abrogate de

art. 48 alin. (1) pct. 9

și

26 din Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, iar

Ordonanța Guvernului nr. 8/2008

a fost respinsă prin

Legea nr. 49/2012

privind respingerea

Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 22 martie 2012. De asemenea,

Legea-cadru nr. 330/2009

a fost abrogată prin

Legea-cadru nr. 284/2010 , care a fost abrogată prin

art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 . Însă, având în vedere că, potrivit

Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare și ținând cont de obiectul litigiului în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să se pronunțe asupra prevederilor legale criticate.

16.

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind trăsăturile statului român și obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 73 alin. (3) lit. j) , potrivit cărora statutul funcționarilor publici aparține domeniului legilor organice, și în

art. 115 alin. (1)

referitor la delegarea legislativă.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, prin

Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021,

Decizia nr. 217 din 30 martie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 19 iulie 2021,

Decizia nr. 7 din 18 ianuarie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 13 mai 2022, și

Decizia nr. 224 din 28 aprilie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 30 august 2022, instanța de contencios constituțional respingând excepțiile de neconstituționalitate.

18.

Astfel, prin

Decizia nr. 224 din 28 aprilie 2022 , paragraful 32, și

Decizia nr. 217 din 30 martie 2021 , paragrafele

19-21 , analizând critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 , modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , critică ce vizează încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 73 alin. (3) lit. j)

referitoare la adoptarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici, precum și ale

art. 115 alin. (1) , care se referă la abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legii organice, Curtea, în esență, a reamintit că aspectele esențiale ce vizează cele trei elemente - nașterea, executarea și încetarea - ale raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici se referă în mod intrinsec la statutul acestora, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție . Aceste aspecte constituie obiectul de reglementare al

Legii nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002. În schimb, obiectul de reglementare al

Ordonanței Guvernului nr. 8/2008

vizează aspecte distincte care țin de salarizarea polițiștilor. Prin urmare, legiferarea de către Guvern prin ordonanțe simple în materia salarizării polițiștilor nu este contrară

art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , potrivit căruia „Prin lege organică se reglementează: (...) statutul funcționarilor publici;“, și nici

art. 115 alin. (1)

din Legea fundamentală, potrivit căruia „Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice“. Totodată, prin

Decizia nr. 224 din 28 aprilie 2022 , Curtea a constatat că nici principiul separației puterilor în stat nu este încălcat de către Guvern, având în vedere că acțiunea sa legislativă prin adoptarea

Ordonanței Guvernului nr. 8/2008

nu este contrară textelor constituționale anterior menționate.

19.

Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (1)

și

alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 , prin

Decizia nr. 81 din 18 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 29 mai 2020, paragrafele 21-24, examinând prevederile legale criticate în ansamblul actului normativ din care fac parte, Curtea a reținut că

Legea-cadru nr. 153/2017

are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii. De la această dată, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, astfel cum prevede

art. 1 alin. (3) din legea-cadru . De asemenea, Curtea a reținut că

art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017

cuprinde dispoziții prin care se determină în mod specific condițiile de aplicare în timp a legii. Prin

alin. (1)

al acestui articol este instituită regula aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, iar etapele ulterioare sunt enunțate în

alin. (2)-(6) . Prima etapă, reglementată prin

art. 38 alin. (2) lit. a) din lege , privește perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017. Pentru această perioadă s-a adoptat măsura menținerii în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Prin urmare, Curtea a reținut că prevederile legale criticate vizează toate categoriile de personal plătit din fonduri publice și se circumscriu scopului general urmărit de legiuitor, de a regla în timp disfuncționalitățile existente în sistemul public de salarizare. Pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin

Legea-cadru nr. 153/2017

apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare.

20.

Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la

art. 1 alin. (5) din Constituție , prin

Decizia nr. 624 din 7 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 119 din 7 februarie 2022, paragrafele 28-31, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa, că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului și că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră

în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Astfel, dispozițiile legale criticate dau expresie opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar și clarifică pentru perioade precis determinate situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc sub aspectul destinatarilor și al efectelor juridice pe care le produc. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor Constituției, Curtea a constatat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit, în esență, garantarea cuantumului drepturilor salariale și evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar. În concluzie, Curtea a constatat că, prin dispozițiile de lege criticate, legiuitorul normează un conținut care întrunește exigențele de claritate, previzibilitate și accesibilitate, fiind astfel respectate prevederile

art. 1 alin. (5) din Constituție

în componentele referitoare la calitatea legii și principiul securității juridice.

21.

De asemenea, prin

Decizia nr. 81 din 18 februarie 2020 , paragraful 27, Curtea a constatat că stabilirea regulii menținerii drepturilor salariale în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 la nivelul lunii iunie 2017 nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea prevederilor din lege criticate.

22.

În jurisprudența sa, Curtea a statuat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului.

Constituția

prevede în

art. 41 alin. (2) , printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 624 din 7 octombrie 2021 , precitată,

Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007.) Totodată, Curtea a mai statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017,

Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și

Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15. În raport cu cele enunțate și aplicând aceste considerente de principiu în cauză, Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a dreptului fundamental la salariu, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.

23.

În final, referitor la susținerile privind încadrarea unei anumite categorii profesionale în prevederile legii-cadru în vederea stabilirii salariilor de bază, prin

Decizia nr. 81 din 18 februarie 2020 , paragraful 33, Curtea a reținut că acestea vizează modalitatea de aplicare în concret a

Legii-cadru nr. 153/2017 , ceea ce excedează controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.

24.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniel Brăilescu în Dosarul nr. 29.651/3/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 8/2008

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 138/1999

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003

privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a

Ordonanței Guvernului nr. 64/2006

privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în ansamblul său, dispozițiile

art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 , ale

Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 , în ansamblul său, precum și dispozițiile

anexei nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003

și ale

art. 38 alin. (1)

și

alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2022.