Decizia nr. 761/2023

Articolul 59

: „Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflat în plată.“

–

Articolul 60

: „La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.“

–

Articolul VII

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, criticat sub aspect extrinsec, operează trei intervenții legislative asupra

Legii nr. 223/2015 , în sensul că, prin

pct. 1 , sunt introduse la

articolul 3 , după litera k), două noi litere,

literele l)

și

m) , iar prin

pct. 2

și

3

se modifică, după cum s-a arătat deja,

art. 59

și

60 din Legea nr. 223/2015 .

13.

Normele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele cuprinse în

art. 1 alin. (4)

și

(5)

privind principiul separării și echilibrului puterilor în stat și obligația respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 2 alin. (2)

privind interdicția vreunui grup sau a vreunei persoane de a exercita suveranitatea în nume propriu,

art. 4 alin. (1)

privind unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi,

art. 11 alin. (1)

și

(2)

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 16

privind principiul egalității în drepturi,

art. 30 alin. (6)

și

(7)

privind libertatea de exprimare,

art. 31 alin. (1)

și

(2)

referitor la dreptul de acces al persoanei la orice informație de interes public,

art. 41 alin. (2)

și

(3)

privind munca și protecția socială a muncii,

art. 42 alin. (1)

și

(2)

privind interzicerea muncii forțate,

art. 44 alin. (1)

-

(4)

privind dreptul de proprietate privată,

art. 47 alin. (1)

privind nivelul de trai decent și

alin. (2)

privind dreptul la pensie,

art. 53 alin. (1)

și

(2)

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 61 alin. (1)

privind rolul Parlamentului,

art. 73 alin. (3) lit. p)

potrivit căruia regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială se reglementează prin lege organică,

art. 115 alin. (1) ,

(2) ,

(4)

și

(6)

privind delegarea legislativă și condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului și

art. 118 alin. (1)

privind forțele armate. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

15.

Cât privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, prin care se pretinde greșita adoptare a ordonanței de urgență a Guvernului într-un domeniu strict rezervat legii organice, Curtea a reținut, de principiu, că interdicția pentru Guvern de a reglementa în domeniul legilor organice este prevăzută în

art. 115 alin. (1) din Constituție

și se referă la ordonanțele simple. Cât privește ordonanțele de urgență,

Legea fundamentală

stabilește condiții diferite, reglementate de

art. 115 alin. (4)

-

(6) din Constituție , care nu se referă însă și la interdicția reglementării în domeniul legilor organice. Dimpotrivă, din conținutul dispozițiilor

art. 115 alin. (5) teza a III-a din Constituție , potrivit cărora „Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la

articolul 76 alineatul (1)“ , rezultă în mod neechivoc că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în materii care fac obiectul legilor organice (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 301 din 7 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 29 iulie 2019, paragrafele 45 și 46, sau

Decizia nr. 544 din 2 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1038 din 6 noiembrie 2020, paragraful 23). Prin urmare, nu sunt întemeiate criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate în cauză prin raportare la

art. 1 alin. (4) ,

art. 61 alin. (1) ,

art. 73 alin. (3) lit. p) ,

art. 115 alin. (1) ,

(2) ,

(4)

și

(6)

și

art. 118 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora Guvernul a reglementat în mod eronat asupra domeniului protecției sociale, mai precis asupra pensiilor militare, cu privire la care doar Parlamentul ar avea competență exclusivă de legiferare prin lege organică.

16.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, instanța de contencios constituțional reține că acestea au mai fost examinate cu prilejul soluționării unor excepții de neconstituționalitate referitoare la prevederile

art. 59

și

60 din Legea nr. 223/2015

și a stabilit conformitatea acestora cu dispozițiile

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării

Constituției

și a legilor, ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi, ale

art. 44 alin. (1)

-

(4)

privind dreptul de proprietate privată și ale

art. 47 alin. (1)

și

(2)

privind nivelul de trai și dreptul la pensie (a se vedea, exemplificativ,

Decizia nr. 343 din 11 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2021,

Decizia nr. 717 din 6 octombrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 15 ianuarie 2021, sau

Decizia nr. 518 din 3 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 19 ianuarie 2023).

17.

Cu referire la pretinsa neclaritate a normelor criticate, Curtea a arătat că

art. 59

și

60 din Legea nr. 223/2015

vizează două situații diferite și, ca atare, nu pot fi în contradicție. Astfel,

art. 59 din Legea nr. 223/2015

se referă la indexarea pensiilor de serviciu deja stabilite, în conformitate (și) cu prevederile

art. 60 din Legea nr. 223/2015 . Indexarea reprezintă o măsură statală de protejare a pensiilor de serviciu față de efectele pe care le poate avea inflația asupra valorii reale a acestora, în vreme ce

art. 60 din Legea nr. 223/2015

reprezintă expresia opțiunii statului de a nu permite ca o pensie de serviciu să aibă o valoare mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei ( Decizia nr. 343 din 11 iunie 2020 , precitată, paragraful 20).

18.

Curtea a statuat constant că deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, neputându-se considera că reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condițiile acordării dreptului la pensie, generează o așteptare legitimă și neputând fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Astfel, până la momentul pensionării se pot succeda mai multe reglementări, care stabilesc condiții de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept ( Decizia nr. 343 din 11 iunie 2020 , precitată, paragraful 22). Totodată, Curtea a statuat că, întrucât se realizează periodic, indexarea pensiei se supune prevederilor în vigoare la momentul indexării, potrivit aceluiași principiu tempus regit actum, astfel că nu se poate vorbi despre un drept câștigat în temeiul unor reglementări anterioare, care nu mai sunt în vigoare.

19.

Curtea a reținut constant în jurisprudența sa că plafonarea cuantumului pensiei de serviciu la 100% din baza de calcul folosită la stabilirea pensiei se înscrie între prerogativele legiuitorului și nu are caracter discriminatoriu. În acest sens, Curtea a observat că prevederile

art. 25 din Legea nr. 164/2001

privind pensiile militare de stat (s.n. - abrogată, în prezent, prin

Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010) au instituit un principiu general valabil în sistemul public de pensii, potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăși venitul, reglementare conformă cu

art. 47 alin. (2) din Constituție , precum și că extinderea incidenței acestui principiu și asupra sporului acordat pentru contribuția la fondul de pensie suplimentară, ca efect al prevederilor

art. 48 alin. (1) din Legea nr. 164/2001 , nu poate fi privită nici aceasta ca generând un tratament discriminatoriu, de vreme ce se aplică nediferențiat tuturor persoanelor care au dreptul să beneficieze de acest spor. Curtea a mai reținut că valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condițiile de recalculare și de recorelare a pensiilor anterior stabilite, precum și indexarea acestora nu se pot stabili decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile ( Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008,

Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020, paragraful 50,

Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 26 februarie 2020, paragraful 30,

Decizia nr. 543 din 2 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 989 din 27 octombrie 2020, paragraful 28,

Decizia nr. 340 din 11 iunie 2020 , precitată, paragraful 46,

Decizia nr. 632 din 22 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1204 din 9 decembrie 2020, paragraful 15, și

Decizia nr. 518 din 3 noiembrie 2022 , precitată, paragraful 22).

20.

Având în vedere cele mai sus statuate, Curtea a arătat că prevederile

art. 60 din Legea nr. 223/2015 , astfel cum au fost modificate prin

art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 , pot să fie avantajoase sau chiar dezavantajoase beneficiarilor de pensii, după cum permit sau impun, după caz, situația economico-financiară a țării și fondurile de asigurări sociale de stat disponibile. În oricare dintre aceste ipoteze, dispozițiile legale noi se aplică numai pentru viitor, pentru persoane care se vor înscrie la pensie după intrarea în vigoare a acestora, neputând afecta drepturile la pensie anterior stabilite. Prin urmare, legiuitorul este liber să modifice condițiile de stabilire a dreptului la pensie pentru viitor, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării dreptului la pensie, iar dacă dorește ca noile dispoziții mai favorabile să fie aplicate și persoanelor pensionate anterior, acest lucru trebuie prevăzut în mod expres de lege. De altfel, Curtea a mai reținut și faptul că, după intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 , toți beneficiarii pensiilor militare de stat, indiferent de data pensionării, au fost supuși acelorași prevederi referitoare la actualizarea pensiei, respectiv ale

art. 59 din Legea nr. 223/2015 , așa cum au fost modificate prin

art. VII pct. 2

din ordonanța de urgență mai sus menționată ( Decizia nr. 632 din 22 septembrie 2020 , precitată, paragraful 15).

21.

Cu referire la pretinsa încălcare a

art. 47 alin. (1) din Constituție

privind asigurarea de către stat a unui nivel de trai decent, Curtea a decis, prin

Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 , precitată, că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de o serie de factori conjuncturali. Situația economică a țării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar și nivelul de dezvoltare al societății, gradul de cultură și civilizație la un anumit moment și modul de organizare a societății reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul decent al vieții. În concluzie, aprecierea modului și a măsurii în care statul reușește să ducă la îndeplinire obligația de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la acești factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil. În considerarea acestor argumente, Curtea a reținut că statul, în speță Guvernul, beneficiază de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește adoptarea soluțiilor din dispozițiile criticate în prezenta cauză, astfel încât prevederile

art. 47 alin. (1) din Constituție

nu sunt încălcate ( Decizia nr. 717 din 6 octombrie 2020 , precitată, paragrafele 19 și 20).

22.

Având în vedere toate aceste considerente extrase din jurisprudența incidentă a Curții Constituționale, rezultă că dispozițiile

art. 59

și

60 din Legea nr. 223/2015 , astfel cum au fost modificate prin

art. VII pct. 2

și

3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 , nu contravin prevederilor

art. 16 alin. (1) , ale

art. 44

și ale

art. 47 alin. (2) din Constituție

și nici celor cuprinse în

art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și în

art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție , deoarece acestea se aplică nediferențiat tuturor persoanelor cărora le-a fost stabilit/acordat dreptul de pensie în perioada de acțiune a acestor norme juridice, nu contravin dreptului de proprietate, în sensul că pensia viitoare nu poate dobândi caracteristicile unei legitime așteptări și cu atât mai puțin ale unui bun câștigat, și nu încalcă nici dreptul fundamental la pensie, al cărei cuantum concret intră în marja de apreciere și stabilire a legiuitorului. Întrucât aceste drepturi fundamentale nu sunt afectate, nu se poate reține incidența

art. 53 din Constituție , de asemenea invocat de autorul excepției.

23.

În ceea ce privește invocarea

art. 1 alin. (4) , a

art. 2 alin. (2) , a

art. 4 alin. (1) , a

art. 30 alin. (6)

și

(7) , a

art. 41 alin. (2)

și

(3)

și a

art. 42 alin. (1)

și

(2) din Legea fundamentală , Curtea observă că aceste texte sunt doar indicate în cuprinsul cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional, fără ca autorul excepției să fi argumentat pretinsa lor nesocotire prin dispozițiile legale criticate și fără ca această relație de contrarietate să poată fi dedusă în mod rezonabil. Or,

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale stabilește că sesizările de neconstituționalitate trebuie motivate, astfel că excepția de neconstituționalitate este nemotivată din această perspectivă, având caracter inadmisibil. Prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andreiu Manea în Dosarul nr. 1.147/91/2019 al Tribunalului Vrancea - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 59

și

60 din Legea nr. 223/2015

privind pensiile militare de stat, astfel cum au fost modificate prin

art. VII pct. 2

și

3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017

privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, precum și ale

art. VII , în ansamblul său, din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2023.