Hotărârea nr. 25/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

La data de 3 noiembrie 2000 Biroul Electoral Central a înaintat Curții Constituționale, în vederea soluționării, contestația înregistrată la nr. 316 din 2 noiembrie 2000, formulată de doamna Valerica Ispas.

Contestația privește înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000 și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 364 D/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 4 teza întâi din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, astfel cum a fost modificat prin

Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 19 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000, contestațiile se soluționează fără citarea părților, cu participarea numai a judecătorilor Curții, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar.

În motivarea contestației se susține ca, potrivit dispozițiilor art. 81 alin. (4) din Constituție și ale art. 10 din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Președintelui României, domnul Ion Iliescu nu mai are dreptul sa candideze, deoarece a îndeplinit deja doua mandate de Președinte al României. De asemenea, contestatoarea susține ca domnul Ion Iliescu este "implicat în evenimente care s-au soldat cu victime omenești (Targu-Mures, mineriadele din 1990 și 1991); în timpul celor două mandate a edificat o structura politica mafiota, care a creat haos economic; este implicat direct într-un proces de frauda fiscală, în scandaluri de presa și în încălcarea embargoului cu Iugoslavia prin trafic ilegal de petrol; prin activitățile depuse în funcțiile deținute în U.T.C. și P.C.R., nu poate garanta ca interesul național nu va fi tradat".

Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii, în temeiul art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, coroborat cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, apreciază ca fiind neîntemeiată contestația privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, arătând ca motivele pe care aceasta se întemeiază au fost analizate de Curtea Constituțională prin hotărâri deja pronunțate. În ceea ce privește consideratiile de ordin politic, economic și moral, arata ca acestea nu reprezintă cauze de neeligibilitate. În consecința, se solicita respingerea contestației.

CURTEA,

analizând contestațiile în raport cu prevederile Constituției și ale Legii nr. 69/1992 pentru alegerea Președintelui României, cu modificările ulterioare, vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și documentele aflate la dosar, retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, republicată, ale art. 2 alin. (2) și ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze contestațiile privind înregistrarea candidaturii pentru funcția de Președinte al României.

Contestatoarea susține ca domnul Ion Iliescu nu mai poate candida la alegerile din 26 noiembrie 2000 întrucât ar depăși limita maxima a doua mandate de Președinte al României. De asemenea, contestatoarea invoca unele considerente de ordin politic, economic și moral.

I. Examinând aceste sustineri, Curtea retine ca în legătură cu primul motiv al contestației, și anume depunerea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru un al treilea mandat de Președinte al României, Curtea Constituțională, cu doua opinii separate, s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 3 din 24 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 8 noiembrie 2000, în sensul că domnul Ion Iliescu a îndeplinit până în prezent un singur mandat de Președinte al României, și anume în perioada 1992-1996, corespunzător prevederilor art. 81 alin. (4) și ale art. 83 alin. (1) din Constituție.

Cele statuate de Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 3 din 24 octombrie 2000 își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenței.

II. În ceea ce privește celelalte motive cuprinse în contestație, Curtea constata ca atât condițiile de eligibilitate, cat și impedimentele constituționale pentru a fi ales în funcția de Președinte al României sunt prevăzute expres și limitativ la art. 35, art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3) și la art. 81 alin. (4) din Constituție, texte al căror conținut este următorul:

- Art. 35: "(1) Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).

(2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani, pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele locale, și vârsta de cel puțin 35 de ani, pentru a fi aleși în Senat sau în funcția de Președinte al României.";

- Art. 34 alin. (2): "Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.";

- Art. 16 alin. (3): "Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 37 alin. (3): "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.";

- Art. 81 alin. (4): "Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi și succesive."

În speta, examinând motivele de ordin politic, economic și moral invocate de contestatoare, Curtea constata ca acestea nu se regăsesc în conținutul prevederilor constituționale anterior menționate. Asemenea motive reprezintă opinii personale ale contestatoarei, care, eventual, pot fi avute în vedere cu ocazia exprimarii votului.

În consecința, contestația ce face obiectul prezentei cauze este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. B.a), al art. 16, 26 și 27 din Legea nr. 47/1992, republicată, precum și al art. 2 alin. (2) și al art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992, cu majoritate de voturi în privinta motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 81 alin. (4) și ale art. 83 alin. (1) din Constituție și cu unanimitate de voturi sub celelalte aspecte,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestația privind înregistrarea candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcția de Președinte al României, contestație formulată de doamna Valerica Ispas.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.