Hotărârea nr. 15/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

La data de 31 octombrie 2000 Biroul Electoral Central a înaintat Curții Constituționale, în vederea soluționării, contestația înregistrată la nr. 245 din 30 octombrie 2000, formulată de domnul Șerban Mati Bujorel Dinu Sandulescu împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 12 din 26 octombrie 2000, prin care s-a respins cererea de înregistrare a candidaturii sale pentru funcția de Președinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000.

Contestația formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 345 D/2000.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 4 teza întâi din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, astfel cum a fost modificat prin

Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 19 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000, contestațiile se soluționează fără citarea părților, cu participarea numai a judecătorilor Curții, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar.

În motivarea contestației se susține ca Biroul Electoral Central "în mod greșit" a respins cererea de înregistrare a candidaturii pentru considerentul că nu este însoțită de lista susținătorilor în condițiile

art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, cu modificările ulterioare, deoarece aceasta cerința a legii nu este prevăzută în Constituție și, în consecința, trebuie înlăturată. Totodată autorul contestației arata ca îndeplinește condițiile prevăzute la

art. 35 și 81 din Constituție, de Legea nr. 68/1992 , de

Legea nr. 69/1992 , precum și de ordonanțele de urgenta ale Guvernului nr. 63/2000, nr. 129/2000, nr. 140/2000, nr. 154/2000 și nr. 165/2000. De asemenea, considera ca, întrucât aceste acte normative au fost adoptate după intrarea în vigoare a Constituției, prevederile lor nu pot fi interpretate decât în concordanta cu dispozițiile art. 35 și 81 din Legea fundamentală.

Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii, în temeiul

art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992

pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, coroborat cu

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, apreciază ca fiind neîntemeiată contestația, arătând ca, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) și cu cele ale

art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992 , prevederi modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/2000 , depunerea candidaturii se face numai dacă este însoțită de lista cuprinzând cel puțin 300.000 de sustinatori, cerința de ordine publică. În consecința, se solicita respingerea contestației.

CURTEA,

analizând contestația în raport cu prevederile Constituției și ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, cu modificările ulterioare, vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și documentele aflate la dosar, retine următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. d) din Constituție, ale

art. 26 din Legea nr. 47/1992 , republicată, ale art. 2 alin. (2) și ale

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze contestația privind neînregistrarea candidaturii pentru funcția de Președinte al României.

Autorul contestației susține ca, întrucât cerința legală a prezentării unor liste de sustinatori nu este prevăzută în Constituție,

art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, care prevede aceasta condiție, intră în conflict cu dispozițiile constituționale referitoare la eligibilitate.

Examinând aceste sustineri, Curtea constata ca atât condițiile de eligibilitate, cat și impedimentele pentru a fi ales în funcția de Președinte al României sunt prevăzute expres și limitativ la art. 35, art. 34 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 37 alin. (3) și la art. 81 alin. (4) din Constituție. Aceste norme constituționale au următorul conținut:

- Art. 35: "(1) Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute de articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3).

(2) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 23 de ani, pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele locale, și vârsta de cel puțin 35 de ani, pentru a fi aleși în Senat sau în funcția de Președinte al României.";

- Art. 34 alin. (2): "Nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.";

- Art. 16 alin. (3): "Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 37 alin. (3): "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică.";

- Art. 81 alin. (4): "Nici o persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi și succesive."

Curtea constata ca reglementările constituționale redate mai sus se referă exclusiv la condițiile de fond esențiale pe care trebuie să le întrunească, în mod cumulativ, orice persoană pentru a putea fi aleasă și pentru a îndeplini funcția de Președinte al României. Aceste condiții trebuie, în mod necesar, să fie urmate și de alte reguli, inclusiv de natura procedurala, privind desfășurarea alegerilor, începând de la depunerea candidaturilor și până la stabilirea și confirmarea rezultatelor scrutinului.

Stabilirea acestor alte reguli intră în atribuțiile legiuitorului. În acest sens art. 72 alin. (3) lit. a) din Constituție prevede: "Prin lege organică se reglementează:

a) sistemul electoral;"

Sistemul electoral cuprinde, în mod detaliat, condițiile și procedura de desfășurare a alegerii tuturor autorităților reprezentative. În temeiul acestei prevederi constituționale Parlamentul a adoptat, printre altele,

Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României.

Este adevărat ca art. 81 din Constituție, referitor la alegerea Președintelui României, nu prevede în mod expres elaborarea de legi pentru reglementarea acestei proceduri. Curtea observa însă ca nici nu era necesară o asemenea prevedere câtă vreme prin art. 59 alin. (1) din Constituție se dispune: "Camera Deputaților și Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, potrivit legii electorale." Întrucât Președintele României este ales în aceleași condiții, precizarea ca și aceasta procedura se desfășoară conform legii electorale ar fi fost superflua.

Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, adoptată ulterior intrării în vigoare a Constituției, prevede, în concretizarea și completarea dispozițiilor acesteia, subiectii abilitați sa propună sau să depună candidaturi, termenul înăuntrul căruia și organul la care acestea trebuie depuse, forma propunerii și documentele, anexe necesare, condițiile de înregistrare a candidaturilor și de contestare a acestora, modul de soluționare a contestațiilor, precum și numeroase alte reguli de desfășurare a alegerilor. Prevederile acestei legi nu încalcă și nu modifica dispozițiile Constituției referitoare la condițiile de eligibilitate, după cum nici nu adauga alte condiții de natura celor rezervate reglementării prin lege constituțională.

Printre condițiile de validitate a oricărei propuneri de candidatura este inclusă și prezentarea listelor susținătorilor. Dispozițiile

art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992 , astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 5 iulie 2000, stabilesc: "(1) Propunerile de candidați pentru alegerea Președintelui României se depun la Biroul Electoral Central, cel mai târziu cu 30 de zile înainte de data alegerilor.

(2) Propunerile se fac în scris și vor fi primite numai dacă: [...]

c) sunt însoțite de declarația de acceptare a candidaturii, scrisă, semnată și datată de candidat, precum și de lista sau listele susținătorilor, al căror număr nu poate fi mai mic de 300.000 de alegatori."

Anterior modificării

Legii nr. 69/1992

prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 129/2000 , lista susținătorilor candidaturii trebuia sa cuprindă cel puțin 100.000 de alegatori.

Curtea retine ca, Președintele României fiind ales, potrivit dispozițiilor art. 81 alin. (1) din Constituție, prin vot universal, atât desfășurarea alegerilor și stabilirea rezultatelor scrutinului, cat și condițiile de depunere a candidaturilor trebuie să respecte principiul reprezentativitatii. Asa fiind, stabilirea numărului minim de sustinatori necesar pentru validitatea candidaturii intră în atribuțiile constituționale ale legiuitorului. Opțiunea legiuitorului în stabilirea numărului minim de sustinatori, bazată pe aprecierea concretă a premiselor desfășurării în condiții optime a procedurii de alegere a Președintelui României, nu contravine nici unei dispoziții și nici unui principiu constituțional.

Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. d) din Constituție, Curtea Constituțională "veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirma rezultatele sufragiului". În cadrul îndeplinirii acestei atribuții Curtea nu poate exercita controlul asupra constituționalității dispozițiilor legii electorale. Un asemenea control s-ar putea exercita numai în condițiile prevăzute la art. 144 lit. a) sau lit. c) din Constituție. În schimb, Curtea trebuie să vegheze la respectarea tuturor reglementărilor constituționale și legale referitoare la desfășurarea procedurii pentru alegerea Președintelui României.

În lumina considerentelor expuse Curtea constata ca neînregistrarea de către Biroul Electoral Central a candidaturii domnului Șerban Mati Bujorel Dinu Sandulescu pentru funcția de Președinte al României s-a realizat cu respectarea deplina a dispozițiilor constituționale și legale aplicabile, iar contestația formulată împotriva acestui refuz este nefondata, urmând să fie respinsă, întrucât candidatul-contestator nu a prezentat, o dată cu depunerea candidaturii, nici o lista de sustinatori.

Aceasta soluție este, de altfel, în concordanta cu jurisprudenta Curții Constituționale. Astfel, Curtea a mai fost sesizată cu contestații împotriva hotărârilor Biroului Electoral Central de respingere a unor cereri de înregistrare a candidaturii la alegerile din 1992 și 1996, contestații respinse ca fiind nefondate pentru lipsa listelor de sustinatori. În acest sens, prin Hotărârea nr. 3 din 1 septembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 23 septembrie 1992, Curtea a statuat ca cerința legală a depunerii candidaturii împreună cu lista susținătorilor "este de ordine publică", iar nedepunerea listei justifica respingerea cererii de înregistrare a candidaturii. De asemenea, prin

Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 octombrie 1996, Curtea a reținut ca "o propunere de candidat nu poate privi decât o persoană care întrunește condițiile constituționale de eligibilitate, dar alegerile pentru funcția de Președinte al României pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale instituite prin

Legea nr. 69/1992 , adoptată în temeiul art. 72 alin. (3) lit. a) din Constituție. De aceea depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, asa încât cerința ca propunerea candidaturii să fie reprezentativa, având adeziunea a cel puțin 100.000 de sustinatori, constituie o condiție legală ce nu vine în conflict cu dreptul constituțional al contestatorului de a fi ales".

Considerentele pe care s-a întemeiat aceasta jurisprudenta a Curții Constituționale sunt pe deplin valabile și în prezenta cauza.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. B.a), al

art. 26 și 27 din Legea nr. 47/1992 , republicată, precum și al art. 2 alin. (2) și al

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 ,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestația privind neînregistrarea candidaturii domnului Șerban Mati Bujorel Dinu Sandulescu pentru funcția de Președinte al României, contestație formulată împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 12 din 26 octombrie 2000.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.