Hotărârea nr. 37/1996

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Ioan Deleanu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Ioan Griga - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea contestației formulate de domnul Petru Bucur-Volk privind neînregistrarea de către Biroul Electoral Central a candidaturii sale pentru funcția de Președinte al României, depusa la Biroul Electoral Central, cu nr. 259 din 28 septembrie 1996.

Contestația a fost înaintată Curții Constituționale și formează obiectul Dosarului nr. 239 D/1996.

Curtea a decis soluționarea contestației fără citarea părților, având în vedere cerința legală a rezolvarii ei în maximum 48 de ore, potrivit prevederilor

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , art. 11 alin. (2) și (3) și

art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , raportate la

art. 85 din Legea nr. 68/1992

și coroborate cu art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Magistratul-asistent prezintă obiectul contestației.

În contestație se susține ca, în mod greșit, Biroul Electoral Central a respins cererea de înregistrare a candidaturii sale pe motiv că nu este însoțită de lista susținătorilor în condițiile art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea 69/1992, deoarece aceasta cerința a legii nu este prevăzută în Constituție și, în consecința, trebuie înlăturată. Din cuprinsul contestației rezultă ca domnul Petru Bucur-Volk a solicitat Biroului Electoral Central ca numărul susținătorilor să poată fi "temporar" mai mic decît cel de 100.000 prevăzut de lege, până la data limita de înregistrare a candidaturilor, și ca "nu va incerca sa, eludeze în mod incorect și inechitabil față de alți candidați numărul de 100.000 de semnături, prevăzut de

art. 9 lit. c) din Legea nr. 69/1992 , în sensul că, dacă până la 4 octombrie nu va putea prezenta Biroului Electoral Central restul de semnături până la 100.000 necesare (original și 3 copii, ceea ce este posibil), atunci își va retrage de buna voie candidatura". De asemenea, considera ca dispozițiile

art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992

sunt neconstituționale, deoarece "ridica un obstacol, o bariera artificiala în calea literei și spiritului art. 81 din Constituție coroborat cu art. 35" și ca Biroul Electoral Central "a înregistrat printr-o derogare evidenta candidatura domnului Ion Iliescu la funcția de Președinte al României, deși stia ca Domnia sa fusese anterior ales de doua ori în aceasta funcție", incalcind astfel prevederile

art. 10 din Legea nr. 69/1992 ; prin

Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996 , Curtea Constituțională a decis, în fapt, ca

art. 10 din Legea nr. 69/1992

este neconstitutionala, de unde rezultă ca "în ierarhia normelor juridice Constituția se afla deasupra

Legii nr. 69/1992 , deci și art. 35 din Constituție prevalează asupra

art. 9 din Legea nr. 69/1992 ".

Procurorul solicita respingerea contestației, întrucît, în conformitate cu art. 3 alin. (2) și

art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României, depunerea candidaturii de face numai dacă este însoțită de lista sau listele a cel puțin 100.000 de sustinatori, cerința de ordine publică; astfel fiind, derogarea solicitată este în afară legii. Cît privește celelalte motive, arata ca acestea au fost soluționate de Curtea Constituțională prin

Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996 .

CURTEA,

luând în dezbatere contestația înaintată de Biroul Electoral Central, constata ca este competența sa o soluționeze în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al

art. 27 din Legea nr. 47/1992

și al

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 .

Analizînd contestația în raport cu prevederile Constituției, ale

Legii nr. 69/1992

pentru alegerea Președintelui României și vazind concluziile reprezentantului Ministerului Public, Curtea retine următoarele:

Prin contestație se cere o derogare temporară de la dispozițiile

art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992 , în sensul de a se permite candidatului ca depunerea listelor de sustinatori să se facă până la data de 4 octombrie 1996, data limita de înregistrare a candidaturii.

Aceasta cerere este inadmisibila, întrucît, potrivit

Legii nr. 69/1992 , o candidatura nu poate fi înregistrată sub condiția rezolutorie a îndeplinirii ulterioare a prevederilor legale, care, sub acest aspect, au caracter imperativ și se referă exclusiv la momentul înregistrării.

În motivarea contestației se mai susține, de asemenea, ca, întrucît condiția legală a prezentării unor liste de semnături nu este prevăzută în Constituție,

art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992 , care prevede aceasta condiție, intră în conflict cu dispozițiile constituționale referitoare la eligibilitate. Aceasta sustinere nu este intemeiata, deoarece dreptul de a fi ales și propunerea candidaturii sunt doua aspecte diferite. Evident ca o propunere de candidat nu poate privi decît pe o persoană care întrunește condițiile constituționale de eligibilitate, dar alegerile pentru funcția de Președinte al României pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale instituite prin

Legea nr. 69/1992 , adoptată în temeiul art. 72 alin. (3) lit. a) din Constituție. De aceea depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, asa încât cerința ca propunerea candidaturii să fie reprezentativa, având adeziunea a cel puțin 100.000 de sustinatori, constituie o condiție legală ce nu vine în conflict cu dreptul constituțional al contestatorului de a fi ales.

În ce privește afirmatia potrivit căreia Curtea Constituțională ar fi admis anterior derogări de la prevederile imperative ale

Legii electorale nr. 69/1992 , aceasta este inexactă,

Hotărârea nr. 1 din 8 septembrie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 septembrie 1996, invocată de contestator, referindu-se la o cu totul alta ipoteza.

Fața de cele arătate și având în vedere ca însuși contestatorul recunoaște că nu a respectat cerințele legii privind listele de sustinatori, se constată că motivele invocate de contestator sunt neintemeiate și, în consecința, contestația urmează a fi respinsă.

Pentru considerentele arătate și vazind dispozițiile art. 144 lit. d) din Constituție, ale art. 13 alin. (1) lit. B.a), ale

art. 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , precum și pe cele ale art. 2 alin. (2) și

art. 11 alin. (2) și (3) din Legea nr. 69/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de domnul Petru Bucur-Volk.

Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.