Decizia nr. 14/2025

Articolul 14

alin. (3):

„Personalul didactic de predare care solicită și obține gradul didactic I prin echivalare, potrivit prevederilor

Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5.561/2011

pentru aprobarea

Metodologiei

privind formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar, cu modificările și completările ulterioare, nu primește indemnizația pentru titlul științific de doctor. Cadrele didactice optează pentru indemnizația pentru titlul științific de doctor sau pentru echivalarea cu gradul didactic I.“;

–

Articolul 39

alin. (5):

„Sporul pentru titlul științific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14.“

23.

Potrivit

Deciziei nr. 51 din 18 septembrie 2023

a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 14 alin. (3)

și ale

art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, excluderea cumulului dintre indemnizația lunară pentru titlul științific de doctor și salarizarea aferentă gradului didactic I obținut în baza aceluiași titlu științific de doctor se aplică și cadrelor didactice cărora, anterior intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 153/2017 , li s-a acordat gradul didactic I în considerarea titlului științific de doctor, în baza

art. 36 alin. (3) din Legea nr. 128/1997

privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, și a Metodologiei formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar, aprobată prin

Ordinul ministrului educației naționale nr. 3.770/1998 , cu modificările și completările ulterioare.

24.

În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 61 alin. (1)

privind rolul și structura Parlamentului, în

art. 73 alin. (1)

privind categoriile de legi și în

art. 126 alin. (1)

și

(3)

privind instanțele judecătorești.

25.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarele acesteia critică dispozițiile

art. 14 alin. (3)

coroborat cu

art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 51 din 18 septembrie 2023 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

26.

Cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că toate considerentele de principiu referitoare la verificarea constituționalității textelor de lege aplicabile în interpretarea consacrată prin recursurile în interesul legii sunt valabile mutatis mutandis și în ceea ce privește verificarea constituționalității textelor în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărârile prealabile pronunțate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea

Decizia nr. 397 din 15 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 15 iulie 2016, paragraful 25). Astfel, instanța de contencios constituțional a statuat, de principiu, că o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii (respectiv o hotărâre prealabilă pronunțată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept) nu poate constitui eo ipso obiect al excepției de neconstituționalitate, deoarece instanța de contencios constituțional, în acord cu prevederile

art. 146 din Legea fundamentală , nu are competența de a cenzura constituționalitatea hotărârilor judecătorești, indiferent că sunt pronunțate în dezlegarea unor pricini de drept comun ori în vederea interpretării și aplicării unitare a legii ( Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003). Însă interpretarea care se poate aduce normei juridice de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile în care soluționează recursuri în interesul legii, precum și prin hotărârile prealabile pronunțate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să țină cont de exigența de ordin constituțional cuprinsă în

art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală , potrivit căruia în România, respectarea Constituției și a supremației sale este obligatorie.

27.

În concluzie, din perspectiva raportării la prevederile Constituției, Curtea Constituțională este competentă să verifice constituționalitatea textelor legale aplicabile în interpretările consacrate prin recursurile în interesul legii și hotărârile prealabile, astfel că dispozițiile

art. 14 alin. (3)

coroborat cu

art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 51 din 18 septembrie 2023 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să constituie obiectul controlului de constituționalitate în prezenta cauză (a se vedea, ad similis,

Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011, și

Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011).

28.

Cu privire la jurisprudența Curții Constituționale referitoare la contestarea constituționalității normelor în interpretarea dată acestora prin decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii sau în hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de aplicare și interpretare a unor prevederi de lege, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a dezvoltat o analiză în două etape, prima vizând respectarea competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție prevăzute de

art. 126 alin. (3) din Constituție , iar cea de-a doua referindu-se la raportarea conținutului normativ astfel determinat al normei criticate la dispozițiile Constituției (a se vedea

Decizia nr. 349 din 17 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 4 august 2014, paragraful 20, și

Decizia nr. 509 din 30 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1077 din 13 noiembrie 2020, paragrafele 15, 16 și 30).

29.

În ceea ce privește prima etapă a analizei anterior menționate, Curtea urmează să verifice dacă interpretarea dată dispozițiilor

art. 14 alin. (3)

coroborat cu

art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 51 din 18 septembrie 2023 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se încadrează în limitele competenței sale stabilite prin

art. 126 alin. (3) din Constituție .

30.

Astfel, Curtea observă că, începând cu data intrării în vigoare a prevederilor

art. 14

și modificarea dispozițiilor

art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 , legiuitorul nu a mai permis acordarea unui duble bonificații pentru aceeași calificare, respectiv pentru titlul științific de doctor și pentru gradul didactic I, dacă acesta din urmă a fost obținut prin echivalare, întrucât obținerea gradului I în această modalitate reprezintă un beneficiu în sine, având în vedere avantajele financiare acordate personalului didactic de predare.

31.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că multe litigii au apărut după emiterea

Ordinului ministrului educației nr. 3.993/2021

privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învățământ, prevăzute în

Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 17 iunie 2021, act normativ care la

art. 1 alin. (2)

dispune că „prevederile

art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și cadrelor didactice care au obținut gradul didactic I prin echivalare, anterior datei de 1 iulie 2017“, iar potrivit

alin. (3)

al aceluiași articol, „prevederile alin. (1) și (2) se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii iunie 2021“. Aplicarea acestor ultime norme indicate a ridicat din nou în practică problema stabilirii sferei destinatarilor

art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 .

32.

Or, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că dacă s-ar interpreta că dreptul de opțiune reglementat distinct prin a doua teză este limitat doar la personalul didactic de predare care a solicitat și a obținut gradul didactic I prin echivalare, potrivit prevederilor

Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5.561/2011

pentru aprobarea

Metodologiei

privind formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 și 767 bis din 31 octombrie 2011, atunci s-ar crea diferențe de regim juridic aplicabil aceleiași situații. Astfel, s-a arătat că

Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 5.561/2011

reprezintă un act administrativ de punere în aplicare a

Legii educației naționale nr. 1/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, act normativ în vigoare la momentul adoptării

Legii-cadru nr. 153/2017 , prin care se reglementează dreptul la obținerea gradului didactic I pe baza titlului științific de doctor, printr-o procedură derogatorie de la cea ordinară de obținere a gradelor didactice. S-a reținut că, impunând cadrelor didactice obligația de a opta pentru indemnizația pentru titlul științific de doctor sau pentru echivalarea cu gradul didactic I, legiuitorul nu mai distinge în raport cu actul normativ în aplicarea căruia ar fi obținut gradul I prin echivalare.

33.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a interpretat cadrul legal existent și a aplicat principiul nediscriminării, consacrat ca principiu de bază al sistemului de salarizare reglementat prin

Legea-cadru nr. 153/2017 , principiu care, potrivit

art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 , presupune eliminarea oricăror forme de discriminare și instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție.

34.

Mai mult decât atât, Curtea reține că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a raportat și la considerentele instanței de contencios constituțional din

Decizia nr. 97 din 16 martie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 24 iulie 2023, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (3)

coroborat cu

art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

35.

Pentru aceste motive, instanța de contencios constituțional mai reține că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a realizat o interpretare sistematică a prevederilor legale criticate în limitele competenței sale stabilite prin

art. 126 alin. (3) din Constituție , interpretare ce corespunde voinței legiuitorului, fără a extinde sfera incidenței normei criticate în raport cu voința legiuitorului, aceea de a reglementa acordarea sporului de doctorat pentru toate persoanele aflate în aceeași situație juridică.

36.

În consecință, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 61 alin. (1) , ale

art. 73 alin. (1)

și ale

art. 126 alin. (1)

și

(3) .

37.

Referitor la cea de-a doua treaptă a controlului, prin raportare la care Curtea ar urma să se pronunțe asupra conținutului normativ al textului de lege criticat, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 51 din 18 septembrie 2023 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea observă că autoarele excepției de neconstituționalitate nu indică prevederile constituționale încălcate de textele de lege criticate, astfel cum au fost interpretate de aceasta. În aceste condiții, Curtea constată că nu poate realiza cea de-a doua etapă a controlului.

38.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sandu Roxana Liliana în Dosarul nr. 7.547/118/2022 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă, de Sitar-Tăut Daniela Monica în Dosarul nr. 234/100/2023 al Tribunalului Maramureș - Secția I civilă, de Bucătaru Iulia în Dosarul nr. 5.213/99/2023 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și de Crișan Gabriela-Clara în Dosarul nr. 872/84/2023 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 14 alin. (3)

coroborat cu

art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 51 din 18 septembrie 2023 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanța - Secția I civilă, Tribunalului Maramureș - Secția I civilă, Tribunalului Iași - Secția I civilă și Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 ianuarie 2025.