Decizia nr. 745/2025

Articolul 315

alin. (2) lit. d):

„(2) Ordonanța de clasare cuprinde mențiunile prevăzute la

art. 286 alin. (2) , precum și dispoziții privind: [...] d) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris;“;

–

Articolul 549

^1 alin. (1):

„(1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la

art. 339 alin. (4)

ori, după caz, la

art. 340

sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală.“

11.

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție și ale

art. 132

referitor la statutul procurorilor.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea reține că autorul acesteia motivează excepția de neconstituționalitate invocată prin referire la o sintagmă pe care normele criticate nu o conțin, respectiv „procurorul poate“.

13.

Din modul cum au fost formulate criticile rezultă că autorul excepției s-a limitat doar la enumerarea textelor constituționale considerate a fi încălcate, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea legii criticate cu dispozițiile constituționale invocate.

14.

Or, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile

art. 146 din Constituție .

15.

De altfel, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia.

16.

Or, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea celor două temeiuri constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autor.

17.

Simpla enumerare a dispozițiilor constituționale considerate a fi încălcate, fără a preciza în concret motivele pe care se întemeiază contrarietatea cu

Legea fundamentală , nu satisface condiția motivării excepției, soluția respingerii ca inadmisibile a unor astfel de sesizări conturându-se întro practică constantă a Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 465 din 4 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2004;

Decizia nr. 465 din 17 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007;

Decizia nr. 517 din 8 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008;

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008;

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011;

Decizia nr. 610 din 22 septembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 3 noiembrie 2016;

Decizia nr. 106 din 28 februarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 29 mai 2019;

Decizia nr. 227 din 2 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 19 august 2020, și

Decizia nr. 289 din 9 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 12 august 2020).

18.

Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate fără a exista o motivare a contrarietății dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevăd că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.

19.

Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită condiția motivării, prevăzută de dispozițiile

art. 10 alin. (2)

raportat la

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 315 alin. (2) lit. d)

și ale

art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală

este inadmisibilă.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 315 alin. (2) lit. d)

și ale

art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Ghiță Țunea în Dosarul nr. 2.948/290/2020 al Judecătoriei Reșița.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Reșița și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.