Decizia nr. 150/2000

Lucian Mihai - președinte

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, precum și a dispozițiilor

art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin

Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999 , excepție ridicată de Eugenia Popa, prin apărător, în Dosarul nr. 2.257/1999 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal Eugenia Popa este prezenta personal. Lipsesc celelalte părți (Consiliul General al Municipiului București, Societatea Comercială "Foisor" - S.A. din București, Anca Ghiuritan, Cornelia Popa și Octavian Popa), față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autoarea excepției, Eugenia Popa, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, se apreciază ca, ținându-se seama de prevederile

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, aceasta este inadmisibila.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 mai 1999, pronunțată în Dosarul nr. 2.257/1999, Judecătoria Sectorului 2 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, precum și a dispozițiilor

art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin

Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999 .

Excepția a fost ridicată de Eugenia Popa, prin apărător, într-o cauza civilă ce are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil înstrăinat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece încalcă prevederile constituționale ale art. 2 alin. (1), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1) și (2), art. 49 alin. (1) și (2), art. 54 și 123. Autorul excepției considera ca "într-un proces civil toți sunt egali și accesul liber la justiție este statuat de Constituție".

Judecătoria Sectorului 2 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece scutirea de plată taxelor judiciare de timbru "nu reprezintă o discriminare".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat nu s-au încălcat dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 și 24. Voința legiuitorului rezultă în mod clar, și anume în sensul că numai proprietarii imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pot sa beneficieze de scutirea prevăzută. În continuare se considera că nu au fost incalcate nici dispozițiile art. 21 alin. (1) din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, deoarece acest text nu prevede gratuitatea justiției sau interdicții cu privire la taxele în justiție, iar conform art. 138 alin. (1) din Constituție, taxele și oricare alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege. În final se fac referiri la jurisprudenta Curții Constituționale, și anume la Decizia Plenului nr. 1/1994, Decizia nr. 7/1993 și Decizia nr. 97/1995, prin care Curtea a statuat ca "accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acesteia", justiția fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cărui venituri contribuie toți cetățenii". Totodată sunt menționate și dispozițiile

art. 21 din Legea nr. 146/1997 , cu modificările ulterioare, potrivit cărora Ministerul Finanțelor poate acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

I. Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , cu modificările ulterioare.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, dispoziții modificate prin pct. 3 al articolului unic al Legii nr. 112/1998 privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 11/1998

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziții au următoarea redactare: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [...]

r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente."

Autorul excepției considera ca acest text de lege este neconstitutional în raport cu prevederile art. 2 alin. (1), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1) și (2), art. 49, 54 și 123 din Constituție.

Examinând criticile formulate, Curtea constata ca s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale sus-citate, statuand prin Decizia nr. 29 din 22 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 septembrie 2000, ca acestea sunt constituționale. În acest sens Curtea a reținut ca instituirea de către legiuitor, prin textul de lege criticat, a unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituțional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind asadar la latitudinea legiuitorului sa stabilească scutiri de taxe sau impozite, în considerarea unor situații deosebite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căruia "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi. Curtea a mai constatat că nu au fost incalcate nici prevederile art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, deoarece nu se poate susține ca prin îndeplinirea de către justițiabili a unei obligații cetățenești, prevăzută de însăși Legea fundamentală la art. 53 alin. (1), și anume aceea de a plati taxe (în speta, taxe judiciare de timbru), s-a încălcat accesul liber la justiție. De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea autorului excepției, potrivit căreia scutirile de taxe ar fi contrare Constituției, deoarece legiuitorul poate interveni oricând, în conformitate cu art. 138 alin. (1) din Constituție, prin stabilirea atât a unor impozite și taxe, cat și a unor scutiri, cu condiția ca acestea să fie dispuse prin lege. Prin urmare, constituie o prerogativa constituțională a legiuitorului de a stabili nu numai impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului de asigurări sociale de stat, prin lege, ci și orice excepții de la aceste obligații (cum este aceea din prezenta cauza). Nici critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare nu a fost primită, deoarece textul de lege criticat nu aduce nici o atingere dreptului la apărare garantat de Constituție prin art. 24, instituirea de către legiuitor a unor scutiri de plată taxelor judiciare de timbru nefiind de natura sa aducă atingere dreptului unei părți de a se apara.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție, Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate referitoare la taxele judiciare de timbru prin mai multe decizii, printre care Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, stabilind ca "accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea acesteia", justiția fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cărui venituri contribuie toți cetățenii".

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 , cu modificările ulterioare, cat și considerentele amintite își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

În sfârșit, examinând susținerea autorului excepției în sensul că dispozițiile legale criticate infrang prevederile constituționale ale art. 20, relative la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 54, referitoare la exercitarea cu buna-credința a drepturilor și a libertăților constituționale, precum și ale art. 123 privind înfăptuirea justiției, Curtea constata că nu exista nici o relevanta a acestora sub aspectul controlului de constituționalitate a dispozițiilor de lege criticate.

II. Referitor la excepția de neconstituționalitate a

art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin

Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999 , Curtea constata ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu este competența să se pronunțe decât asupra legilor sau ordonanțelor în vigoare, astfel ca, potrivit alin. (6) al aceluiași articol, excepția este inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Eugenia Popa în Dosarul nr. 2.257/1999 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 20 lit. p) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin

Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/1999 , excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2000.