Hotărârea nr. 51/2000
privind cererea de anulare a alegerilor din 10 decembrie 2000 pentru funcția de Președinte al României, formulată de Partidul România Mare
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
La data de 13 decembrie 2000, Partidul România Mare prin Comitetul director - a înaintat Curții Constituționale, în vederea soluționării, cererea de anulare a alegerilor din data de 10 decembrie 2000 pentru funcția de Președinte al României, cerere înregistrată sub nr. 4.376 din 13 decembrie 2000.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (4) teza întâi din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, astfel cum a fost modificat prin
Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 19 din 17 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 17 octombrie 2000, cererea se soluționează fără citarea părților, pe baza sesizării și a celorlalte documente aflate la dosar.
În motivarea cererii de anulare a alegerilor pentru funcția de Președinte al României se susține ca votarea și stabilirea rezultatelor la cel de-al doilea tur de scrutin au avut loc prin frauda de natura sa modifice atribuirea mandatului în sensul
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 69/1992
pentru alegerea Președintelui României. De asemenea, se susține ca au fost incalcate art. 26 alin. (3) din aceeași lege, precum și
art. 44 alin. (1) din Legea nr. 68/1992 , coroborat cu
art. 15 din Legea nr. 69/1992 . Totodată se invoca și următoarele motive: 1) "domnul Ion Iliescu se afla la al III-lea mandat, ceea ce reprezintă prima și cea mai grava încălcare a Constituției"; 2) "deși cifrele oficiale au anuntat o prezenta slabă la urne în tot cursul zilei de 10 decembrie 2000, brusc, după ora 18,00, când nu mai ramasesera decât 3 ore de votare, se pare ca milioane de oameni s-au napustit asupra secțiilor de votare pentru a-și da votul domnului Ion Iliescu. Vedem în aceasta <<structurare>> în unități de timp a votului de la 10 decembrie dovada suprema a fraudarii alegerilor prezidențiale"; 3) fraudarea morala și materială a alegerilor, printr-un val de persecutii politice împotriva Partidului România Mare și candidatului sau, Corneliu Vadim Tudor, care a început o dată cu deschiderea campaniei electorale și a continuat după turul I și chiar și după cel de-al II-lea tur de scrutin; 4) "posturile de televiziune au practicat, îndeosebi după turul I, o politica revoltatoare de discriminare" față de candidatul Corneliu Vadim Tudor; astfel, "Cu excepția unei singure aparitii de o ora la TVR 1, nici un alt post nu l-a invitat la emisiuni, în timp ce domnul Ion Iliescu a acaparat, pretutindeni, micul ecran. La 30 noiembrie și la 12 decembrie, postul de televiziune Tele 7 ABC a anulat, în ultimul minut, doua invitații pentru candidatul Vadim, iar la 11 decembrie acesta nu a fost lăsat sa încheie nici măcar doua aparitii de câte 2 minute fiecare, la PRO TV și TVR 1"; 5) în ceea ce privește desfășurarea propriu-zisa a alegerilor, se susține ca "la peste 4000 de secții de votare din 10 județe și municipiul București", încă din primul tur, Partidului România Mare "i s-a refuzat dreptul legal de a avea reprezentanți. Partidul a contestat acest fapt la 30 octombrie 2000, dar Biroul Electoral Central a pretextat că nu au fost prezentate liste de candidați, complete, în locurile respective". În sfârșit, se redau o serie de semnalari făcute de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România cu privire la desfășurarea alegerilor.
Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii în temeiul
art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992
pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, coroborat cu
art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992
pentru alegerea Președintelui României, solicita respingerea cererii de anulare a alegerilor pentru funcția de Președinte al României, ca fiind neîntemeiată. Se arata ca, în conformitate cu prevederile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin frauda de natura sa modifice atribuirea mandatului, cererea trebuind să fie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază. Se apreciază ca motivele invocate de Partidul România Mare nu răspund acestor cerințe legale și, în consecința, cererea de anulare a alegerilor pentru funcția de Președinte al României este neîntemeiată.
CURTEA,
analizând contestația în raport cu prevederile Constituției și ale
pentru alegerea Președintelui României, cu modificările ulterioare, vazand concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum și documentele aflate la dosar, retine următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 144 lit. d) din Constituție, ale
art. 26 din Legea nr. 47/1992 , republicată, precum și ale art. 2 alin. (2) și ale
art. 24 din Legea nr. 69/1992 , Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze cererea de anulare a alegerilor din data de 10 decembrie 2000 pentru funcția de Președinte al României, cerere formulată de Partidul România Mare prin Comitetul director al acestuia.
1. În motivarea cererii de anulare a alegerilor din data de 10 decembrie 2000 pentru funcția de Președinte al României se susține ca domnul Ion Iliescu se afla la al treilea mandat, ceea ce este contrar Constituției.
În legătură cu acest motiv Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 3 din 24 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 8 noiembrie 2000, în sensul că domnul Ion Iliescu a îndeplinit până în prezent un singur mandat constituțional de Președinte al României, și anume în perioada 19921996, corespunzător prevederilor art. 81 alin. (4) și ale art. 83 alin. (1) din Constituție. Potrivit dispozițiilor
art. 11 alin. (3) din Legea nr. 69/1992 , aceasta hotărâre este definitivă.
2. De asemenea, în motivarea cererii de anulare a alegerilor se susține ca au fost incalcate dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , încălcare constând în prezenta masiva a alegătorilor la vot, după ora 18,00, în ziua de 10 decembrie 2000, influentarea opiniei electoratului de către presa prin favorizarea candidatului Ion Iliescu și declanșarea unui val de persecutii împotriva Partidului România Mare și candidatului sau, Corneliu Vadim Tudor, precum și imposibilitatea participării reprezentanților Partidului România Mare la secțiile de votare.
Examinând aceste motive Curtea Constituțională constata ca, potrivit
art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 69/1992
pentru alegerea Președintelui României, "Curtea Constituțională anulează alegerile în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin frauda de natura sa modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin. În aceasta situație, Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a treia duminica de la data anulării alegerilor.
Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele, formațiunile politice și candidații care au participat la alegeri în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază".
În temeiul acestor prevederi legale Curtea retine, în primul rând, ca anularea alegerilor poate să intervină numai în cazul în care votarea și stabilirea rezultatelor au avut loc prin frauda, iar aceasta este de natura sa modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaților care pot participa la al doilea tur de scrutin, precum și, în al doilea rând, ca cererea de anulare a alegerilor trebuie motivată și însoțită de dovezile pe care se întemeiază.
În speta, Curtea Constituțională constata însă ca în cuprinsul cererii Partidului România Mare sunt formulate motive care vizează desfășurarea unor activități ale presei în perioada campaniei electorale, iar nu motive referitoare la modul în care s-au desfășurat votarea și stabilirea rezultatelor alegerilor și care să justifice, în sensul
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 , anularea, pentru frauda, a alegerilor pentru funcția de Președinte al României din data de 10 decembrie 2000.
Curtea constata, de asemenea, ca prezentarea la vot a alegătorilor după o anumită ora, precum și proporția de participare a reprezentanților Partidului România Mare în secțiile de votare nu sunt împrejurări de natura sa demonstreze faptul ca votarea și stabilirea rezultatelor alegerilor au avut loc prin frauda.
Curtea Constituțională observa ca, de altfel, cererea de anulare a alegerilor formulată de Partidul România Mare nu îndeplinește condiția cerută de
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 69/1992 , în sensul de a fi "însoțită de dovezile pe care se întemeiază".
În ceea ce privește observațiile Misiunii Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa pentru Monitorizarea Alegerilor, Curtea constata ca, astfel cum rezultă din comunicatul de presa al acestei misiuni, pe lângă aprecierile pozitive referitoare la calitățile generale ale cadrului electoral din România, printre care și "reprezentarea cuprinzatoare a partidelor politice în birourile electorale la toate nivelurile", s-a constatat necesitatea rezolvarii și a unor deficiente care se referă la: absenta unui organism electoral permanent; modificarea legilor electorale prin intermediul ordonanțelor de urgenta și al hotărârilor Guvernului; caracterul excesiv de restrictiv al regulilor privind observarea alegerilor de către organizațiile naționale; utilizarea exagerata a listelor suplimentare de alegatori; caracterul inadecvat al constatării autenticității semnaturilor de pe listele de sprijin al candidaților prezidentiali. Curtea Constituțională observa ca asemenea deficiente nu sunt de natura sa determine, în sine, modificarea rezultatelor alegerilor.
Fața de cele arătate, cererea de anulare a alegerilor pentru funcția de Președinte al României urmează să fie respinsă.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. d) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. B.a), al
art. 16, 26 și 27 din Legea nr. 47/1992 , republicată, precum și al art. 2 alin. (2) și al
art. 24 din Legea nr. 69/1992 ,
CURTEA
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de anulare a alegerilor din data de 10 decembrie 2000 pentru funcția de Președinte al României, formulată de Partidul România Mare.
Hotărârea este definitivă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.