Decizia nr. 192/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 alin. 1 și 2, precum și a dispozițiilor art. 258 din Codul penal, excepție ridicată de Ștefan Trutescu în Dosarul nr. 604/1999 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

La apelul nominal sunt prezenți Nicolae Lazar și Ștefan Berechet. Lipsesc Ștefan Trutescu, Ioana Florea, Nicolae Anghel, Banca Comercială "Albina" - S.A. și Societatea Comercială "Reconversie și Valorificare Active" - S.A., față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, părțile prezente solicita soluționarea urgenta a excepției de neconstituționalitate, având în vedere tergiversarea soluționării dosarului la instanțele de fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând ca raportarea unei dispoziții legale la o alta dispoziție legală este o problemă de interpretare și de aplicare a legii, care excede competentei Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 5 mai 2000, pronunțată în Dosarul nr. 604/1999, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 alin. 1 și 2 și ale art. 258 din Codul penal, excepție ridicată prin apărători de Ștefan Trutescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 147 alin. 2 și ale art. 258 din Codul penal sunt neconstituționale, întrucât "anulează distincția facuta de Legea fundamentală" între "regimul juridic al funcționarilor publici și regimul general privind raporturile de muncă". Se invoca în susținerea acestei motivari prevederile art. 72 alin. (3) lit. i) și l) din Constituție.

Tribunalul București - Secția a II-a penală, exprimandu-și opinia, apreciază ca, deși Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 258, raportate la

art. 147 din Codul penal, totuși, "în raport cu adoptarea Legii nr. 188/1999

- Lege privind statutul funcționarilor publici nu ne aflam în situația prevăzută de

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 ". Instanța mai arata ca, "în contextul dispozițiilor

Legii nr. 188/1999 , este definit statutul funcționarului public, fiind enumerate și categoriile de persoane care pot deține aceasta calitate de funcționar public, situație în care dispozițiile art. 258 din Codul penal, raportate la art. 147 din Codul penal, sunt neconstituționale". Instanța nu indica nici o dispoziție a Constituției ca fiind incalcata.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât "Extinderea răspunderii penale pentru infracțiunile prevăzute în art. 246-250 din Codul penal, de la funcționarii publici la ceilalți funcționari, prin dispozițiile art. 258, nu poate fi considerată neconstitutionala atâta vreme cat reglementările privitoare la notiunile de funcționar public și funcționar, inclusiv incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, sunt caracterizate prin Constituție ca ținând de domeniul legii". De altfel, se mai arata în același punct de vedere, "atât Codul penal, cat și

Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici sunt legi organice, iar invocarea neconcordantei dintre

art. 147 din Codul penal și dispozițiile Legii nr. 188/1999

nu ridica o problemă de ordin constituțional, ci o problemă de interpretare juridică".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Dispozițiile Codului penal, criticate prin excepția ridicată ca fiind neconstituționale, sunt următoarele:

- Art. 147: "Prin <<funcționar public>> se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natura, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145.

Prin <<funcționar>> se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.";

- Art. 258: "Dispozițiile art. 246-250 privitoare la funcționari publici se aplică și celorlalți funcționari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime."

Prevederile constituționale invocate de autorul excepției ca fiind incalcate sunt următoarele:

- Art. 72 alin. (3): "Prin lege organică se reglementează: [...]

i) statutul funcționarilor publici; [...]

l) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială;".

Autorul excepției susține ca dispozițiile art. 147, precum și ale art. 258 din Codul penal au devenit neconstituționale după adoptarea

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, întrucât "anulează distincția facuta de Legea fundamentală între regimul juridic al funcționarilor publici și regimul general al raporturilor de muncă". Cu privire la aceste argumente Curtea retine ca Legea fundamentală nu defineste nici noțiunea de funcționar public și nici pe cea de alți funcționari, definirea și reglementarea statutului acestor categorii de salariați fiind de domeniul legii. Înțelesul acestor notiuni este stabilit, pe de o parte, în

art. 147 din Codul penal, iar pe de altă parte, în Legea nr. 188/1999 , unde este reglementat Statutul funcționarilor publici. Deosebirile între cele doua reglementări legale nu reprezintă însă o problemă de constituționalitate, ci una de interpretare și de aplicare a legilor, ceea ce excede competentei Curții Constituționale, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, care prevăd: "... Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției." Constituționalitatea unei dispoziții legale nu poate fi examinata prin raportare la o alta dispoziție legală, ci doar prin raportare la o norma constituțională. În acest fel a statuat Curtea prin Decizia nr. 38 din 11 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, și prin Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se invoca prevederile art. 72 alin. (3) lit. i) și l) din Constituție, potrivit cărora statutul funcționarilor publici și regimul general al raporturilor de muncă, care, în opinia autorului excepției, se referă la ceilalți funcționari, se reglementează prin lege organică. Aceste prevederi constituționale nu sunt incidente în cauza, întrucât atât Codul penal, cat și

Legea nr. 188/1999

sunt legi organice. Prin art. 258 din Codul penal se prevede incriminarea faptelor prevăzute la art. 246-250 și în cazurile în care autorul nu are calitatea de funcționar public, ci este un alt funcționar, făcând distincție doar sub aspectul limitelor pedepsei aplicabile. Stabilirea condițiilor pentru îndeplinirea cerinței de subiect activ calificat în cazul anumitor infracțiuni intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Curtea Constituțională, în jurisprudenta sa, a reținut în mod constant ca noțiunea generală de funcționar nu este de nivel constituțional, iar reglementările referitoare la funcționar, inclusiv cele legate de infracțiunile săvârșite de funcționari, sunt de nivelul legii. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 81 din 15 iulie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 76 din 22 aprilie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 septembrie 1997. De altfel, prin Decizia nr. 178 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 147 alături de cele ale art. 145, 248 și 248^1 din Codul penal.

Considerentele care au stat la baza soluțiilor anterioare, adoptate de Curtea Constituțională, sunt valabile și în prezenta cauza, neexistand motive sau elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3 și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147 alin. 1 și 2 și ale art. 258 din Codul penal, excepție ridicată de Ștefan Trutescu în Dosarul nr. 604/1999 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 2000.