Decizia nr. 81/1996

---------

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 1996, pronunțată de Tribunalul Maramures în Dosarul nr. 1.142/1995, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 258 alin. 1 și 2 din Codul penal, invocată de inculpatul Tantas Mihai.

Prin excepție se susține ca dispozițiile respective contravin art. 134 alin. (1) din legea fundamentală.

Tribunalul Maramures, exprimandu-și opinia, apreciază ca "textul art. 258 alin. 1 și 2 din Codul penal nu contravine dispozițiilor art. 134 alin. (1) din Constituție, ca în prevederile art. 254 alin. 1 din Codul penal, cu privire la infracțiunea de luare de mită, nu se cere ca subiectul activ să aibă calitatea de funcționar public, ci doar de funcționar".

În vederea soluționării excepției, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere.

În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece, în cauza, nu se ridica o problemă de ordin constituțional, ci una de interpretare juridică, respectiv aprecierea calității de funcționar a salariaților din cadrul societăților comerciale cu capital privat în raport cu prevederile art. 254 din Codul penal, care, potrivit practicii jurisdicționale constante a Curții, este de competența exclusiva a instanțelor judecătorești.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 258 alin. 1 și 2 din Codul penal, raportate la prevederile Constituției, precum și ale Legii nr. 47/1992, retine:

Curtea este competența să soluționeze excepția, deoarece aceasta se referă la o dispoziție legală introdusă în Codul penal prin Legea nr. 65/1992, deci după intrarea în vigoare a Constituției.

Din încheierea de sesizare rezultă ca Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramures a dispus trimiterea în judecata a inculpaților Tantas Mihai, Griga Dorina Gabriela și Zahu Traian, funcționari la Banca "Credit Bank", Sucursala judeteana Maramures, în baza art. 254 alin. 1 din Codul penal, reținându-se în sarcina lor comiterea mai multor infracțiuni de luare de mită.

La termenul de 23 aprilie 1996, în fața Tribunalului Maramures, investit cu soluționarea cauzei, Tantas Mihai, prin apărător, a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 258 alin. 1 și 2 din Codul penal.

Prin art. 258 alin. 1 din Codul penal, dispozițiile referitoare la noțiunea de funcționar au fost extinse și la alți salariați din cadrul organizațiilor prevăzute la art. 145 din Codul penal, inclusiv al regiilor autonome și al societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la administratorii și cenzorii acestora. De asemenea, prin alin. 2 al aceluiași articol, dispozițiile art. 254, 256 și 257 din Codul penal au fost extinse și la salariații societăților comerciale cu capital privat, la administratorii și la cenzorii acestora.

Autorul excepției susține ca textul art. 258 din Codul penal contravine dispozițiilor art. 134 alin. (1) din Constituție, care prevede că economia României este economie de piața. De asemenea, invoca, în sprijinul excepției Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 7 septembrie 1993, prin care s-a statuat ca dispozițiile din Codul penal privitoare la infracțiunile contra avutului obștesc sunt abrogate parțial și urmează să fie aplicate numai cu privire la acele bunuri care, potrivit art. 135 alin. (4) din Constituție, fac obiectul exclusiv al proprietății publice. Apreciază că nu poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită decât funcționarul public care exercita permanent sau temporar o însărcinare în serviciul unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei întreprinderi sau organizații de stat, nu și salariații societăților comerciale cu capital privat, cum este cazul Băncii "Credit Bank". În ceea ce privește prevederea din art. 258 alin. 2 din Codul penal, potrivit căreia dispozițiile art. 254, 256 și 257 referitoare la funcționari se aplică și salariaților din cadrul societăților comerciale cu capital privat, precum și administratorilor și cenzorilor acestora, susține ca aceasta contravine Constituției, deoarece nu este în concordanta cu conceptele de public și salariat. Solicita soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 258 din Codul penal în raport cu dispozițiile art. 254 din Codul penal, cu conceptele de avut obștesc, public și funcționar public.

În legătură cu notiunile de funcționar și alți salariați, folosite în conținutul unor dispoziții ale legii penale, este de menționat ca acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, iar Curtea a statuat în mod constant ca reglementările referitoare la aceste notiuni sunt de nivelul legii și nu de nivel constituțional.

Astfel, în Decizia Curții Constituționale nr. 35 din 27 aprilie 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 108 din 9 noiembrie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 7 decembrie 1994, s-a reținut ca: "În ce privește noțiunea de funcționar, se constată că, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituție, statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică. Rezultă ca, potrivit Constituției, reglementarea acestui statut este rezervată nivelului legii. Cu atât mai mult deci conceptul general de funcționar nu este de nivel constituțional.

În consecința, reglementările referitoare la noțiunea de funcționar, inclusiv cele legate de infracțiunile săvârșite de funcționari, sunt de nivelul legii. De aceea, susținerile privind neconstituționalitatea notiunii de funcționar sunt neintemeiate, întrucât aceasta nu încalcă o prevedere expresă a Constituției."

În același sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat și prin Decizia nr. 38 din 27 aprilie 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 11 din 25 ianuarie 1995, cu privire la noțiunea de funcționar, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 februarie 1995.

De asemenea, prin Decizia nr. 130 din 16 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 2 august 1995, Curtea Constituțională subliniaza din nou ca reglementările legale referitoare la noțiunea de funcționar sunt de nivelul legii, precizându-se ca aceasta soluție se impune, cu atât mai mult, în ceea ce privește noțiunea de alți salariați. Respingând recursul declarat împotriva ei, prin Decizia nr. 28 din 21 martie 1995, publicată în același Monitor Oficial al României, Curtea Constituțională a reținut ca "Motivele pentru care în Decizia Curții Constituționale s-a constatat ca noțiunea de funcționar nu este de nivel constituțional se aplică pentru identitate de ratiune și pentru noțiunea de alți salariați, deoarece de principiu este ca, dacă o notiune este de nivelul legii, noțiunea cu care este asimilată nu poate fi decât tot de nivelul legii.

În consecința, critica formulată prin recurs nu poate fi reținută; de asemenea, nu poate fi reținută nici cerința constatării neconstitutionalitatii încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul care a invocat excepția, deoarece interpretarea dispozițiilor legale pentru aplicarea lor este de competența instanței de judecată."

În fine, prin Decizia nr. 138 din 7 decembrie 1994, definitivă prin nerecurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 14 aprilie 1995, Curta Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 254 și 256 din Codul penal, invocată de inculpatul care, în calitatea sa de padurar, a pretins și a primit de la diversi cetățeni foloase în vederea facilitării prelucrării de material lemnos din pădurile de pe raza cantonului unde lucra, aparținând Societății Comerciale "Silvodelta" Tulcea.

Curtea a reținut ca problema jurisdicției constituționale se rezuma la a stabili dacă făptuitorul putea sa nu putea fi subiect activ al infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 254 și 256 din Codul penal, având deci calitatea de funcționar. Autorul excepției nu a avut în vedere o anume dispoziție a legii fundamentale pe care art. 254 și 256 din Codul penal o încalcă, ci s-a referit exclusiv la aprecierea calității de funcționar a acestuia în raport cu textele menționate, al căror conținut nu a fost considerat neconstitutional. Curtea a conchis ca excepția invocată nu ridica o problemă de ordin constituțional, ci o chestiune de interpretare juridică, de competența exclusiva a instanței de judecată, căreia îi revine obligația de a stabili, pe baza probelor de la dosar, dacă faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită și de primire de foloase necuvenite și dacă funcția de padurar a inculpatului poate fi asimilată cu calitatea de funcționar (art. 147 din Codul penal) sau cu cea de alt salariat (art. 148 din Codul penal).

Din examinarea practicii jurisdicționale a Curții Constituționale sus-menționate cu privire la notiunile de funcționar și alți salariați, inclusiv în raport cu infracțiunea de luare de mită, ca în speta, rezultă ca soluțiile pronunțate subzistă și în cauza de fața, neexistand nici un element nou care să le infirme și să facă necesară reconsiderarea lor.

Extinderea răspunderii penale pentru faptele de corupție și la alți salariați din cadrul societăților comerciale, prin Legea nr. 65/1992, nu poate fi considerată neconstitutionala atâta vreme cat reglementările privitoare la notiunile de funcționar și alți salariați, inclusiv la incriminarile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ nemijlocit, sunt caracterizate prin Constituție ca ținând de domeniul legii. În realizarea atribuțiilor ce-i revin potrivit Constituției, Parlamentul a înțeles sa adopte Legea nr. 65/1992 pentru modificarea și completarea Codului penal privind unele fapte de corupție. În vederea combaterii corupției, oriunde s-ar manifesta aceasta, legea a extins răspunderea penală și la salariații din cadrul societăților comerciale cu capital privat, la administratorii și la cenzorii acestora, cum este cazul inculpaților din speta. Legea nr. 65/1992 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, astfel încât obiecțiile formulate împotriva ei apar ca vadit nefondate.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 258 alin. 1 și 2 din Codul penal, invocată de Tantas Mihai în Dosarul nr. 1.142/1995 al Tribunalului Maramures.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 15 iulie 1996.