Decizia nr. 190/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și a dispozițiilor art. 71 și art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, excepție ridicată de Alexandrina Coldea în Dosarul nr. 4.277/1999 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 septembrie 2000 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 10 octombrie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 29 octombrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 4.277/1999, Curtea de Apel Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și a dispozițiilor art. 71 și art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, excepție ridicată de contestatoarea-intimata Coldea Alexandrina.

În motivarea excepției autorul acesteia arata ca prin dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate sunt nesocotite prevederile art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul părților dintr-un proces de a fi asistate de un avocat ales, drept care implica și dreptul oricărui justițiabil de a-și alege liber avocatul pe care îl dorește. De asemenea, se susține ca textele criticate încalcă și prevederile art. 38 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere". Or, se arata în continuare, îndeplinirea de către avocatul aflat în situația prevăzută la

art. 17 din Legea nr. 51/1995

a activităților specifice profesiei (asa cum acestea sunt înscrise în art. 1-3 din lege), în fața instanței, considerată ca instituție (unde soțul sau ruda sa este magistrat), înseamnă exercitarea dreptului sau la munca.

Totodată se invoca și încălcarea art. 49 din Constituție, considerându-se ca "dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 51/1995

și ale art. 71, raportate la art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, au ca efect o restrangere a dreptului la munca al avocatului aflat în situația vizata de aceste texte". Interdicția de exercitare a profesiei în fața unei instanțe, "considerată ca instituție în sine", asa cum este definită în

Legea nr. 92/1992 , reprezintă în opinia autorului excepției o restrangere care se încadrează în textul art. 49 din Constituție. Se mai arata ca "substratul interdicției în cauza se releva a fi acela al unei prezumții de necinste, atât în sarcina avocatului, cat și a tuturor magistraților unei instanțe (instanța unde soțul sau ruda avocatului este magistrat), precum și acela al unei prezumții de partialitate al tuturor acestor magistrați". Prin conținutul lor "vadit infamant, ca și prin apriorismul lor", aceste prezumții sunt considerate de autorul excepției ca fiind "contrare moralei publice" și, în consecința, ele nu pot justifica restrangerea dreptului de exercitare a profesiei de avocat pentru avocații aflați în situația prevăzută la

art. 17 din Legea nr. 51/1995 . Pe de altă parte, analizând proportionalitatea restrângerii operate prin dispoziția legală criticata pentru neconstituționalitate, precum și limita restrângerii prevăzute la art. 49 din Constituție, de a nu se atinge însăși existenta dreptului, se considera ca restrangerea dreptului de exercitare a profesiei ar putea fi circumscrisa numai în termenii unei incompatibilități restrânse la completul în care funcționează magistratul care este ruda cu avocatul în cauza (în genul celei prevăzute la art. 24 și următoarele din Codul de procedură civilă sau la art. 64 și următoarele din Codul de procedură penală).

Un alt motiv de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, invocat de autorul excepției, se bazează pe încălcarea prevederilor art. 44 din Constituție, întrucât "încheierea căsătoriei sau menținerea celei deja încheiate de către avocații vizati de aceste texte, respectiv de către magistrați, devine incompatibilă cu exercitarea dreptului la munca, după cum exercitarea acestui drept capata valenta unui criteriu obligatoriu de evitat pentru a putea întemeia sau menține o familie" (un veritabil impediment la căsătorie).

Instanța judecătorească, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, considera ca aceasta "este fondată, atâta timp cat prin dispozițiile a căror neconstituționalitate este invocată se menține interdicția avocatului de a-și exercită profesia la instanța sau parchetul la care soțul avocatului sau ruda ori afinul sau până la gradul al treilea inclusiv îndeplinește funcția de magistrat și nu se are în vedere doar o incompatibilitate a unui anume magistrat, nu a instanței sau parchetului ca instituție, asa cum prevăd dispozițiile art. 24 și următoarele din Codul de procedură civilă și ale art. 46 și următoarele din Codul de procedură penală".

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 51/1995

sunt neconstituționale. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, deși prin doua decizii Curtea Constituțională a considerat ca dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 51/1995

sunt constituționale, nu s-a analizat suficient temeiul invocat de autorii excepției privind încălcarea dreptului la apărare și, în special, "importanța desemnării voluntare a avocatului" de către partea interesată, drept reglementat ca atare și de art. 6 alin. 3 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 14 alin. 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Se mai susține ca "nu atât din perspectiva neingradirii dreptului la munca, ce poate fi invocată de către un avocat, ci, îndeosebi, din unghiul de vedere al justițiabilului se pune problema dacă art. 24 alin. (2) din Constituție poate fi supus efectului restrictiv al art. 49 din Legea fundamentală". În acest sens se arata ca "nici unul din temeiurile menționate în art. 49 alin. (1) din Constituție nu poate justifica restrangerea sferei de opțiune a justițiabilului în exercitarea dreptului sau la apărare". Se apreciază ca, dimpotriva, "restrangerea exercițiului anumitor drepturi și libertăți se poate impune, în condițiile prescrise de art. 49 alin. (2) din Constituție, tocmai în scopul ocrotirii dreptului la apărare, precum și a drepturilor pe care acesta le conține, între care și posibilitatea de a selecta un anumit avocat". Se mai considera, de asemenea, ca dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 51/1995

sunt criticabile și sub un alt aspect, și anume acela ca "existenta unui set de incompatibilități pentru magistrați și auxiliarii justiției nu justifica, sub aspect constituțional, edictarea unor norme similare pentru alte categorii de participanți la sistemul administrării justiției, deoarece în felul acesta s-ar ajunge la dezechilibre semnificative între ansamblul de drepturi și cel de obligații, cu riscul de a se afecta însăși existenta unor drepturi fundamentale". Se mai considera ca introducerea acestei interdicții reprezintă tocmai rezultatul "unei abordari suprarepresive și, în orice caz, necorelate cu dispozițiile celorlalte legi care au incidența în materia administrării justiției". În final se apreciază ca o asemenea opțiune legislativă, care practic "postuleaza prezumția de rea-credința, nesocoteste dispozițiile art. 54 din Constituție, în sensul cărora «Cetățenii [...] trebuie să își exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți»".

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca "excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 51/1995

și a celor ale art. 71 raportat la art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat este neîntemeiată". Se arata ca interdicția legală instituită prin

art. 17 din Legea nr. 51/1995

"vizează sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de către membrii barourilor și nu restrangerea dreptului la apărare al cetățeanului, prevăzut la art. 24 din Constituție, drept garantat prin posibilitatea titularului acestui drept de a alege oricare alt avocat înscris în barourile din România în afară celor care au interdicția de a exercita acte specifice profesiei datorită unei situații personale, interdicție limitată la o anumită instanța". Se mai susține ca aceasta incompatibilitate "constituie o măsura de protecție pentru părți și împotriva suspiciunii ce ar putea altera actul de justiție". Totodată se apreciază ca "aceasta nu contravine dispozițiilor art. 38 din Constituție, care prevăd ca dreptul la munca nu poate fi îngrădit, neconstituind o restrangere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garanție legală instituită în scopul ocrotirii probitatii tuturor participanților la realizarea justiției". Guvernul considera ca restrangerea de drepturi instituită prin textele criticate este "impusa de necesitatea apărării unor valori sociale importante, între care ordinea și morala publică", astfel ca "prevederile legale contestate nu contravin nici dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea fundamentală". În legătură cu susținerea potrivit căreia s-ar fi încălcat prin dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 51/1995

dispozițiile art. 44 din Constituție Guvernul arata ca "prevederile

art. 17 din Legea nr. 51/1995

nu contravin nici uneia din dispozițiile cuprinse în art. 44 din Constituție". Referitor la prevederile cuprinse în art. 71, raportat la art. 69 din Statutul profesiei de avocat, Guvernul arata ca acestea "sunt în concordanta cu dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 51/1995 , făcând unele precizări cu privire la aplicarea acestora". Se face referire la jurisprudenta Curții Constituționale, invocandu-se în acest sens Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, și Decizia nr. 57 din 14 mai 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 19 noiembrie 1996.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile autorului excepției, punctele de vedere al președintelui Camerei Deputaților și al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 9 iunie 1995, precum și prevederile art. 71, raportate la cele ale art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, adoptat de Consiliul Uniunii Avocaților din România la 30 septembrie 1995 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 17 octombrie 1995.

Cu toate ca

Legea nr. 51/1995

a fost modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 85/1997

privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 246/1998 , care a abrogat art. 77 din această lege, iar Statutul profesiei de avocat a fost modificat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Avocaților din România din 15 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 17 iunie 1997, textele care formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu au suferit modificări.

1. Excepția de neconstituționalitate se referă în primul rând la dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, care au următorul cuprins: "Profesia de avocat nu poate fi exercitată la instanța de judecată sau la parchetul unde soțul avocatului sau ruda ori afinul sau până la gradul al treilea inclusiv îndeplinește funcția de magistrat.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător și avocatului al cărui soț sau ruda ori afin până la gradul al treilea inclusiv îndeplinește funcția de judecător financiar, consilier de conturi sau procuror financiar, la instanțele Curții de Conturi."

Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca acest text încalcă prevederile art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare, pe cele ale art. 38 din Constituție, privind munca și protecția socială a muncii, pe cele ale art. 44 din Constituție, privind familia, precum și prevederile art. 49 din Constituție, privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate de către autorul acesteia au următorul conținut:

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului părțile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu."

Curtea constata ca deși autorul excepției se referă la încălcarea dispozițiilor art. 38 în întregime, în realitate dispozițiile pertinente ale art. 38 sunt cuprinse numai în alin. (1) al acestui articol, care are următorul cuprins:

"(1) Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere."

De asemenea, în legătură cu prevederile art. 44 din Constituție, invocate, de asemenea, în integralitate, Curtea observa ca în realitate autorul excepției se referă în motivare doar la alin. (1) și la teza întâi a alin. (2), care au următorul cuprins: "(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.

(2) Condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege."

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Curtea retine ca interdicția instituită prin

art. 17 din Legea nr. 51/1995

vizează sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de către membrii barourilor, iar nu restrangerea dreptului la apărare al cetățeanului, prevăzut la art. 24 din Constituție. Acest drept este garantat prin posibilitatea titularului de a alege orice avocat înscris în barourile din România în afară celor care au interdicție de a exercita acte specifice profesiei datorită unei situații personale (interdicție limitată la o anumită instanța).

Din aceasta perspectiva incompatibilitatea stabilită prin textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 38 alin. (1) din Constituție, care prevăd ca dreptul la munca nu poate fi îngrădit, deoarece textul nu instituie o restrangere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garanție legală prevăzută în scopul asigurării probitatii participanților la realizarea justiției.

Dispozițiile legale criticate nu încalcă nici prevederile art. 49 alin. (1) din Constituție, deoarece, pe de o parte, interdicția cuprinsă în

art. 17 din Legea nr. 51/1995

este impusa de necesitatea apărării unor valori sociale importante, și anume ordinea și morala publică, iar pe de altă parte, nu atinge existenta vreunui drept.

Referitor la pretinsa încălcare, prin dispozițiile legale amintite, a prevederilor art. 44 din Constituție, privind familia, Curtea observa ca aceste prevederi ale Legii fundamentale nu au nici o incidența în cauza, întrucât se referă la încheierea căsătoriei, egalitatea în drepturi a soților, condițiile de încheiere a căsătoriei, care nu au nici o legătură cu textul de lege criticat.

Curtea constata, de asemenea, ca acest text a mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, Curtea Constituțională, pronunțându-se, în cadrul controlului prealabil prevăzut la art. 144 lit. a) din Constituție, asupra constituționalității dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, a stabilit ca acestea sunt constituționale. În considerentele acelei decizii Curtea a reținut ca "Prevederile art. 17 nu instituie însă restrangeri ale exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci incompatibilități care constituie măsuri de protecție pentru părți și împotriva unor suspiciuni ce ar putea altera actul de justiție. Textul legal privește direct avocatul și nu judecătorul, procurorul etc., astfel cum se prevede în codurile de procedura". În motivarea sesizării de neconstituționalitate formulate de Curtea Suprema de Justiție cu privire la acest text s-a invocat numai încălcarea dispozițiilor

art. 49 din Constituție. Printr-o decizie ulterioară - nr. 57 din 14 mai 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 19 noiembrie 1996, Curtea Constituțională, în cadrul controlului posterior de constituționalitate, a respins "ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat", cu motivarea ca, referitor la aceste dispoziții legale, Curtea, prin Decizia nr. 45/1995 a plenului, a stabilit ca sunt constituționale. În motivarea excepției de neconstituționalitate care a format obiectul

Deciziei nr. 57/1996

s-a invocat încălcarea mai multor dispoziții constituționale privitoare la drepturi fundamentale, și anume: art. 24 alin. (2) privind dreptul la apărare, art. 38 alin. (1) privind dreptul la munca, la alegerea profesiei și a locului de muncă, art. 44 alin. (1) privind garantarea libertății căsătoriei, art. 20 alin. (2) privind prioritatea convențiilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale, art. 21 și art. 125 privind accesul liber la justiție și la realizarea justiției de către instanțele judecătorești.

Curtea Constituțională constata ca, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natura a reconsidera aceasta jurisprudenta, atât considerentele acestor decizii, cat și soluția pronunțată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

2. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 raportat la art. 69 din Statutul profesiei de avocat, aprobat de Consiliul Uniunii Avocaților din România, Curtea constata, în temeiul prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, conform cărora Curtea Constituțională decide numai asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanța, ca excepția este inadmisibila, deoarece statutul criticat nu se încadrează în aceste categorii de acte normative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, excepție ridicată de Alexandrina Coldea în Dosarul nr. 4.277/1999 al Curții de Apel Cluj - Secția civilă.

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 71 și art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2000.