Decizia nr. 233/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Decretului Consiliului de Stat nr. 251/1978

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, modificat prin

Legea nr. 28/1990 , excepție ridicată de Aurel Mastacan în Dosarul nr. 2.367/1999 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților (Aurel Mastacan și Direcția generală de muncă și protecție socială a județului Buzau), față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, considerând ca prin dispozițiile legale criticate nu se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și nici ale art. 43 alin. (2) din Constituție, întrucât și alte categorii socioprofesionale beneficiază de reglementări speciale privind drepturile de asigurări sociale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 9 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 2.367/1999, Curtea Suprema de Justiție Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Decretului Consiliului de Stat nr. 251/1978

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, excepție ridicată de Aurel Mastacan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca prin dispozițiile criticate se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece pensiile și celelalte drepturi de asigurări sociale pentru salariați sunt stabilite potrivit

Legii nr. 3/1977

privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială. În opinia autorului excepției

Legea nr. 3/1977

ar trebui să se aplice și în ceea ce privește pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, deoarece considera ca " Legea nr. 51/1995

privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat asimilează pe avocați cu salariații în ceea ce privește stabilirea drepturilor la pensie". Autorul invoca, de asemenea, reglementările internaționale în domeniu - fără însă a le menționa, considerând ca neaplicarea acestor reglementări contravine prevederilor art. 20 din Constituție. De asemenea, afirma ca dispozițiile

Decretului Consiliului de Stat nr. 251/1978

contravin și art. 43 alin. (2) din Constituție, fără însă a motiva în ce consta aceasta încălcare.

Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, arata ca excepția este nefondata, întrucât existenta unui sistem de pensionare propriu unei anumite categorii socioprofesionale nu contravine principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca

Decretul nr. 251/1978

cuprinde reglementări privind pensiile avocaților, constituind o lege specială în domeniu. Faptul ca o anumită categorie socioprofesionala, și anume cea a avocaților, beneficiază de un sistem de pensionare propriu nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. În continuare Guvernul arata ca dispozițiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 43 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece prin acest act normativ sunt reglementate drepturile ce se cuvin avocaților privind asigurările sociale; în concluzie, se susține ca reglementarea acestor drepturi printr-o lege specială constituie tocmai o aplicare a prevederilor constituționale potrivit cărora formele de asistența socială sunt prevăzute de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile autorului excepției, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Decretului Consiliului de Stat nr. 251/1978

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, modificat prin

Legea nr. 28/1990 , dispoziții care, în opinia autorului excepției, ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 43 alin. (2) din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observa ca asupra unor dispoziții din

Decretul nr. 251/1978

s-a pronunțat anterior prin Decizia nr. 32 din 13 aprilie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 15 septembrie 1994, prin care:

- a admis în parte excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. 1 teza a doua din Decretul Consiliului de Stat nr. 251/1978 , constatând ca aceste dispoziții referitoare la interdicția primirii în avocatura a pensionarilor din alte sectoare de activitate sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, fiind contrare art. 38, 43 și 49 din Constituție;

- a respins excepția de neconstituționalitate referitoare la art. 49 din același decret.

Având în vedere prevederile

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, conform cărora "Nu pot face obiectul excepției [...] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", rezultă ca, potrivit alin. (6) al aceluiași articol, excepția referitoare la dispozițiile

art. 5 alin. 1 teza a doua din Decretul Consiliului de Stat nr. 251/1978

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții ale

Decretului Consiliului de Stat nr. 251/1978 , Curtea constata următoarele:

I. O prima critica de neconstituționalitate se referă la faptul ca dispozițiile

Decretului Consiliului de Stat nr. 251/1978

contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". Se considera ca dispozițiile criticate încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, întrucât pensiile și celelalte drepturi de asigurări sociale pentru salariați sunt stabilite prin

Legea nr. 3/1977 , act normativ care, în opinia autorului excepției, ar trebui aplicat și avocaților.

Curtea Constituțională constata ca acest motiv de neconstituționalitate nu poate fi reținut, deoarece existenta sistemului propriu de asigurări sociale ale avocaților, diferit de cel al asigurărilor sociale de stat, reprezintă o soluție bazată pe opțiunea legiuitorului, care are la baza diferențele existente, pe de o parte, între statutul avocaților care exercită o profesie libera și independenta, cu o organizare și funcționare independente, și, pe de altă parte, statutul salariatului ale cărui raporturi juridice cu unitatea care l-a angajat sunt reglementate de Codul muncii.

Sub acest aspect nu poate fi primită susținerea autorului excepției potrivit căreia

Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat îi asimilează pe avocați cu salariații în ceea ce privește stabilirea drepturilor de pensie. Potrivit

art. 28 din Legea nr. 51/1995

avocatul este îndreptățit la asigurare socială în condițiile prevăzute de legea Casei de Asigurări a Avocaților, care, potrivit

art. 70 din Legea nr. 51/1995 , are scopul stabilirii și acordării pensiilor și ajutoarelor sociale cuvenite avocaților și urmașilor acestora, cu drepturi proprii la pensie, în condițiile prevăzute de legea specială.

Curtea Constituțională, în jurisprudenta sa referitoare la principiul egalității în fața legii și al nediscriminarii, a stabilit constant, în deplin acord cu jurisprudenta în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și ca pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscandu-se dreptul la diferența. Astfel sunt, de exemplu: Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, și Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997.

În același sens Curtea Constituțională, dând curs dispozițiilor art. 11 și 20 din Constituție, referitoare la raportul dintre reglementările interne și cele internaționale, constata ca principiul egalității își găsește expresia în numeroase acte internaționale, printre care unul dintre cele mai recente este Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 și ratificată de România prin

Legea nr. 74 din 3 mai 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999.

II. Cea de-a doua critica de neconstituționalitate se referă la încălcarea prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii au dreptul la pensie [...] și la alte forme de asistența socială prevăzute de lege". În opinia autorului excepției existenta sistemului propriu de asigurări sociale ale avocaților ar reprezenta o privare a acestor persoane de dreptul la pensie ori la alte forme de asigurare socială.

Curtea constata ca nici acest motiv de neconstituționalitate nu poate fi reținut, întrucât alin. (2) al art. 43 din Constituție trebuie înțeles în sensul că formele de asistența socială fiind prevăzute de lege, este la latitudinea legiuitorului organizarea sistemului sau a sistemelor în cadrul cărora cetățenii își realizează drepturile de asigurări sociale. Or, prevederile legale criticate sunt menite să asigure tocmai realizarea acestui drept. Aceasta nu are însă semnificatia ca un sistem unic de pensionare nu ar fi posibil, cu condiția, bineînțeles, ca el să fie stabilit prin lege; într-adevăr Constituția nu cuprinde prevederi privind organizarea formelor de asigurări sociale ori de asistența socială, lăsând aceasta pe seama legii.

În acest sens este soluția adoptată prin

Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, care consacra principiul unicitatii sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, principiu potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul public bazat pe aceleași norme de drept [art. 2 lit. a) din lege].

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. 1 teza a doua din Decretul Consiliului de Stat nr. 251/1978

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, modificat prin

Legea nr. 28/1990 , excepție ridicată de Aurel Mastacan în Dosarul nr. 2.367/1999 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate privind celelalte dispoziții ale

Decretului nr. 251/1978 , excepție ridicată de același autor.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2000.