Decizia nr. 265/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 261, ale art. 284 și ale art. 288^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 , excepție ridicată de Claudia Dumitriu în Dosarul nr. 1.510/2000 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal este prezent Cristian Ghirca. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Partea prezenta solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, considerând ca prin textele de lege criticate nu se încalcă principiul liberului acces la justiție și cel al egalității în drepturi, consfințite prin art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, cum de altfel nici una dintre dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

nu aduce atingere acestui principiu fundamental. Se mai arata ca aceasta ordonanța a mai fost supusă criticilor de neconstituționalitate, Curtea Constituțională stabilind prin deciziile sale ca dispozițiile criticate sunt conforme prevederilor constituționale. Se considera în final ca, neinvocandu-se elemente noi de natura să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, excepția este neîntemeiată și de aceea se solicita respingerea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 10 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.510/2000, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 261, 284 și 288^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Claudia Dumitriu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât "este tulburat echilibrul procesual care constituie regula procedurala de baza a procesului civil, creandu-se avantaje pentru o parte, în timp ce cealaltă are paralizata orice posibilitate de acțiune, fiind infranta egalitatea în fața legii". Se mai susține ca sunt incalcate dispozițiile art. 21 din Constituție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin instituirea a "doua condiții simultane pentru exercitarea unei cai de atac unice".

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia, arata ca dispozițiile art. 261, 284 și 288^1 din Codul de procedură civilă, modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 , pe de o parte, încalcă echilibrul procesual - regula de baza a procesului civil -, iar pe de altă parte, dubla condiție a termenului pentru exercitarea unei cai de atac constituie un obstacol artificial în ceea ce privește cenzurarea hotărârilor judecătorești de către instanța de control judiciar, o limitare a posibilității de examinare a criticilor îndreptate împotriva acestor hotărâri.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, arătând ca reglementarea adoptată prin

Ordonanța nr. 13/1998

conține dispoziții procedurale ce asigura exercitarea în mod egal și în acord cu prevederile Constituției nu numai a căilor de atac, dar și "traducerea în fapt, cat mai grabnic, a drepturilor recunoscute prin hotărârea instanței judecătorești, nesupuse nici unei cai de atac". Se mai arata ca aceste dispoziții nu încalcă principiile constituționale, ci reprezintă tocmai realizarea unui echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți în procesul civil. Împrejurările invocate de autorul excepției constituie probleme de aplicare a legii și nu de constituționalitate, conchide Guvernul.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile părții prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Curtea observa ca, deși autorul excepției critica întregul text al art. 284 din Codul de procedură civilă, din examinarea cererii prin care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate rezultă ca în realitate au fost avute în vedere numai prevederile alin. 1 al acestui articol, care au fost modificate prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 . Asa fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 261, ale art. 284 alin. 1 și ale art. 288^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, texte al căror conținut este următorul:

- Art. 261: "Hotărârea se da în numele legii și va cuprinde:

1. arătarea instanței care a pronunțat-o și numele judecătorilor care au luat parte la judecata;

2. numele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul părților, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau al reprezentanților legali și al avocaților;

3. obiectul cererii;

4. dispozitivul;

5. calea de atac și termenul în care se poate exercita;

6. arătarea ca pronunțarea s-a făcut în ședința publică, precum și semnăturile judecătorilor și ale grefierului. Lipsa semnaturilor poate fi complinita oricând.

Părerea judecătorilor rămași în minoritate se va consemna în josul hotărârii.

Hotărârea se va comunică părților, în copie, în cazul în care aceasta este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a unei cai ordinare de atac. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunțarea hotărârii.

În cazul în care împotriva hotărârii se declara una dintre căile de atac prevăzute de lege, se vor redacta, sub semnatura judecătorilor, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților, care vor face corp comun cu hotărârea. Părerea motivată a judecătorilor rămași în minoritate va trebui redactată în același timp cu motivarea hotărârii.

Hotărârile pronunțate de instanța de recurs vor cuprinde, în toate cazurile, atât mențiunile prevăzute la alin. 1, cat și motivarea instanței. Redactarea hotărârii se va face în termen de 20 de zile de la pronunțare.

Dacă instanța a fost alcătuită din mai mulți judecători, președintele va putea insarcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii și, dacă este cazul, a motivarii.

În cazul în care, după pronunțare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a semna hotărârea sau motivarea, președintele instanței o va semna în locul sau, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnată de grefierul-șef, făcându-se mențiune despre cauza care l-a împiedicat pe judecător sau pe grefier să semneze hotărârea ori, dacă este cazul, motivarea.

Dacă partea prezenta la pronunțarea hotărârii în ședința publică solicita motivarea acesteia, dispozițiile alin. 5 se aplică în mod corespunzător. Despre toate acestea se va lua act prin încheiere.";

- Art. 284 alin. 1: "Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii redactate, după caz, potrivit art. 261 alin. 1 și 2 sau alineatul ultim al aceluiași articol, dacă legea nu dispune altfel.";

- Art. 288^1: "După comunicarea motivarii hotărârii potrivit art. 288, părțile vor motiva apelul în fapt și în drept, prezentând și dovezile invocate în susținerea apelului, într-un termen de 15 zile de la comunicare. În cazul prevăzut de art. 261 alineatul ultim, termenul pentru motivarea apelului se socotește de la comunicarea hotărârii.

Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanța, se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile art. 112 pct. 5.

Președintele va inainta instanței de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de motivare a apelului pentru toate părțile.

Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată, dacă s-a făcut cerere pentru suspendarea executării hotărârii primei instanțe."

Autorul excepției considera ca aceste texte de lege încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 21 din Constituție, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât este tulburat echilibrul procesual, fiind totodată instituite doua condiții simultane pentru exercitarea unei cai de atac unice.

Cu privire la constituționalitatea

Ordonanței Guvernului nr. 13/1998

în ansamblul ei, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii, cum sunt, de exemplu, Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, și Decizia nr. 63 din 11 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000. Prin aceste decizii Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile din

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 , referitoare la necomunicarea motivarii hotărârilor neatacate cu apel sau recurs, nu ingradesc accesul liber la justiție și nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Aceasta pentru ca toate părțile procesului iau cunoștința de modul de soluționare a acestuia și își pot exprima nemultumirea față de soluția instanței de judecată prin exercitarea căilor de atac. Cu același prilej s-a arătat ca dispozițiile ordonanței nu contravin nici prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect Curtea a reținut ca ordonanța cuprinde unele norme de modificare și completare a Codului de procedura civilă, referitoare la motivarea hotărârilor judecătorești, la cererea și termenul de apel, la motivarea și comunicarea apelului ori recursului, care nu ingradesc dreptul persoanei de a se adresa instanțelor de judecată competente în cazul în care le sunt incalcate drepturile. Potrivit dispozițiilor acestei ordonanțe, părțile din proces nemultumite de soluția instanței de judecată pot exercita căile de atac, motivele apelului sau ale recursului urmând să fie redactate după motivarea sentinței.

Considerentele care au stat la baza deciziilor menționate mai sus sunt valabile și în speta de fața, neintervenind elemente noi care să determine modificarea jurisprudenței Curții Constituționale.

În ceea ce privește critica privind pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, nici aceasta nu poate fi primită. Curtea Constituțională a decis în mod constant că nu este contrară acestui principiu instituirea unor reguli speciale pentru anumite categorii de litigii, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atâta timp cat ele asigura egalitatea de tratament juridic a cetățenilor aflați în aceeași situație. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, și Decizia nr. 85 din 27 iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 11 august 1994.

De altfel, împrejurarea invocată de autorul excepției privind ipoteza declarării unui apel tardiv nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii, care excede competentei Curții Constituționale, în lumina prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 261, ale art. 284 alin. 1 și ale art. 288^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 13/1998 , excepție ridicată de Claudia Dumitriu în Dosarul nr. 1.510/2000 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 decembrie 2000.