Decizia nr. 75/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 180/2000

pentru modificarea și completarea

Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 , excepție ridicată de Girbea Liviu în Dosarul nr. 7.766/2000 al Judecătoriei Zalau.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, întrucât dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 180/2000

pentru modificarea și completarea

Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 , a căror neconstituționalitate a fost invocată în raport cu dispozițiile art. 114 alin. (1) și (4) din Constituție, nu contravin dispozițiilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 7.766/2000, Judecătoria Zalau a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 180/2000

pentru modificarea și completarea

Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 , excepție ridicată de Girbea Liviu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 180/2000

contravin dispozițiilor art. 114 alin. (1) și (4) din Constituție, "deoarece fiind vorba de o lege organică, ce reglementează activitatea unui sector cum este sănătatea, are aceeași încadrare juridică ca și

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 , ordonanța declarata ca fiind neconstitutionala prin Decizia Curții Constituționale nr. 83/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998". În ambele situații - susține autorul excepției - domeniile reglementate fac obiectul unor legi organice, astfel ca orice reglementare a acestor domenii trebuie realizată numai pe calea legii organice și nu prin ordonanța de urgență.

Judecătoria Zalau, exprimandu-și opinia în conformitate cu prevederile

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, considera intemeiata excepția de neconstituționalitate, având în vedere faptul ca legea de organizare a sistemului de asigurări de sănătate este o lege organică.

Instanța apreciază ca "în baza art. 107 alin. (2) din Constituție, Guvernul emite ordonanțe în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, limite care nu pot privi domeniile care fac obiectul legii organice".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât interdicția reglementării prin ordonanța a domeniilor rezervate legilor organice nu este aplicabilă ordonanțelor de urgenta ale Guvernului. Cu privire la existenta cazului excepțional care justifica procedura de legiferare prin ordonanțe de urgență, se arata ca acesta consta în necesitatea inlaturarii unei grave atingeri aduse sistemului public de asigurări de sănătate.

Președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2000 a Judecătoriei Zalau Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 180/2000

pentru modificarea și completarea

Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 , ordonanța publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 31 octombrie 2000.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca soluționarea cauzei nu depinde de întregul ansamblu al dispozițiilor criticate, astfel încât, având în vedere dispozițiile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora Curtea decide numai asupra constituționalității unor dispoziții legale în vigoare de care depinde soluționarea pricinii, urmează ca, în temeiul alin. (6) al aceluiași articol, să se respingă, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate cu referire la acele dispoziții neincidente în cauza.

Curtea retine, ca fiind determinante în soluționarea cauzei, doar dispozițiile

art. I pct. 15 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 180/2000

pentru modificarea și completarea

Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 . În consecința, controlul de constituționalitate se va limita la aceste dispoziții legale, care au următorul conținut: "(1) În perioada prevăzută la art. 93 alin. (1) conducerea activității caselor de asigurări de sănătate județene, respectiv a municipiului București, este asigurata de către un director general numit de președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, cu avizul consiliului de administrație al casei de asigurări de sănătate județene, respectiv a municipiului București, în urma concursului organizat de Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, potrivit legii, și de către un consiliu de administrație.

(2) Directorul general este ordonator secundar de credite."

Textele constituționale invocate în motivarea excepției sunt următoarele:

- Art. 114 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice." ;

- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."

Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate, Curtea constata ca în realitate autorul excepției critica, în principal, procedeul legiferarii prin ordonanțe de urgență, apreciind ca acestea nu ar putea fi emise în domenii aparținând legilor organice.

Sub acest aspect Curtea retine ca emiterea de ordonanțe de către Guvern este limitată la domenii care nu fac obiectul legii organice, numai în ceea ce privește ordonanțele emise în temeiul unei legi speciale de abilitare. Aceasta limitare nu privește și ordonanțele de urgenta pe care Guvernul le poate emite în mod excepțional. Întrucât emiterea acestora nu este condiționată sau limitată de existenta vreunei legi de abilitare, ele pot fi emise în orice domeniu - inclusiv în domeniul legilor organice -, cu condiția îndeplinirii unor situații excepționale. Prin urmare, emiterea unei ordonanțe de urgență de modificare a legii pentru organizarea judecătorească nu încalcă dispozițiile constituționale referitoare la legiferare și delegare legislativă.

În acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000).

Curtea nu poate retine, ca fiind întemeiate, nici susținerile autorului excepției, în sensul că dispozițiile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 114 alin. (4). Aceasta deoarece, potrivit alin. (3) al art. 33 din Constituție, "Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boala [...] se stabilesc potrivit legii". Întrucât necesitatea organizării și funcționarii sistemului public de asigurări de sănătate constituie cazul excepțional care justifica adoptarea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență, rezultă ca obiectul de reglementare al

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 180/2000

justifica adoptarea prin ordonanța de urgență a unei atare reglementări. În acest sens în practica judiciară a Curții Constituționale s-a decis în mod constant ca "ordonanța de urgență se legitimează pe necesitatea și urgenta reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public" (Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995).

De altfel, la aceeași soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate se ajunge și pe baza argumentelor înfățișate în opinia separată, formulată la Decizia Curții Constituționale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o mențin și în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce privește soluția de respingere a excepției în raport cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constituție și cu unanimitate de voturi sub celelalte aspecte,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 15 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 180/2000

pentru modificarea și completarea

Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 , excepție ridicată de Girbea Liviu în Dosarul nr. 7.766/2000 al Judecătoriei Zalau.

2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a tuturor celorlalte dispoziții ale

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 180/2000

pentru modificarea și completarea

Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 , excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2001.