Decizia nr. 101/2001
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice și juridice nerezidente
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Decizii de neconstituționalitate 1
- Decizia nr. 162/2001 22 mai 2001 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (3) din Ordo…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 83/1998 25 august 1998 (prevederi anume) privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice și juridice nerez…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998
privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice și juridice nerezidente, excepție ridicată de Societatea Comercială "N&G NINO TRANS" - S.A. în Dosarul nr. 8.736/CA/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, consilier juridic Ioan Vasile Ghiocel, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea acesteia, arătând ca dispozițiile
art. 6 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998
privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice și juridice nerezidente contravin prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituție. Se apreciază ca penalitatea reprezentând suma egala cu suma datorată nu se încadrează în nici una dintre categoriile de bunuri la care se referă art. 41 alin. (8) din Constituție. Aceasta suma nu constituie penalități, pentru ca regimul acestora este stabilit periodic prin hotărâri ale Guvernului și nici despăgubiri care se plătesc pe bază de tarif legal. Se mai arata ca prin art. 41 din Constituție se consacra protecția proprietății private dobândite licit, or, suma (impozitul datorat, la care se calculează penalitatea prevăzută la
art. 6 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998 ) nu face parte din bunurile dobândite de un contribuabil din activități ilicite.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, invocand, prin analogie, soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 18 din Legea nr. 87/1994
pentru combaterea evaziunii fiscale, pronunțată prin Decizia Curții Constituționale nr. 97 din 9 iulie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 4 august 1998.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 23 ianuarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 8.736/CA/2000, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998
privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice și juridice nerezidente, excepție ridicată de Societatea Comercială "N&G NINO TRANS" - S.A. din Timișoara.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispozițiile
art. 6 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998
contravin prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituție, deoarece sancționarea pentru întârzierea varsarii impozitului la bugetul de stat, cu o majorare reprezentând o sumă egala cu suma datorată, nu se încadrează în nici una dintre categoriile de bunuri la care se referă art. 41 alin. (8) din Constituție. Aceasta suma nu constituie penalități, pentru ca regimul acestora este stabilit periodic prin hotărâri ale Guvernului, iar la alin. (2) al
art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998
se prevede că "în cazul în care impozitul declarat nu s-a plătit la termen, se calculează majorări de întârziere, potrivit dispozițiilor în materie". Suma la care se referă
art. 6 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998
nu constituie nici despăgubiri, deoarece despăgubirile se plătesc pe bază de tarif legal. În același timp societății sau vreunuia dintre prepușii săi nu i se poate retine în sarcina comiterea vreunei infracțiuni sau contravenții, astfel încât suma face parte din bunurile dobândite de un contribuabil din activitatea licita. Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (7) din Constituție, caracterul licit al dobândirii bunurilor se prezuma, iar averea dobandita licit nu poate fi confiscată.
Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca intemeiata excepția de neconstituționalitate, deoarece calcularea penalitatilor la valoarea impozitului perceput pentru veniturile persoanelor nerezidente nu poate fi inclusă în noțiunea de majorare de întârziere, de despăgubire sau de confiscare și prin aceasta se încalcă dispozițiile art. 41 din Constituție. De altfel penalitatea în litigiu este reglementată identic cu măsura prevăzută la
art. 18 din Legea nr. 87/1994
pentru combaterea evaziunii fiscale, dispoziție legală deja declarata neconstitutionala de Curtea Constituțională.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca, potrivit
art. 6 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998
privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice și juridice nerezidente, penalitatea cu care se sancționează "neretinerea la sursa a impozitului datorat și/sau nevărsarea acestuia la bugetul de stat" nu are legătură cu prevederile art. 41 alin. (8) din Constituție, potrivit cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", și, pe cale de consecința, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
Se considera ca în speta nu poate fi reținută similitudinea față de dispozițiile
art. 18 din Legea nr. 87/1994
pentru combaterea evaziunii fiscale - declarate ca neconstituționale prin Decizia nr. 97 din 9 iulie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 4 august 1998 -, pe care autorul excepției le considera identice ca reglementare, deoarece textele respective nu permit o astfel de interpretare, fiind vorba de redactari diferite între care nu se poate face analogie. Astfel, în
cap. III din Legea nr. 87/1994
pentru combaterea evaziunii fiscale, art. 17 stabilește contravențiile și sancțiunile corespunzătoare acestora. Art. 18 - declarat neconstitutional - adauga obligația plătitorilor de taxe, care au încălcat dispozițiile fiscale, de a vărsa, pe lângă impozitele, taxele și contribuțiile stabilite de organul de control, neachitate, o sumă egala cu diferențele de impozite, taxe și contribuții stabilite de organul de control, iar în cazul în care contribuabilul a săvârșit o noua contravenție în termen de un an, organul de control va dispune vărsarea, pe lângă diferențele de impozite, taxe și contribuții stabilite potrivit legii, a unei sume egale cu dublul diferențelor constatate. Situata în contextul sanctionarii contravenționale a plătitorilor de taxe, care încalcă dispozițiile fiscale - prevăzute la art. 17 -, măsura prevăzută la art. 18 ar echivala prin efecte cu o confiscare.
În ceea ce privește măsura prevăzută la
art. 6 alin. (3) din ordonanța Guvernului nr. 83/1998 , aceasta nu decurge din săvârșirea unei contravenții, ci este o penalitate de întârziere care nu poate echivala prin efecte cu o confiscare.
Se menționează că în actualul sistem de penalități se sancționează și alte abateri de la respectarea prevederilor legale privind impozitele și taxele, cum este, de exemplu, depunerea cu întârziere a declarației de impozite și taxe, sancționată ca atare prin
Ordonanța Guvernului nr. 68/1997
privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor de impozite și taxe ( art. 13), aprobată și modificată prin Legea nr. 73/1998 , modificată prin
Ordonanța Guvernului nr. 78/1998 , aprobată și modificată prin
Legea nr. 29/1999 . Se mai arata ca prin art. 41 din Constituție se consacra protecția proprietății private dobândite licit, or, suma (impozitul datorat, la care se calculează penalitatea prevăzută la
art. 6 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998 ) nu face parte din bunurile dobândite de un contribuabil din activități ilicite, atâta timp cat este rezultatul lipsirii bugetului de stat de impozitul datorat, potrivit legii, de nerezidenti, persoane fizice și juridice, care realizează venituri din România.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției și cele ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 6 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998
privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice și juridice nerezidente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 27 august 1998, dispoziții potrivit cărora "Neretinerea la sursa a impozitului datorat conform dispozițiilor prezentei ordonanțe și/sau nevărsarea acestuia la bugetul de stat se sancționează cu o penalitate de 100% din impozitul ce trebuia reținut și/sau vărsat, care va avea regimul juridic și procedura aplicabile acestui impozit."
Autorul excepției susține ca aceste texte de lege contravin dispozițiilor art. 41 alin. (8) din Constituție, text care prevede: "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prin textul de lege criticat se instituie o penalitate de 100% din impozitul ce trebuia reținut și/sau vărsat la bugetul de stat de către plătitorii de venituri, conform
art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998
privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice și juridice nerezidente, text potrivit căruia "În cazul în care impozitul datorat nu s-a plătit la termen, se calculează majorări de întârziere potrivit dispozițiilor legale în materie".
Neretinerea la sursa a impozitului datorat de nerezidentii care realizează venituri pe teritoriul României atrage penalități în sarcina plătitorilor de venituri, însă majorările trebuie calculate, potrivit dispozițiilor legale în materie, exclusiv cu privire la impozitul datorat de nerezidenti. Or, din Procesul-verbal nr. 79 din 22 septembrie 2000, încheiat de Administrația financiară Resita, se constată că autorul excepției a fost obligat atât la plata unor majorări de întârziere, corespunzătoare impozitului pe veniturile nerezidentilor, cat și la plata unei penalități de 100%, în calitate de plătitor de venituri către rezidenți. Prin urmare, s-a aplicat de doua ori sancționarea fiscală a aceluiași contribuabil pentru același fapt.
Este o situație similară cu cea reținută prin Decizia Curții Constituționale nr. 97 din 9 iulie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 4 august 1998, prin care s-a statuat ca o asemenea dispoziție legală este neconstitutionala, deoarece suma egala cu dublul diferențelor constatate nu constituie penalități, regimul acestora fiind stabilit prin alte acte normative. Aceasta suma nu constituie nici despăgubiri, întrucât despăgubirile se includ în majorări și se plătesc o dată cu diferențele de impozite, taxe sau contribuții pe bază de tarif legal.
Asa fiind, Curtea retine ca este echivalenta cu confiscarea sancționarea instituită prin dispozițiile
art. 6 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998 , ce reglementează o penalitate de 100% din impozitul care trebuie reținut și vărsat de plătitorul de venituri, spre deosebire de penalitățile de până la 20% din suma reținută și nevarsata (prevăzută la
art. 13^1 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, astfel cum a fost completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 53 din 28 august 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 30 august 1997). Aceasta măsura nu își găsește suport în dispozițiile art. 41 alin. (8) din Constituție, potrivit cărora pot fi confiscate numai bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori din contravenții, iar nu și bunurile dobândite licit. Prin urmare, aceste dispoziții legale sunt neconstituționale, excepția urmând să fie admisă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "N&G NINO TRANS" - S.A. în Dosarul nr. 8.736/CA/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ și constata ca sunt neconstituționale dispozițiile
art. 6 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998
privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice și juridice nerezidente.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2001.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Cristina Radu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.