Decizia nr. 141/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepție ridicată de Societatea Comercială "G.C.P. - General Consulting and Procurement" - S.A. în Dosarul nr. 6.840/1999 al Tribunalului București - Secția comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, ca fiind neîntemeiată, apreciind ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999 , adoptată în baza unei legi de abilitare, nu încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16, 21, 24, 125 și 128, ci instituie o procedură executionala specială de valorificare a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna. Se mai arata ca dispozițiile acestei ordonanțe au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională constatând, prin deciziile sale, netemeinicia excepțiilor de neconstituționalitate. Se invoca, în acest sens, Decizia nr. 155 din 19 septembrie 2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 19 ianuarie 2001) și Decizia nr. 182 din 10 octombrie 2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001).

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 6.840/1999, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, în întregul ei, și, în special, a dispozițiilor art. 4, 5, 8, 9, art. 11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) și (2) și ale art. 40 din aceasta ordonanța, excepție ridicată de Societatea Comercială "G.C.P. - General Consulting and Procurement" - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca ordonanța criticata este neconstitutionala în totalitatea ei, deoarece încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21, privind accesul liber la justiție, ale art. 24, referitor la dreptul la apărare, ale art. 125, privind instanțele judecătorești, și ale art. 128, referitoare la folosirea căilor de atac. Se arata ca, instituind "o procedură specială în domeniul executării silite mobiliare și imobiliare, procedura care deroga de la dispozițiile dreptului comun și care este valabilă doar în ceea ce privește Agenția de Valorificare a Activelor Bancare și debitorii acesteia", ordonanța creează "o inegalitate discriminatorie (de tratament juridic) între Agenția de Valorificare a Activelor Bancare, în calitate de creditor, și ceilalți creditori aflați în situații asemănătoare", creditori care rămân supuși regulilor de drept comun prevăzute de Codul comercial și de Codul de procedură civilă și, astfel, art. 16 din Constituție este încălcat. Se considera, de asemenea, ca prin eliminarea caii de atac a apelului se încalcă și dreptul la apărare, garantat de art. 24 din Constituție, precum și dreptul la folosirea căilor de atac, prevăzut de art. 128 din Constituție. Pe de altă parte, se susține ca ordonanța încalcă și interdicția constituțională de a se înființa instanțe extraordinare, interdicție prevăzută la art. 125 alin. (2) din Constituție, deoarece, în realitate, Agenția de Valorificare a Activelor Bancare (organ care nu înfăptuiește justiția) este investită cu atribuții care, de regula, aparțin instanței judecătorești.

Instanța de judecată, contrar prevederilor

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, referindu-se și la Decizia Curții Constituționale nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, prin care s-au respins excepții de neconstituționalitate având ca obiect aceeași ordonanța.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Ordonanța Guvernului nr. 55 din 24 august 1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999) și, în special, dispozițiile art. 4, 5, 8, 9, art. 11 alin. (2), art. 12, 13, 18, 23, art. 28 alin. (1), art. 32, art. 33 alin. (2), art. 34 alin. (1) și (2) și ale art. 40 ale ordonanței.

Ulterior ridicării excepției ordonanța criticata a fost modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25/2000

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000), precum și prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 166/2000

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 24 octombrie 2000).

În aceste condiții, Curtea observa ca, deși încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată de instanța de judecată la data de 11 ianuarie 2000, aceasta a fost înaintată Curții abia la 6 noiembrie 2000, perioada în care ordonanța criticata a fost completată și modificată prin cele doua ordonanțe de urgență. De asemenea, Curtea constata ca modificările și completările aduse ordonanței criticate prin cele doua ordonanțe de urgență nu privesc esenta textelor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999 , ci se referă la aspecte de detaliu, cu caracter tehnic, și la formulari îmbunătățite ale unor texte, care nu au relevanta în ceea ce privește fondul soluționării excepției de neconstituționalitate cu care Curtea a fost sesizată.

Prin

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999 , adoptată în baza

Legii nr. 140/1999

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999), se reglementează o procedură specială pentru realizarea creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna de Agenția de Valorificare a Activelor Bancare, precum și o procedură de soluționare a litigiilor și a cererilor de orice natura în legătură cu aceste creanțe. Aceasta procedura derogatorie de la dreptul comun vizează, în esenta, titlurile executorii, comunicarea și punerea în executare a acestora, blocarea conturilor debitorilor, sechestrarea acțiunilor și instituirea administrării speciale a societăților comerciale debitoare, reguli speciale privind soluționarea de către instanțele judecătorești a litigiilor privind creanțele bancare neperformante preluate la datoria publică, în care parte este Agenția de Valorificare a Activelor Bancare, organele de executare și competența acestora, comunicarea titlului executor și sechestrul, vânzarea bunurilor urmărite silit.

În opinia autorului excepției

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 21, 24, 125 și 128, prevederi care au următorul conținut:

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna au mai fost supuse controlului de constituționalitate prevăzut la art. 144 lit. c) din Constituție. Astfel, în mod constant, Curtea Constituțională a respins, ca fiind neintemeiate, excepțiile ridicate, stabilind ca dispozițiile ordonanței criticate sunt constituționale. În acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, s-a reținut, în esenta, ca dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece exista o strânsă legătură între datoria publică interna (datorie la care au fost preluate creanțele bancare neperformante) și bugetul de stat, ceea ce este de natura sa constituie o justificare suficienta pentru diferența de tratament juridic în ceea ce privește procedura executionala a acestor creanțe. De asemenea, cu același prilej Curtea a mai constatat ca ordonanța criticata este în concordanta și cu prevederile art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție, deoarece, pe de o parte, eliminarea caii de atac a apelului nu ingradeste acest acces, iar, pe de altă parte, potrivit art. 128 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 24 din Constituție, Curtea a reținut prin aceeași decizie ca eliminarea caii de atac a apelului nu împiedica partea interesată să își valorifice drepturile ori sa combata susținerile părții adverse și nici nu aduce atingere dreptului de a-și angaja un avocat. Totodată, Curtea a constatat că nu sunt incalcate nici prevederile art. 125 alin. (2) din Constituție care interzic "înființarea de instanțe extraordinare", întrucât în cauza nu se pune problema unei astfel de instanțe judecătorești, iar activitatea de executare silită (care are ca scop doar punerea în executare a unei hotărâri judecătorești sau a altui titlu executoriu) este distinctă de activitatea de infaptuire a justiției, care este, într-adevăr, de competența instanțelor judecătorești.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, soluția și considerentele deciziilor pronunțate anterior își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, modificată, excepție ridicată de Societatea Comercială "G.C.P. - General Consulting and Procurement" - S.A. în Dosarul nr. 6.840/1999 al Tribunalului București - Secția comercială.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2001.