Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 207/2001

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa

prezumat în vigoare

Data actului
28 iunie 2001
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 657 din 19 octombrie 2001
Citează
9 acte
Structură
1 articol · 14.004 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OUG nr. 198/1999 10 decembrie 1999 (prevederi anume) privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sa…

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Moldova - Bacau în Dosarul nr. 1.488/2000 al Tribunalului Brăila - Secția comercială.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 203 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.488/2000, Tribunalul Brăila - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului, prin care terenurile agricole sau terenurile aflate sub luciu de apa sunt scoase din capitalul social, după ce prin

Hotărârea Guvernului nr. 746/1991

s-a prevăzut ca aceste terenuri vor intra în capitalul social și dispozițiile acestei hotărâri și-au produs efectele, contravin prevederilor art. 41 din Constituție, provocand un prejudiciu prin diminuarea numărului de acțiuni la societatea comercială respectiva.

Tribunalul Brăila - Secția comercială, exprimandu-și opinia, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece terenurile agricole aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute de

art. 1 și 2. Prin adoptarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

s-a urmărit reglementarea situației juridice a terenurilor aflate în administrarea societăților agricole care urmează să se privatizeze. Actul normativ în discuție stabilește care terenuri intră în proprietatea societăților agricole, respectiv cele pentru care s-a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate și care nu pot face parte din capitalul social al societăților agricole. Statul a fost, până la apariția

Legii nr. 1/2000 , proprietarul terenurilor aflate în administrarea foștilor acționari, efectuand în aceasta calitate acte de gestiune.

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

este un act normativ de gestiune prin care a fost reglementată situația juridică a terenurilor proprietate a statului aflate în administrarea societăților agricole care urmează să fie privatizate. În consecința, prevederile art. 3 alin. (4) din aceasta ordonanța nu încalcă prevederile art. 41 din Constituție și nu aduc atingere dreptului de proprietate asupra acțiunilor aferente valorii terenului, iar acționarilor nu le cauzează nici un prejudiciu.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 , potrivit cărora terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale, prevăzute la art. 1 și 2 din aceasta ordonanța de urgență, nu aduc atingere dreptului de proprietate privată garantat de art. 41 din Legea fundamentală, acestea concretizand opțiunea politicii statului în privinta reformei economice și strategiei de privatizare. Textul criticat nu este neconstitutional nici din perspectiva aplicării acestor prevederi, prin care s-au putea ajunge la diminuarea capitalului social al societăților comerciale agricole ce au inclus în capitalul social valoarea terenurilor agricole aflate în administrare, deoarece nu exista nici un temei legal pentru majorarea capitalului social al societăților comerciale agricole cu valoarea acestor terenuri. Se mai arata ca

Hotărârea Guvernului nr. 746/1991

privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării

art. 36 și 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , invocată în susținerea excepției de neconstituționalitate, cuprinde dispoziții privind majorarea capitalului social al societăților comerciale cu valoarea terenurilor aflate în proprietatea acestora. În consecința, aceste dispoziții nu pot constitui temeiul legal pentru majorarea capitalului social al societăților agricole cu valoarea terenurilor agricole aflate în exploatarea acestora, a căror situație juridică nu a fost clarificata. De asemenea,

Hotărârea Guvernului nr. 746/1991

stabilește valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării

art. 36 și 38 din Legea nr. 18/1991

și reglementează dreptul persoanelor ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat și se afla în administrarea unităților agricole de stat, reorganizate în societăți comerciale agricole, la un număr de acțiuni determinat în funcție de valoarea medie a unui hectar de teren echivalent. Cu privire la aceste terenuri,

Legea privatizării nr. 58/1991

stabilește, prin art. 75 ca din masa capitalului social al societății comerciale, supus distribuirii către Fondul Proprietății Private și Fondul Proprietății de Stat, se exclude capitalul aferent acțiunilor emise în condițiile prevăzute la

art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 . Deci nici valoarea terenurilor agricole aparținând persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar în temeiul

art. 36 și 38 din Legea nr. 18/1991

nu a fost inclusă în capitalul supus distribuirii către Fondul Proprietății de Stat și Fondul Proprietății Private. Astfel dispozițiile

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 , potrivit cărora terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2 din același act normativ, nu aduc atingere dreptului de proprietate privată garantat de art. 41 din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198/1999

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, dispoziții care au următorul cuprins: "Terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăților comerciale prevăzute la art. 1 și 2."

Articolul 1

din ordonanța prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul juridic privind privatizarea societăților comerciale agricole, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile

Legii nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, precum și regimul concesionarii terenurilor proprietate publică și privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăți." Totodată art. 2 din aceeași ordonanța precizează: "Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică și societăților comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societăților comerciale menționate la art. 1, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu o dreapta și prealabilă despăgubire.

(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție.

(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii de prezuma.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca asupra dispozițiilor

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 , prin raportare la art. 41 alin. (2) din Constituție, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, și anume prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, statuand în sensul constituționalității acestor dispoziții legale. De asemenea, prin Decizia nr. 203 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001, respingând excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, Curtea a reținut ca "textul de lege criticat nu afectează dreptul de proprietate al vreunui titular", deoarece un pachet de acțiuni "conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societății comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia". Curtea nu poate primi nici susținerea ca autorul excepției suferă o paguba materială prin diminuarea valorii acțiunilor datorită neincluderii în capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor

Legii privatizării nr. 58/1991 , "acțiunile corespunzătoare capitalului social al fiecărei societăți comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietății de Stat și fostele Fonduri ale Proprietății Private, antecesorii Societăților de Investiții Financiare. Repartizarea procentuală a acțiunilor societăților comerciale rămâne identică, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social".

Asa fiind și întrucât nu au intervenit împrejurări noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea Constituțională urmează sa respingă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, cu raportare la prevederile art. 41 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, ridicată de Societatea de Investiții Financiare Moldova - Bacau în Dosarul nr. 1.488/2000 al Tribunalului Brăila - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2001.

PREȘEDINTELE CURȚII
CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Cristina Radu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.