Decizia nr. 219/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.051/2000 al Curții de Apel Bacau Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, ca fiind neîntemeiată, menționând ca asupra constituționalității

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin mai multe decizii, stabilind ca aceasta nu încalcă dispozițiile constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.051/2000, Curtea de Apel Bacau - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, modificată, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. din Bacau.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca ordonanța criticata a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Constituție, întrucât deși potrivit

art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999

Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanța cu privire la "Măsuri pe linia restructurării unor bănci cu capital de stat", ordonanța respectiva nu se încadrează în limitele acestui domeniu de activitate, ci "reglementează executarea silită a creanțelor preluate de Agenția de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB), stabilind o procedură specială de executare, reguli privind soluționarea litigiilor ce se aplică numai litigiilor în care figurează ca parte AVAB". De asemenea, se susține ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

încalcă și dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, deoarece reglementarea procedurii de judecată și a competentei instanțelor de judecată sunt date în atributia exclusiva a Parlamentului, ceea ce exclude posibilitatea ca aceste domenii să fie reglementate prin ordonanța emisă de Guvern. Totodată, se considera ca ordonanța încalcă și dispozițiile art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituție, care prevăd ca organizarea și funcționarea instanțelor de judecată se fac prin lege organică; or, în conceptia autorului excepției, "prin legile de organizare a instanțelor de judecată se stabilesc competența și procedura de judecată". În consecința, se apreciază ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999 , emisă în baza unei legi de abilitare, încalcă și dispozițiile art. 114 alin. (1) din Constituție, conform cărora, în baza unei legi de abilitare, Guvernul nu poate emite ordonanțe decât "în domenii care nu fac obiectul legilor organice".

Autorul excepției de neconstituționalitate invoca, de asemenea, și faptul ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

modifica, în mod implicit, și art. 1391-1398 din Codul civil privind cesiunea de creanta, fără sa existe o asemenea abilitare legală, în acest sens, prin

Legea nr. 140/1999 . Se arata ca prin ordonanța criticata "se tinde a se schimba natura creanței din creanta de natura comercială în <<creanta de natura publică>>, se stabilește o procedură specială de judecată și de executare față de cea inițială și care era în vigoare la data la care s-a născut raportul juridic de drept comercial, incalcandu-se principiul tempus regit actum, se schimba termenele de prescripție ale creanței față de termenele existente la momentul nașterii ei, se creează pentru deținătorul actual (AVAB) al creanței mai multe drepturi decât vrea cedentul". Prin acest mod de reglementare " Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

elimina unul dintre efectele cesiunii de creanta, debitorul cedat fiind astfel în imposibilitate juridică de a mai invoca aceleași excepții și apărări pe care le putea invoca față de cedent". Se considera, de asemenea, ca ordonanța "creează un regim discriminatoriu între acțiunile îndreptate împotriva AVAB și cele formulate și intentate de AVAB, deși ambele sunt bunuri proprietate privată".

Un alt motiv de neconstituționalitate îl constituie, în opinia autorului excepției, încălcarea prin dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

a prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, care consacra ocrotirea egala a proprietății private, indiferent de titular, întrucât "se reinstaureaza o protecție specială asupra unor bunuri (în speta creanțe) deținute de către stat și aparținând domeniului privat al statului, față de creanțele deținute de către celelalte persoane private". Prin procedura specială de urmărire și executare silită a creanțelor deținute de Agenția de Valorificare a Activelor Bancare, introducerea unor condiții noi pe care părțile nu au putut să le prevadă la încheierea contractului, crearea unor drepturi mai mari pentru Agenția de Valorificare a Activelor Bancare, se încalcă și prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Instanța de judecată, contrar prevederilor

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, apreciind ca, "excepția fiind invocată de reclamanți, nu are obligația să-și exprime punctul de vedere cu privire la excepția respectiva".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, invocand jurisprudenta Curții Constituționale (Decizia nr. 126/2000 și Decizia nr. 242/2000) prin care s-a reținut ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

a fost adoptată în temeiul

Legii nr. 140/1999 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55 din 24 august 1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999, modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 25 din 30 martie 2000

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000), precum și prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 166 din 13 octombrie 2000

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 24 octombrie 2000).

Textele constituționale a căror încălcare este invocată de autorul excepției sunt următoarele:

- Art. 41 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";

- Art. 72 alin. (3) lit. h): "(3) Prin lege organică se reglementează: [...]

h) organizarea și funcționarea [...] a instanțelor judecătorești [...]";

- Art. 107 alin. (3): "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.";

- Art. 114 alin. (1): "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.";

- Art. 125 alin. (3): "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";

- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție [...]."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prin

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999 , adoptată în baza

Legii nr. 140/1999

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, se reglementează o procedură specială pentru realizarea creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna de Agenția de Valorificare a Activelor Bancare, precum și o procedură de soluționare a litigiilor și cererilor de orice natura în legătură cu aceste creanțe. Aceasta procedura derogatorie de la dreptul comun (Codul de procedură civilă) vizează în esenta titlurile executorii, comunicarea și punerea în executare a acestora, blocarea conturilor debitorilor, sechestrarea acțiunilor și instituirea administrării speciale a societăților comerciale debitoare, reguli speciale privind soluționarea de către instanțele judecătorești a litigiilor privind creanțele bancare neperformante preluate la datoria publică, în care parte este Agenția de Valorificare a Activelor Bancare, organele de executare și competența acestora, comunicarea titlului executoriu și sechestrul, vânzarea bunurilor urmărite silit.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor

art. 107 alin. (3) din Constituție, Curtea constata ca prin Legea nr. 140 din 22 iulie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999, Guvernul a fost abilitat, între altele, sa emita ordonanțe și în domeniul "Finanțe, contabilitate, taxe, accize, impozite, tarife și amenzi administrative" cu privire la "Măsuri pe linia restructurării unor bănci, cu capital de stat", domeniu prevăzut la art. 1 lit. D pct. 29 din lege. De altfel în preambulul

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

acesta este temeiul invocat pentru reglementarea ce formează obiectul ordonanței: "executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna" reprezentând o parte a unui ansamblu de măsuri privind restructurarea unor bănci. Totodată, art. 42 din ordonanța prevede expres: "Băncile cedente ale creanțelor neperformante preluate la datoria publică răspund patrimonial pentru toate pagubele cauzate prin necomunicarea documentelor sau informațiilor către Agenția de Valorificare a Activelor Bancare, dacă, datorită acestui fapt, nu s-a putut valorifica respectiva creanta". Rezultă, deci, ca ordonanța a fost emisă în limitele și în condițiile prevăzute prin legea de abilitare și, prin urmare, nu au fost incalcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituție.

Curtea mai constata, de asemenea, ca ordonanța nu contravine nici dispozițiilor art. 72 alin. (3) lit. h) potrivit cărora "Prin lege organică se reglementează: [...] h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi", deoarece

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

nu are acest obiect de reglementare, ci conform titlului sau privește "executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna". Totodată, din aceeași perspectiva, Curtea constata că nu sunt incalcate nici prevederile art. 114 alin. (1) din Constituție, în conformitate cu care "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", deoarece aceasta ordonanța nu cuprinde reglementări într-un domeniu care face obiectul legilor organice, domeniu prevăzut la art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituție. În realitate, autorul excepției confunda domeniul legii de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești, care, într-adevăr, este de nivelul legii organice, conform art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituție, cu cel al reglementării competentei și procedurii de judecată, care, conform art. 125 alin. (3) din Constituție, este de nivelul legii ordinare.

Susținerea autorului excepției referitoare la modificarea implicita, prin

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999 , a art. 1391-1398 din Codul civil privind cesiunea de creanta, fără existenta unei abilitari legale în acest sens prin

Legea nr. 140/1999 , este lipsită de relevanta, întrucât, prin obiectul sau, ordonanța se înscrie în cadrul general stabilit prin legea de abilitare, iar "o modificare implicita" a unor texte din Codul civil, care nu se referă la regimul general al proprietății, este posibila prin ordonanța a Guvernului.

Curtea constata ca aceasta ordonanța nu conține dispoziții prin care să se instituie inegalitatea în ceea ce privește ocrotirea proprietății private și, astfel, să fie incalcate prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală. Procedura specială de executare silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, instituită prin ordonanța, are la baza legătură indisolubila dintre aceasta datorie și bugetul de stat, ceea ce, asa cum s-a reținut și prin Decizia Curții Constituționale nr. 126 din 4 iulie 2000 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000), constituie o justificare suficienta pentru diferența de tratament juridic în ceea ce privește procedura executionala a acestei categorii de creanțe. O procedura specială a fost instituită și în cazul executării creanțelor bugetare, prin

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , a carei constituționalitate a fost constatată prin mai multe decizii ale Curții Constituționale. Prin urmare, este vorba de ocrotirea veniturilor publice (bugetul, a cărui componenta este și datoria publică interna), iar nu de ocrotirea diferita a proprietății private în raport cu calitatea titularilor, asa cum s-a considerat de către autorii excepției.

Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, invocată, de asemenea, de autorul excepției, Curtea constata ca acest text nu are legătură cu obiectul

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999 , deoarece, prin instituirea unei proceduri speciale de realizare a creanțelor bancare, statul nu își încalcă în nici un fel obligațiile generale ce îi revin pentru asigurarea libertății comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, astfel cum prevede textul constituțional invocat.

De altfel, asupra unor excepții de neconstituționalitate privind dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu, prin: Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000; Decizia nr. 155 din 19 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 19 ianuarie 2001; Decizia nr. 182 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001. În acele cauze Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate, stabilind ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

este constituțională. Soluțiile pronunțate de Curte au avut în vedere examinarea excepțiilor de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art. 16, 21, 24, 125 și 128 din Constituție, dintre care dispozițiile art. 21 și art. 125 alin. (3) au fost invocate și în susținerea excepției de neconstituționalitate care formează obiectul dosarului de fața.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluțiile și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, modificată, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.051/2000 al Curții de Apel Bacau - Secția comercială și contencios administrativ.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iulie 2001.