Decizia nr. 99/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. 2 și ale art. 25 alin. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 53/1997
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 11/1996 23 ianuarie 1996 (prevederi anume) privind executarea creanțelor bugetare
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. 2 și ale
art. 25 alin. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 53/1997 , ridicată de Societatea Comercială "Bayindir Lido Tourism and Commercial Investments" - S.A. din București în Dosarul nr. 8.145/1998 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
La apelul nominal au răspuns avocații Constantin Cernescu și Beatrice Onica Jarka pentru autorul excepției, lipsind Ministerul Finanțelor și Banca Turco-Română, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, apărătorii autorului excepției susțin excepția de neconstituționalitate, arătând ca dispozițiile art. 10 alin. 2 și 3 și ale
art. 25 alin. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 53/1997
"contravin prevederilor art. 41 alin. (1) și (7) teza a doua, art. 21 alin. (1) și (2) și principiului separației puterilor în stat garantat de art. 125 alin. (1) și art. 135 alin. (1) din Constituție". În concluzie, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale, invocand jurisprudenta Curții Constituționale și, în consecința, apreciază ca excepția este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 8 februarie 1999 Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. 2 și 3 și ale
art. 25 alin. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 53/1997 , ridicată de Societatea Comercială "Bayindir Lido Tourism and Commercial Investments" - S.A. din București. În motivarea excepției se arata ca: neconstituționalitatea textelor invocate se justifica prin garantarea și ocrotirea de către stat a dreptului de proprietate, "prezumția de liceitate" a dobândirii averii, separarea puterilor în stat, accesul liber la justiție; sunt explicate dispozițiile
Legii nr. 105/1997 , mai ales cat privește operațiunile de verificare și control desfășurate de către organele de specialitate ale Ministerului Finanțelor; se considera ca procedurile prevăzute de
se realizează în cadrul aceluiași organ administrativ; se susține ca pe timpul procedurilor administrative prealabile, obligațiile de plată sunt stabilite numai prin titluri de creanta ( art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 ); primele patru alineate ale art. 25 doar conferă actului de control caracter executoriu; coroborat cu art. 10 alin. 2 și 3, art. 25 permite, în totală contradictie cu dispozițiile constituționale [art. 41 alin. (7) teza a doua] care instituie prezumția liceitatii dobândirii averii, executarea silită a unei părți din aceasta, de către chiar organul de control, pe parcursul procedurii administrative prealabile, înainte sa existe posibilitatea legală ca organele judecătorești să se pronunțe asupra caracterului licit sau ilicit al dobândirii averii contribuabilului; se susține ca, din moment ce în cadrul aceluiași organ - Ministerul Finanțelor -, se realizează un control ierarhic de legalitate, nu se poate aprecia, în spiritul separației puterilor în stat, ca oricare dintre actele emise este și act administrativ intrat în circuitul civil; s-ar face astfel loc unui abuz de drept, lipsind cenzurarea actului de către instanța judecătorească (art. 21 din Constituție); garanția dreptului de proprietate este rasturnata de către un organ al administrației de stat, deoarece dreptul de proprietate asupra părții de avere pe care organul de control o considera creanta fiscală, potrivit actului de control, nu mai este garantat; o asemenea răspundere înainte ca o instanța judecătorească să se pronunțe asupra "liceitatii dobândirii acesteia" nu poate decât să contravină garantarii constituționale a dreptului de proprietate; "toate căile de atac administrative prevăzute de
Legea nr. 105/1997 , care reprezintă dreptul comun în materie, sunt exercitate de organele Ministerului Finanțelor și soluționate de acestea, având ca finalitate decizia ministrului finanțelor"; se permite executarea silită înainte sa existe un control de legalitate și temeinicie desfășurat de instanțele judecătorești; substituirea organelor administrative instanțelor judecătorești încalcă separația puterilor în stat; executarea silită pe timpul căilor de atac administrative, când accesul la justiție este împiedicat până la organizarea acestor cai prealabile, contravine liberului acces la justiție; nici
art. 76 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
"nu permite cu adevărat accesul liber la justiție în apărarea dreptului de proprietate", deși prevede posibilitatea formulării contestației la executare.
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu aduc vreo atingere drepturilor consacrate prin Constituție, nu ingradesc accesul liber la justiție și nu afectează protecția proprietății private.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În punctul sau de vedere Guvernul considera excepția neîntemeiată, arătând ca dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 11/1996
asigura tuturor debitorilor un tratament juridic echitabil, precum și, coroborat cu prevederile
Legii nr. 105/1997 , un sistem eficient al exercitării dreptului de petiționare și, în general, accesul liber la justiție conform art. 21 din Constituție. De asemenea, se susține ca reglementarea modalităților specifice realizării creanțelor bugetare este în acord cu dispozițiile legii fundamentale privind respectarea obligațiilor prevăzute de lege, că nu aduce atingere dreptului de proprietate - garantat în limitele stabilite de lege - sau caracterului licit al dobândirii proprietății [art. 41 alin. (1) și (7)], că nu contravine prevederilor constituționale referitoare la înfăptuirea justiției (art. 125) și nici celor care consacra ocrotirea proprietății (art. 135).
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile aparatorilor autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.
Excepția de neconstituționalitate privește art. 10 alin. 2 și
art. 25 alin. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin
Legea nr. 108/1996 , care prevăd următoarele:
Articolul 10
[...] "Exercitarea căilor de atac la organele competente, de către plătitor, cu privire la stabilirea obligațiilor bugetare, nu suspenda obligația acestora de plată. Cu toate acestea, Ministerul Finanțelor, la cererea plătitorului, poate dispune, ținând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea obligației de plată, până la soluționarea primei cai de atac." (astfel cum a fost modificat prin
Articolul 25
"Executarea silită a creanțelor bugetare poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris căruia legea îi recunoaște caracterul de titlu executoriu.
Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta bugetară este scadenta prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.
Pentru obligațiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuții, amenzi, majorări de întârziere și alte sume datorate și neachitate la termenul legal de plată, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.
În cazul în care suma neachitata la scadente din obligația bugetară a fost stabilită de organele competente ale Ministerului Finanțelor, organul de executare va întocmi, pentru fiecare creanta, câte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va conține: antetul organului emitent; numele și prenumele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, ștampila și semnatura organului de executare."
Examinând excepția, Curtea Constituțională constata ca în mod greșit autorul acesteia a invocat și neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 10 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , deoarece, chiar și în urma modificării acestei ordonanțe prin
Ordonanța Guvernului nr. 53/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 30 august 1997, art. 10 are numai doua alineate. Asa fiind, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității dispozițiilor art. 10 alin. 2 și ale
art. 25 alin. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 .
În ceea ce privește
art. 10 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , acesta interzice suspendarea executării obligațiilor de plată pe timpul exercitării căilor de atac. Este o modalitate considerată de legiuitor ca eficienta și operativă de executare a creanțelor bugetare, ca resurse financiare publice. În legătură cu aceasta, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 170 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, considerând textul constituțional. În motivarea deciziei sale, motive ce sunt pertinente și în cauza de fața, Curtea a arătat următoarele: textul nu încalcă liberul acces la justiție, consacrat de
art. 21 din Constituție, deoarece Legea nr. 105/1997
deschide prin art. 9 calea acțiunii în justiție, astfel încât hotărârea organului de jurisdicție administrativă este supusă controlului judecătoresc; instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale nu este contrară art. 21 din Constituție, cat timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești; nu sunt infrante nici dispozițiile art. 41 din Constituție, deoarece textul atacat nu afectează protecția proprietății private, împotriva executării silite putându-se formula contestație la executare, iar instanța are posibilitatea suspendării executării.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în acest domeniu, excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 10 alin. 2 urmează a fi respinsă.
Referitor la dispozițiile
art. 25 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , Curtea constata ca acestea, stabilind regulile privind executarea silită, ca urmare a unui titlu executoriu, și dând acest caracter și titlului de creanta, nu contravin nici unui text constituțional, ele înscriindu-se în principiile clasice menționate mai înainte. Susținerile autorului excepției privind aceste dispoziții sunt contrazise, în mare parte, chiar de faptul ca litigiul a ajuns în fața unei instanțe judecătorești. Este o dovadă evidenta a faptului ca dispozițiile legale criticate nu interzic accesul liber la justiție și ca autoritățile administrative nu se suprapun celor judecătorești.
În legătură cu constituționalitatea alin. 3 și 4 ale
art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 31 din 2 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 5 mai 1999, declarand textele constituționale. În motivarea deciziei sale, Curtea a reținut ca: potrivit art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se poate realiza "în virtutea unei hotărâri judecătorești" sau "în virtutea unui titlu executoriu, definit ca atare prin lege"; deci alin. 3 și 4 din art. 25 nu contravin prevederilor de mai înainte; executarea silită se poate face și în baza unor titluri notariale; nu se încalcă regimul de separație între puterea legiuitoare și cea judecătorească, cat timp debitorul are posibilitatea ca, pe calea contestației la executare, sa supună instanței de judecată litigiul ce ar rezultă din contestarea titlului executoriu; referirea la art. 41, privind interdicția confiscării averii și prezumția caracterului licit al dobândirii acesteia, este lipsită de relevanta, deoarece textul nu privește confiscari de bunuri, stabilite în cadrul unui proces penal sau în temeiul constatării săvârșirii unei contravenții, ci privește datorii neplătite către bugetul de stat; ca atare, nu pot fi evocate prezumția de vinovăție și cea de dobândire ilicită a averii; potrivit art. 53 din Constituție, cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine Curtea să-și schimbe jurisprudenta, urmează ca și excepția de neconstituționalitate privind prevederile
art. 25 alin. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. 2 și
art. 25 alin. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996
privind executarea creanțelor bugetare, modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 53/1997 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Bayindir Lido Tourism and Commercial Investments" - S.A. din București în Dosarul nr. 8.145/1998 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 1999.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.