Decizia nr. 45/2002

Articolul 60

alin. (3) din Legea nr. 101/1998

prevede că soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României se face de Curtea Suprema de Justiție, ceea ce este neconstitutional pentru ca suprima celelalte cai de atac la care ar avea dreptul partea. În situația data măsura luată de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României se judeca, dar împotriva deciziei date în aceste cauze nu se poate exercita nici o cale de atac. Contestația facuta împotriva măsurii luate de Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României nu reprezintă o cale de atac, deoarece căile de atac se exercită împotriva hotărârilor judecătorești, și nu împotriva unei decizii a unui organ administrativ. Prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece ele încalcă atât

art. 21 și 24 din Legea nr. 56/1993

privind organizarea și funcționarea Curții Supreme de Justiție, republicată, cat și dispozițiile art. 125 și 128 din Constituție. Solicita admiterea excepției.

Reprezentantul Băncii Naționale a României arata ca, potrivit

art. 60 alin. (2) din Legea nr. 101/1998 , împotriva sancțiunilor date pentru nerespectarea prevederilor alin. (1) al aceluiași articol se pot face contestații la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, iar la alin. (3) se dispune ca deciziile acestuia din urma se pot contesta la Curtea Suprema de Justiție, nefiind deci adevărat faptul ca exista o singura cale de atac. Mai arata ca, potrivit art. 128 din Constituție, căile de atac se exercită în condițiile legii, deci s-a lăsat la latitudinea legiuitorului stabilirea căilor de atac. Acest lucru a fost statuat și de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994. Solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca, în jurisprudenta sa, Curtea Constituțională a statuat în mod constant ca accesul la justiție nu înseamnă accesul la toate căile de atac și la toate structurile judecătorești. În speta legiuitorul a stabilit o singura cale de atac, iar aceasta se exercită în fața unei instanțe judecătorești. Mai arata ca, potrivit art. 128 din Constituție, căile de atac se exercită în condițiile legii. Solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.758/2000, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 60 alin. (3) din Legea nr. 101/1998

privind Statutul Băncii Naționale a României, excepție ridicată de Societatea Comercială "Delta Exchange" - S.R.L. din București într-o cauza având ca obiect cererea de anulare a unei decizii a Băncii Naționale a României și a unei hotărâri a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

art. 60 alin. (3) din Legea nr. 101/1998

privind Statutul Băncii Naționale a României încalcă prevederile art. 125 și 128 din Constituție. Se arata, în acest sens, ca stabilirea competentei Curții Supreme de Justiție de a soluționa contestațiile împotriva deciziilor Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României este contrară competentelor instanței supreme, prevăzute la

art. 21 și 24 din Legea nr. 56/1993 , republicată. Asemenea contestații nu pot fi considerate ca fiind făcute în cadrul exercitării căilor de atac, întrucât nu sunt îndreptate împotriva unor hotărâri judecătorești, iar dacă ele se soluționează în prima instanța, ar trebui sa existe, în mod obligatoriu, o cale ordinară de atac împotriva hotărârilor pronunțate.

În încheierea de sesizare se arata ca autorul excepției susține și neconstituționalitatea în ansamblu a

Legii nr. 101/1998 , cu raportare la prevederile art. 74 alin. (1), art. 48 alin. (2) și art. 49 din Constituție, or, aceste sustineri nu apar în motivarea în scris, conform cerințelor

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, a excepției ridicate.

Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât textul de lege criticat "nu interzice exercitarea căilor de atac prevăzute de lege".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția ridicată este nefondata, deoarece, "chiar dacă prevederea criticata cuprinde norme de competența care deroga de la dispozițiile Codului de procedura civilă, cat și de la dispoziții cuprinse în legi speciale", ea este conformă prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Se mai arata ca, potrivit prevederilor art. 128 din Constituție, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești se exercită în condițiile legii, iar "nici o dispoziție constituțională nu limitează dreptul legiuitorului la o anumită reglementare a unei cai de atac".

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera, de asemenea, ca excepția ridicată este nefondata, întrucât, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, "accesul liber la justiție nu înseamnă însă ca el trebuie asigurat la toate structurile judecătorești... și la toate căile de atac prevăzute de lege..., deoarece căile de atac sunt stabilite de legiuitor. Prin lege pot fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situații diferite". Se invoca în acest sens Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 60 alin. (3) din Legea nr. 101/1998

privind Statutul Băncii Naționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 1 iunie 1998, potrivit cărora: "În termen de 15 zile de la comunicare, deciziile Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României pot fi contestate la Curtea Suprema de Justiție."

Prevederile constituționale, considerate de către autorul excepției ca fiind incalcate prin dispoziția legală criticata, sunt:

- Art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca

art. 60 din Legea nr. 101/1998

reglementează în alin. (1) și (2) sancțiunile administrative ce pot fi aplicate persoanelor fizice sau juridice pentru nerespectarea reglementărilor Băncii Naționale a României, precum și procedura administrativ-jurisdicțională de soluționare de către Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a contestațiilor formulate împotriva sancțiunilor aplicate. Dispoziția legală criticata se referă la contestarea în justiție a deciziilor adoptate de consiliul de administrație al instituției menționate.

Analizând înțelesul dispozițiilor

art. 60 alin. (3) din Legea nr. 101/1998 , Curtea constata ca acestea nu sunt contrare principiului constituțional privind realizarea justiției de către instanțele judecătorești, deoarece prin aceste norme legale s-a stabilit instanța competența să soluționeze contestațiile împotriva deciziilor Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României - Curtea Suprema de Justiție. Curtea Constituțională observa ca, potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție, "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". Tot prin lege s-a stabilit și competența diferitelor instanțe judecătorești în soluționarea litigiilor ivite în varii domenii, chiar dacă acest lucru s-a făcut în mod diferit față de alte reglementări legale în materie.

Curtea mai constata ca nici o dispoziție a

Legii nr. 101/1998

nu ingradeste exercitarea căilor legale de atac.

În raport cu cele de mai sus Curtea constata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 60 alin. (3) din Legea nr. 101/1998

privind Statutul Băncii Naționale a României, excepție ridicată de Societatea Comercială "Delta Exchange" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.758/2000 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2002.