Decizia nr. 90/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 506/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Bere - Lichior Margineni" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 2.976/2001 al Curții de Apel Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se prezintă Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, lipsind autorul excepției și partea Direcția generală a finanțelor publice Bacau, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În ceea ce privește dispozițiile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , considera ca acestea nu încalcă prevederile constituționale, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 76-78 din ordonanța, soluționarea contestațiilor la executarea silită, inclusiv pentru motive ce privesc titlul executoriu, este de competența instanțelor judecătorești. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acestea privesc proceduri judiciare, iar nu proceduri administrativ-jurisdicționale.

În ceea ce privește dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice considera ca acestea nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției, deoarece decizia organului administrativ-jurisdicțional este supusă controlului judecătoresc, asa cum rezultă din dispozițiile art. 12 din ordonanța.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

instituie o procedură administrativ-jurisdicțională care nu exclude controlul instanțelor judecătorești. Aceasta soluție legislativă este în concordanta cu prevederile art. 24 și art. 125 alin. (1) din Constituție, precum și cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Invoca în acest sens Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994, prin care s-a statuat ca instituirea unor proceduri administrativ-jurisdicționale nu încalcă liberul acces la justiție atât timp cat decizia organului administrativ poate fi atacată în fața instanțelor judecătorești. În ceea ce privește faptul ca dispozițiile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

prevăd ca exercitarea căilor de atac nu suspenda executarea obligației de plată decât în cazul în care organele competente în soluționarea obiectiunilor aproba aceasta și numai până la soluționarea primei cai de atac, reprezentantul Ministerului Public considera ca partea interesată are dreptul sa introducă la instanțele judecătorești contestație la executare.

În ceea ce privește dispozițiile art. 23 alin. (8) din Constituție, referitoare la prezumția de nevinovatie, reprezentantul Ministerului Public apreciază că nu sunt relevante în cauza. În consecința, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.976/2001, Curtea de Apel Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 506/2001 , excepție invocată de Societatea Comercială "Bere - Lichior Margineni" - S.A. din Bacau, reclamanta în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ introduse împotriva Ministerului Finanțelor Publice și Direcției generale a finanțelor publice Bacau.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale atacate contravin prevederilor Constituției, deoarece permit continuarea executării silite a obligațiilor de plată pe durata soluționării căilor de atac împotriva actelor prin care au fost stabilite aceste obligații. Astfel, datorită faptului ca executarea creanțelor bugetare este finalizată, în majoritatea situațiilor, înainte de terminarea procedurii administrativ-jurisdicționale, contestatorul este lipsit de importante valori patrimoniale ce constituie obiectul executării silite, incalcandu-se atât prezumția de nevinovatie, cat și dreptul la apărare în cadrul unui proces echitabil la instanțele judecătorești prevăzute de lege.

Curtea de Apel Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția invocată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu încalcă prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nici ale art. 23 alin. (8) și (9) din Constituție. Aceste prevederi "fac referire la procese ivite în sfera materiei penale, și nu a celei civile", astfel cum este cazul în speta.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Se arata ca prezumția de nevinovatie este un principiu aplicabil în procesul penal, iar nu în materie fiscală. În ceea ce privește împrejurarea ca pe durata procedurii administrativ-jurisdicționale executarea silită nu se suspenda, aceasta se justifica datorită naturii speciale a creanțelor bugetare, care reprezintă venituri publice, nefiind incalcate prevederile constituționale. În ceea ce privește prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, acestea se referă la proceduri judiciare, iar nu la proceduri administrativ-jurisdicționale, supuse unor reguli diferite de desfășurare.

De asemenea, președintele Camerei Deputaților considera ca dispozițiile criticate nu încalcă prevederile art. 24 alin. (1) și ale art. 125 alin. (1) din Constituție. Astfel, pentru contribuabili exista posibilitatea introducerii contestației la executare, conform dispozițiilor

art. 76-81 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , iar deciziile pronunțate de organele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate în fața instanțelor judecătorești, existând toate garanțiile dreptului la apărare, cum ar fi dreptul de a propune probe, dreptul de angaja un apărător etc.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

reglementează o procedură administrativ-jurisdicțională care nu inlatura intervenția instanțelor judecătorești. Astfel, potrivit art. 12 din ordonanța, decizia organului administrativ-jurisdicțional poate fi atacată la instanța competența. Aceasta este în deplin acord cu prevederile art. 125 alin. (1) din Constituție, precum și cu Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1994. De asemenea, sunt respectate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce privește dispozițiile atacate din

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , Guvernul considera că nu încalcă prevederile art. 23 alin. (8) și (9) din Constituție, acestea nefiind incidente în cauza. Nici celelalte prevederi constituționale nu sunt incalcate, întrucât persoana interesată are dreptul de a formula contestație la executare.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de președintele Camerei Deputaților și de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 506/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001, dispoziții având următorul cuprins:

-

art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 : "Exercitarea căilor de atac la organele competente, de către plătitori, cu privire la stabilirea obligațiilor bugetare, nu suspenda obligația acestora de plată.

Cu toate acestea, Ministerul Finanțelor sau, după caz, autoritățile administrației publice locale, prin organele lor competente în soluționarea obiectiunilor, pot dispune, la cererea plătitorului și ținând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea obligației de plată la bugetul de stat sau, respectiv, la bugetele locale, până la soluționarea primei cai de atac.";

-

art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 : "(1) Organul de soluționare a contestației prevăzut la art. 5 poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când exista indiciile săvârșirii unei infracțiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie data în procedura administrativă reglementată de prezenta ordonanță de urgență.

[...]

(2) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii."

Prevederile constituționale invocate de autorul excepției în susținerea acesteia sunt următoarele:

- art. 23 alin. (8) și (9): "(8) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.

(9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.";

- art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";

- art. 125 alin. (1): "Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.";

De asemenea, autorul excepției a invocat și prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin

Legea nr. 30/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, prevederi ce au următorul cuprins: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca asupra dispozițiilor

art. 10 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , în redactarea anterioară, dispoziții preluate, în esenta, de

art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , în redactarea actuala, data prin

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 113/1999 , s-a pronunțat prin Decizia nr. 170 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, și prin Decizia nr. 99 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, respingând excepțiile invocate. Analizând argumentul bazat pe încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție, Curtea a decis ca dispozițiile criticate nu ingradesc accesul liber la justiție, întrucât contestatorul nemulțumit de soluția Ministerului Finanțelor Publice se poate adresa instanțelor judecătorești competente. Aceste considerente sunt valabile și în ceea ce privește prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenție, privind dreptul la un proces echitabil, invocate de autorul excepției. Curtea constata ca prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

s-a instituit o procedură administrativ-jurisdicțională de soluționare a contestațiilor depuse de plătitori cu privire la stabilirea obligațiilor bugetare, prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice. Potrivit art. 12 din ordonanța de urgență deciziile date de organele administrative de jurisdicție în cadrul acestei proceduri pot fi atacate la instanțele judecătorești, iar hotărârile instanțelor sunt supuse recursului.

Având în vedere ca atât în fața organelor administrative de jurisdicție, cat și în fața instanțelor judecătorești contestatarilor li se asigura dreptul la apărare, precum și faptul ca procedura în fața instanțelor judecătorești întrunește condițiile de echitate și de imparțialitate prevăzute de Legea fundamentală și de convențiile internaționale, Curtea constata ca susținerea autorului excepției privind încălcarea prevederilor art. 24 alin. (1), ale art. 125 alin. (1) din Constituție, precum și ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este nefondata.

Sunt, de asemenea, nefondate susținerile autorului excepției, în sensul că prin continuarea executării silite pe durata soluționării căilor de atac împotriva actelor de stabilire a obligațiilor bugetare, în condițiile prevăzute la

art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

și la

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , se încalcă principiul prezumției de nevinovatie consacrat de prevederile art. 23 alin. (8) din Constituție, precum și dispozițiile art. 23 alin. (9) din Constituție, privind stabilirea și aplicarea pedepselor.

Curtea constata ca aceste prevederi din Constituție, invocate de autorul excepției, nu au legătură cu cauza, deoarece obligația de plată a impozitelor și taxelor prevăzute de lege nu constituie o pedeapsă, ci o îndatorire fundamentală, stabilită prin art. 53 alin. (1) din Constituție.

Pe de altă parte, Curtea retine ca, ținând seama de natura obligației de plată a taxelor și impozitelor, suspendarea executării silite a acestei obligații, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, nu constituie un drept al plătitorului, nici măcar atunci când acesta contesta întinderea obligației de plată, ci o opțiune a autorităților administrative prevăzute de lege, limitată în timp "până la soluționarea primei cai de atac" și condiționată de existenta unor "motive temeinice".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. 10 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 13/2001

privind soluționarea contestațiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanțelor Publice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 506/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Bere - Lichior Margineni" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 2.976/2001 al Curții de Apel Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2002.