Decizia nr. 129/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Cristina Nicoara - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Cosmin Pretorian în Dosarul nr. 1.100/2001 al Judecătoriei Craiova.

La apelul nominal se prezintă, personal și asistat de avocat, autorul excepției, precum și partea Societatea Comercială "Oramed Press" - S.R.L., prin consilier juridic, lipsind partea Alin Goga, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției de neconstituționalitate, prin avocat, solicita admiterea excepției și constatarea neconstitutionalitatii art. 206 din Codul de procedură penală. De asemenea, partea Societatea Comercială "Oramed Press" - S.R.L., prin consilier juridic, susține admiterea excepției. În motivarea acesteia sunt invocate dispozițiile art. 20 din Constituție, raportate la cele ale art. 10 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la cele ale art. 19 pct. 1 și 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care fac parte din dreptul nostru intern, asa cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (2) din Constituție. Autorul excepției invoca unele hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la infracțiunea de calomnie prin presa, din care rezultă, pe de o parte, ca sancționarea cu închisoare a calomniei prin presa este disproportionata, iar pe de altă parte, ca judecatile de valoare ale ziaristilor nu constituie nici insulta, nici calomnie. Se mai susține ca, întrucât instituția delictului se regaseste reglementată doar în Codul civil, în cadrul art. 998 și 999, delictele săvârșite în presa sunt artificial calificate ca fiind infracțiuni și nu ar trebui combătute pe cale penală. În special în cazul calomniei prin presa dispozițiile legale criticate sunt considerate ca ingradesc libertatea de exprimare a ziaristilor, care sunt trași la răspundere penală chiar atunci când aceștia emit judecati de valoare cu privire la o persoană.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca textul de lege criticat nu contravine Constituției și tratatelor internaționale invocate. Se arata că nu se poate susține neconstituționalitatea art. 206 din Codul penal fără a fi avute în vedere dispozițiile art. 29 alin. (2) din Constituție privind manifestarea libertății conștiinței în spirit de toleranta și de respect reciproc, cele ale art. 30 alin. (6) din Constituție privind dreptul persoanei la propria imagine, precum și cele ale art. 10 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2001 Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Cosmin Pretorian în Dosarul nr. 1.100/2001 al acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține ca dispozițiile art. 206 din Codul penal contravin prevederilor art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituție, raportate la cele ale art. 10 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la cele ale art. 19 pct. 1 și 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Autorul excepției solicita Curții Constituționale ca, având în vedere și prevederile art. 30 din Constituție, să constate ca dispozițiile art. 206 din Codul penal sunt neconstituționale, "cel puțin parțial sub aspectul incriminării judecaților de valoare ale ziaristilor".

Exprimandu-și opinia asupra excepției, Judecătoria Craiova apreciază ca aceasta este neîntemeiată și ca apărarea libertății de exprimare, precum și a dreptului la informare impune, în anumite situații, sancționarea penală a afirmațiilor sau a imputarilor, chiar dacă acestea se referă la fapte adevărate, dar care nu au fost făcute pentru apărarea unui interes legitim. Exercitarea libertății de exprimare nu trebuie să aducă atingere drepturilor și libertăților altora.

În baza

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile art. 206 din Codul penal sunt constituționale și propune respingerea excepției de neconstituționalitate. Prin incriminarea și sancționarea faptelor de calomnie, inclusiv a celor săvârșite prin presa, se apara demnitatea persoanei, enumerata de Constituție printre valorile supreme și garantată ca atare în art. 1 alin. (3). Libertatea de exprimare, garantată de prevederile Constituției și ale pactelor și convențiilor internaționale privitoare la drepturile și libertățile fundamentale ale omului, nu poate fi exercitată decât cu condiția de a nu aduce atingere drepturilor și libertăților altora, asa cum se prevede în toate actele normative care o garantează. Este ilustrativ, în acest sens, art. 30 din Constituție, referitor la libertatea de exprimare, care la alin. (6) prevede că libertatea de exprimare nu poate fi exercitată decât cu condiția de a nu prejudicia demnitatea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine.

Guvernul arata, de asemenea, ca libertatea de exprimare nu trebuie să prejudicieze drepturile și libertățile altor persoane, inclusiv demnitatea acestora, iar aceasta limitare este consacrată în Constituție și în actele internaționale privitoare la drepturile omului. Cu privire la jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, invocată de autorul excepției, Guvernul subliniaza ca în cauza "Constantinescu împotriva României", 2000, s-a decis ca limitarea libertății de exprimare fiind prevăzută de lege și fiind necesară într-o societate democratica, nu poate fi reținută încălcarea art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Referitor la susținerea autorului excepției, în sensul că art. 206 din Codul penal incrimineaza inclusiv judecatile de valoare, Guvernul precizează ca textul criticat incrimineaza afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public. Nu se incrimineaza judecati de valoare, ci fapte determinate, astfel ca dispozițiile art. 206 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea Constituțională s-a pronunțat, în acest sens, prin Decizia nr. 51 din 8 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 9 iunie 1999.

Președintele Senatului nu a trimis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 206 din Codul penal, care prevăd ca: "Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară ori disprețului public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților inlatura răspunderea penală."

În motivarea excepției se arata ca dispozițiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordanta între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale."

Autorul excepției a mai invocat și încălcarea art. 10 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia: "Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunică informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedica statele sa supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare", precum și încălcarea dispozițiilor art. 19 pct. 1 și 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, conform cărora:

"1. Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale.

2. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi și de a răspândi informații și idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisă, tiparita ori artistică sau prin orice mijloace, la alegerea sa."

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Prin dispozițiile art. 206 din Codul penal legiuitorul incrimineaza și sancționează faptele de calomnie ca infracțiuni contra demnității persoanei, valoare esențială, prevăzută la art. 1 alin. (3) din Constituție. Prin acest text de lege sunt sancționate penal cuvintele, gesturile, precum și orice alte mijloace prin care se aduce atingere onoarei ori reputației unei persoane sau se afirma, în public, fapte determinate care, dacă ar fi adevărate, ar expune acea persoana la sancțiuni penale, administrative sau disciplinare ori disprețului public.

Caracterul inviolabil al libertății de exprimare prevăzut la art. 30 alin. (1) din Constituție nu justifica atingerea adusă demnității persoanei și dreptului acesteia la propria imagine.

De altfel, toate prevederile din Constituție și din actele internaționale, prin care se consacra libertatea de exprimare, cuprind precizarea ca aceasta libertate nu poate fi absolută, ea poate suferi restrangeri, dacă acestea sunt necesare pentru apărarea drepturilor și libertăților altora. Una dintre aceste limitări este incriminarea calomniei, care, după cum rezultă din textul art. 206 din Codul penal, nu privește sancționarea judecaților de valoare, asa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, ci fapte concrete, determinate, cu privire la o persoană ori imputate acesteia. Pe de altă parte, în vederea apărării unui interes legitim, chiar individual, legea permite celui care dovedește ca a avut un astfel de interes, în apărarea căruia a făcut afirmatia sau imputarea calomnioasă, să facă proba verității acestora, situație în care fapta sa nu constituie infracțiune.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției de neconstituționalitate, conform căreia art. 206 din Codul penal ar contraveni art. 10 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constata, de asemenea, ca aceasta este neîntemeiată. Art. 10 pct. 2 din convenție prevede condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o măsura de limitare a libertății de exprimare să fie conformă cu convenția, respectiv măsura să fie prevăzută de lege și să fie necesară într-o societate democratica. În cauzele invocate de autorul excepției, "Dalban împotriva României", 2000, și "Constantinescu împotriva României", 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere aceste criterii, a reținut ca dispozițiile art. 206 din Codul penal român nu sunt de natura a aduce atingere prevederilor art. 10 din convenție.

De asemenea, în ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 19 pct. 1 și 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Curtea Constituțională retine ca art. 19 pct. 3 prevede în mod expres limitele libertății de exprimare, care trebuie stabilite prin lege și care sunt necesare respectării drepturilor sau reputației altora ori apărării securității naționale, ordinii publice, sănătății sau moralității publice. Prin urmare, incriminarea calomniei, ca expresie a ocrotirii acestor valori sociale și morale, nu contravine libertății de exprimare asa cum aceasta este consacrată de Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Curtea Constituțională s-a pronunțat prin numeroase decizii asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, respingând excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții. Menționăm dintre acestea Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Decizia nr. 337 din 29 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 31 ianuarie 2002, și Decizia nr. 32 din 31 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002. Soluțiile adoptate, precum și considerentele pe care acestea se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în aceasta materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206 din Codul penal, excepție ridicată de Cosmin Pretorian în Dosarul nr. 1.100/2001 al Judecătoriei Craiova.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2002.