Decizia nr. 62/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 14 alin. (1) și (5) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 38/2003 30 ianuarie 2003 (prevederi anume) privind salarizarea și alte drepturi ale politistilor
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ioana Marilena Chiorean
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul
art. 21 alin. (1)
și a dispozițiilor
art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, a dispozițiilor
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrul său Ionuț Birău, în Dosarul nr. 1.322/101/2020 al Tribunalului Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 344D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 418D/2021, nr. 703D/2021, nr. 810D/2021, nr. 937D/2021, nr. 967D/2021, nr. 1.008D/2021, nr. 1.693D/2021, nr. 1.794D/2021, nr. 1.952D/2021, nr. 1.985D/2021, nr. 2.032D/2021, nr. 2.137D/2021, nr. 3.104D/2021, nr. 3.125D/2021, nr. 3.176D/2021, nr. 3.193D/2021, nr. 3.319D/2021, nr. 3.320D/2021, nr. 3.695D/2021, nr. 3.717D/2021, nr. 3.897D/2021 și nr. 3.917D/2021, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate similară ridicată de același autor, în numele și pentru membrii săi Dragoș Tenica, Lucian Gabriel Nistor, Vasile Daniel Balog și alții, Cătălin Ristea, Gabriela Mariana Niculae și alții, Petru Sebastian Petruț și Ioan Răzvan Silaghi, Vasile Mărgărit, Sorin Eugen Țugui, Robert Alexandru Apopei, Adriana Alexandra Mureșan, Ionel Cristian Bănică și alții, Petru Vlădulescu și Lucian Chișinău, Robert Chelmus și alții, Marian Dorin Ghena, Denisa Iulia Chiba, Goran Stefanovici și alții, Florin Bolosin, Loredana-Codruța Denșorean, Ștefan Dan Chiribău, Camelia Elena Cora, Ana Maria Guta și alții și Iosif Arcana și alții în dosarele nr. 2.660/89/2019 și nr. 1.356/89/2020 ale Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4.209/99/2020 al Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.514/117/2020 al Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 19.264/3/2019 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 17.084/3/2019* și nr. 1.853/110/2019* ale Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.999/30/2020 al Tribunalului Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 1.045/3/2020, nr. 12.050/3/2019 și nr. 7.180/2/2020 ale Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 30.250/3/2019 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 36.575/3/2019 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4.527/3/2019 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.799/115/2019 și nr. 4.607/30/2020 ale Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4.613/30/2020 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 4.203/97/2020*, nr. 4.206/97/2020* și nr. 1.368/97/2020 ale Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.457/99/2020 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și în Dosarul nr. 2.440/62/2020 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 418D/2021, nr. 703D/2021, nr. 810D/2021, nr. 937D/2021, nr. 967D/2021, nr. 1.008D/2021, nr. 1.693D/2021, nr. 1.794D/2021, nr. 1.952D/2021, nr. 1.985D/2021, nr. 2.032D/2021, nr. 2.137D/2021, nr. 3.104D/2021, nr. 3.125D/2021, nr. 3.176D/2021, nr. 3.193D/2021, nr. 3.319D/2021, nr. 3.320D/2021, nr. 3.695D/2021, nr. 3.717D/2021, nr. 3.897D/2021 și nr. 3.917D/2021 la Dosarul nr. 344D/2021, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
și ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7.
Prin Încheierea din 25 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.322/101/2020, Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul
art. 21 alin. (1)
și a dispozițiilor
art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și (5) și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
8.
Prin Decizia nr. 104 din 26 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.660/89/2019, și prin Decizia nr. 366 din 7 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.356/89/2020, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (1)
și
(5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , cu privire la sintagma „de până la“, ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 .
9.
Prin Încheierea din 19 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.209/99/2020, Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
și ale
art. 14 alin. (1)
și
(5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , în ambele cazuri cu privire la sintagma „de până la“, a dispozițiilor
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, cu privire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de lege“, ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 .
10.
Prin Încheierea din 5 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.514/117/2020, Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) și a dispozițiilor
art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1) și a dispozițiilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
11.
Prin Încheierea din 12 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 19.264/3/2019, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1) , în ceea ce privește sintagma „de până la“, și ale
art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 14 alin. (1) , în ceea ce privește sintagma „de până la“, și ale
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
12.
Prin Încheierea din 18 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 17.084/3/2019*, și prin Încheierea din 20 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.853/110/2019*, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
și ale
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
13.
Prin Încheierea din 16 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.999/30/2020, Tribunalul Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
14.
Prin Încheierea din 22 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.045/3/2020, prin încheierile din 29 septembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 12.050/3/2019 și nr. 7.180/2/2020, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , ale
art. 14 alin. (1)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 .
15.
Prin Încheierea din 12 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 30.250/3/2019, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
și ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
16.
Prin Sentința civilă nr. 159 din 29 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 36.575/3/2019, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , ale
art. 14 alin. (1)
și
(5) din Legea-cadru nr. 153/2017 , ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 .
17.
Prin Încheierea din 10 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.527/3/2019, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
și ale
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
18.
Prin Încheierea din 9 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.799/115/2019, și prin Încheierea din 13 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.607/30/2020, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul
art. 21 alin. (1)
și a dispozițiilor
art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , a sintagmei „de până la“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 14 alin. (1)
și a dispozițiilor
art. 14 alin. (5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 .
19.
Prin Încheierea din 6 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.613/30/2020, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 .
20.
Prin încheierile din 19 octombrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 4.203/97/2020* și nr. 4.206/97/2020*, și prin Încheierea din 16 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.368/97/2020, Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1) , cu privire la sintagma „de până la“, și ale
art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 14 alin. (1) , cu privire la sintagma „de până la“, și ale
art. 14 alin. (5)
și ale
art. 23 , cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, din
anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
21.
Prin Încheierea din 7 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.457/99/2020, Tribunalul Iași - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1) , cu privire la sintagma „de până la“, și ale
art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , cu privire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de lege“, ale
art. 14 alin. (1) , cu privire la sintagma „de până la“, și ale
art. 14 alin. (5)
și ale
art. 23 , cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, din
anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 .
22.
Prin Încheierea din 6 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.440/62/2020, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul
art. 21 alin. (1)
și a dispozițiilor
art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , a sintagmei „de până la“ din cuprinsul
art. 14 alin. (1)
și a dispozițiilor
art. 14 alin. (5)
și ale
art. 23 , respectiv sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“, din
anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , cu privire la sintagma „fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de lege“, și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 .
23.
Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii săi, Ionuț Birău, Dragoș Tenica, Lucian Gabriel Nistor, Vasile Daniel Balog și alții, Cătălin Ristea, Gabriela Mariana Niculae și alții, Petru Sebastian Petruț și Ioan Răzvan Silaghi, Vasile Mărgărit, Sorin Eugen Țugui, Robert Alexandru Apopei, Adriana Alexandra Mureșan, Ionel Cristian Bănică și alții, Petru Vlădulescu și Lucian Chișinău, Robert Chelmus și alții, Marian Dorin Ghena, Denisa Iulia Chiba, Goran Stefanovici și alții, Florin Bolosin, Loredana-Codruța Denșorean, Ștefan Dan Chiribău, Camelia Elena Cora, Ana Maria Guta și alții și Iosif Arcana și alții în cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale.
24.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că sintagma „de până la“ din cuprinsul
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
nu reglementează diferențiat categoria polițiștilor care îndeplinesc condițiile prevăzute în
alin. (1) al art. 21 . Din cauza acestei omisiuni a legiuitorului, se creează premisele discriminării între funcționari publici aflați în situații identice pentru că ordonatorul principal de credite va putea stabili aceste diferențieri.
25.
În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a
art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , se arată că nașterea, executarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului țin de statutul acestei profesii, care, potrivit
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție , trebuie să fie reglementat prin lege organică. De asemenea,
art. 28 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, anterior modificării aduse prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2018 , prevedea că drepturile salariale ale polițistului, inclusiv sporurile, se stabilesc prin lege. Prin ordinul ministrului de interne, act normativ cu putere inferioară legii organice, ordonatorul de credite nu se va rezuma la aplicarea
Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 , ci o va putea completa, prin stabilirea unor criterii suplimentare față de cele stabilite prin lege pentru acordarea compensației. Ordonatorul principal de credite a delegat această competență ordonatorilor secundari de credite, cuantumurile sporurilor, la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne, fiind aprobate prin note-raport clasificate ca secrete. Ca atare, beneficiarii acestora nu au posibilitatea să cunoască modalitatea de calcul al sporului pentru pericol deosebit, deși normele care reglementează această modalitate trebuie să fie caracterizate de stabilitate și previzibilitate. Prin urmare, dispozițiile criticate din
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
nu îi permit beneficiarului sporurilor să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să își reprezinte corect alcătuirea drepturilor sale salariale, încălcându-se astfel
art. 1 alin. (4)
și
(5) ,
art. 31
și
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție . Este invocată, în susținere, și jurisprudența Curții Constituționale prin care au fost conturate trăsăturile de claritate a normelor legale.
26.
Dispozițiile criticate, prin puterea acordată ministrului de interne de a stabili drepturile salariale ale polițiștilor, îi permit acestuia să adauge la Legea fundamentală, de vreme ce aceasta prevede că drepturile salariale ale polițiștilor se stabilesc numai prin lege. Autorul mai susține că puterea acordată ministrului de interne de a stabili noi criterii nu poate fi justificată nici prin raportare la o eventuală diferențiere obiectivă între diversele niveluri de risc sau pericol pe care le implică munca desfășurată de beneficiarii sporurilor. Aceasta pentru că însuși
art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
stabilește sfera personalului și a activităților care justifică acordarea compensației.
27.
Se mai susține că prevederile
art. 14 alin. (1) , în ceea ce privește sintagma „de până la“, și cele ale
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
sunt neconstituționale pentru aceleași motive pentru care sunt contrare
Constituției
și prevederile criticate din
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 . Autorul consideră că, începând cu
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , toate reglementările legale care au statuat cu privire la sporurile reglementate de textele normative criticate în prezenta cauză sunt neconstituționale. De altfel, prin
Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 , Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile
art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt neconstituționale. Autorul prezentei excepții solicită Curții Constituționale să înlăture „dispozițiile neconstituționale din întreaga reglementare succesivă a acestei componente salariale, cu influență asupra salarizării polițiștilor“.
28.
Cu referire la
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
se arată, mai întâi, că sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din“ introduce o limitare cu privire la destinatarii articolului, care este imprecisă. De exemplu, printr-un ordin de ministru clasificat s-a dispus ca aceste prevederi să fie aplicate doar angajaților din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne, modificându-se, astfel, textul legal. Totodată, angajații din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne sunt privilegiați față de angajații din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române sau al inspectoratelor de poliție județene care desfășoară aceeași activitate și care, astfel, sunt discriminați. Cu alte cuvinte, pentru aceleași condiții de muncă, se stabilesc salarii diferențiate. Se mai susține că prevederile
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
sunt contrare standardelor de calitate a legii, deoarece stabilesc o majorare salarială de 12,5% pentru o serie de instituții publice. Dar, potrivit
art. 7 din Legea nr. 218/2002
privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată, și
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001
privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră reprezintă instituții publice și, ca atare, angajații acestora ar fi trebuit să beneficieze de majorarea salarială prevăzută de
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 . Din cauza neclarității acestui text, a fost posibilă excluderea din câmpul său de aplicare a angajaților celor două instituții publice anterior evocate. Cu toate acestea, apreciază autorul excepției, chiar și dacă membrii săi de sindicat ar fi beneficiat de majorarea salarială, tot ar fi existat o discriminare față de angajații din structurile din subordine/coordonare, din cauza lipsei unei criteriu obiectiv al diferențierii. În structurile polițienești, funcțiile în care se încadrează polițiștii sunt diferențiate după eșalon, iar prin acest text se introduce o dublă diferențiere.
29.
Cu privire la dispozițiile
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
se arată că acestea sunt discriminatorii, întrucât nu cuprind în enumerarea categoriilor de personal excluse de la aplicarea etapizată a legii și funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea, anumite componente salariale, începând cu salariul de funcție și continuând cu sporuri și alte drepturi salariale, încalcă principiile egalității în drepturi, echității, egalității de tratament și caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situație defavorabilă pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar, în sensul că unora li se aplică salariul de funcție și sporurile, iar altora nu, în condițiile în care cei cărora nu li se aplică au și coeficienții mai mici.
30.
În legătură cu
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
se susține că aceste prevederi legale nu fac nicio referire la ceea ce se întâmplă cu sporurile, compensațiile și alte drepturi care apar/sunt introduse de noua lege ( Legea-cadru nr. 284/2010 ). Este cazul compensației pentru pericol deosebit, prevăzută pentru polițiști, care ar fi trebuit aplicată la salariul de funcție începând cu 1 ianuarie 2011, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să blocheze aplicarea acesteia. Compunerea salariului de funcție și înghețarea acestuia în perioada de aplicare a
Legii-cadru nr. 284/2010
nu trebuie să se confunde cu sporurile/indemnizațiile/compensațiile prevăzute de acest act normativ și care trebuiau aplicate începând cu 1 ianuarie 2011. Începând cu 1 ianuarie 2011 este introdus în legislația aplicabilă polițiștilor acest drept salarial - compensația pentru pericol deosebit -, iar despre situația sporurilor nou-apărute nu se face nicio referire. Se arată că o lege este edictată pentru a produce efecte juridice, nu pentru a nu le produce. Compensația pentru pericol deosebit nu fusese prevăzută de legislația în materia salarizării aplicabilă în 2010 și nu trebuie să se confunde suma compensatorie, reprezentând foste sporuri introduse în salariul de funcție începând cu 1 ianuarie 2010 - între care și sporul de pericol deosebit prevăzut de
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
-, cu compensația pentru pericol deosebit introdusă prin
art. 14 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 . Ea face parte întradevăr din salariul de funcție tocmai pentru ca acesta să aibă un nivel minim corespunzător salariului minim brut pe țară. Acest drept salarial (compensație) aplicabil ca spor la salariul de funcție trebuia să se acorde începând cu 1 ianuarie 2011.
31.
Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că sintagma „de până la“ din cuprinsul
art. 21 alin. (1)
și dispozițiile
art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , precum și dispozițiile
art. 14 alin. (1)
și
(5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
sunt neconstituționale, iar dispozițiile
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
sunt constituționale.
32.
Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 3.695D/2021, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Iași - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
33.
Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 967D/2021, apreciază că dispozițiile
art. 14 alin. (1)
și
(5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
sunt neconstituționale, iar restul dispozițiilor criticate sunt constituționale.
34.
Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate.
35.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
36.
Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în dosarele Curții Constituționale nr. 703D/2021, nr. 3.695D/2021 și nr. 3.917D/2021, apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (1)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
și ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
este neîntemeiată. Cu privire la dispozițiile
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, pentru aceleași considerente precum cele reținute în
Decizia Curții Constituționale nr. 318 din 21 mai 2019 . Referitor la dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , arată că acestea nu mai sunt în vigoare, astfel că excepția de neconstituționalitate a acestora este inadmisibilă.
37.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
38.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
39.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din actele de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale
art. 14 alin. (1)
și
(5)
și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
și ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, dispoziții care au următorul conținut:
–
Articolul 21
Polițiștii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază. (...)
Unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
–
Articolul 38
alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
reglementează modul de aplicare în timp a legii, respectiv în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2018;
–
Articolul 14
alin. (1)
și
(5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 :
(1)
Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiții de pericol deosebit, desfășurată în exercitarea atribuțiilor funcționale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unității, personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operații speciale, misiunilor și/sau activităților deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală și psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare și valorificare a informațiilor sau datelor/situațiilor/documentelor/ actelor, investigații, acțiuni și intervenție, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensație de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază.
(...)
(5)
Unitățile, categoriile de personal, condițiile, criteriile și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.
–
Articolul 23
din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 : „Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care sunt încadrați în structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 12,5%.“;
–
Articolul 1
alin. (5) din Legea nr. 285/2010 : „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în
Legea-cadru nr. 330/2009 , cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.“
40.
Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că majoritatea prevederilor din
Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
[printre care se află și dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2)]
au fost abrogate la 1 ianuarie 2010 prin
art. 48 alin. (1) pct. 9 din capitolul VI al părții a III-a din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Totodată, prevederile
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
au fost abrogate prin dispozițiile
art. 44 alin. (1) pct. 30 din Legea-cadru nr. 153/2017 .
41.
De asemenea, Curtea reține că, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022 a
Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022
- prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
-, prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022
privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022, dispozițiile
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
au fost modificate, având în prezent următorul conținut: „Unitățile, categoriile de personal și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.“ Având însă în vedere
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională urmează să analizeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , ale
art. 14 alin. (1)
și
(5) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 , ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 .
42.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (4)
și
(5)
privind separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale și obligativitatea respectării legilor, în
art. 16
privind egalitatea în drepturi, în
art. 31
privind dreptul la informare și în
art. 73 alin. (3) lit. j)
referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcționarilor publici. De asemenea, se invocă prevederile
art. 23 alin. (2)
privind dreptul la salariu egal pentru muncă egală din
Declarația Universală a Drepturilor Omului .
43.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra acelorași dispoziții de lege, criticate de același sindicat cu aceeași motivare, s-a mai pronunțat prin
Decizia nr. 184 din 26 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 31 iulie 2024.
44.
Cu privire la dispozițiile
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 , Curtea reține că, prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , precitată, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , reținând, în esență, că, pentru intervalul 1 ianuarie 2011-30 iunie 2017, prin
Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 iulie 2019, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care, în esență, aveau același conținut cu cele cuprinse în
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 .
45.
Față de datele sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză, care sunt anterioare publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a
Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 , și având în vedere soluția de admitere pronunțată prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 , urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
46.
Chiar dacă, în temeiul
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității poate reprezenta motiv de revizuire a hotărârii judecătorești, conform
art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă , dacă litigiul a fost definitiv soluționat în timp ce excepția de neconstituționalitate se afla spre soluționare pe rolul Curții Constituționale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării
Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022
în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, de exemplu,
Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20,
Decizia nr. 481 din 21 septembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 16 ianuarie 2024).
47.
Referitor la dispozițiile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 , Curtea reține că acțiunile judecătorești formulate de autorul prezentelor excepții de neconstituționalitate vizează acordarea sporului prevăzut de aceste dispoziții, dar începând cu momente ulterioare intervalului în care prevederile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
erau aplicabile. Ca atare, așa cum a statuat Curtea prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022
sau prin
Decizia nr. 184 din 26 martie 2024 , paragraful 28, aspectul că unele soluții legislative au fost preluate succesiv în legislația ulterioară nu determină aplicarea actului normativ primar și nici calificarea acestuia ca fiind în vigoare, fapt relevat prin prisma jurisprudenței Curții Constituționale. În aceste condiții, în mod similar cu soluția Curții Constituționale din
deciziile nr. 294 din 17 mai 2022
și
nr. 184 din 26 martie 2024 , excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
este inadmisibilă, întrucât aceste dispoziții nu au legătură cu cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care aceasta a fost ridicată.
48.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , paragraful 68, Curtea a reținut că susținerile autorului excepției din acea cauză - în mod identic cu cele ale autorului excepției din prezenta cauză - aduc în discuție modalități de interpretare și aplicare a acestor dispoziții. Or, așa cum în mod repetat a subliniat Curtea Constituțională, dacă în privința normei de referință, și anume Constituția, instanța de contencios constituțional este unica autoritate jurisdicțională care are competența de a o interpreta, interpretarea normelor supuse controlului de constituționalitate este realizată de instanțele judecătorești, conform
art. 126 alin. (1) din Constituție . Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
este inadmisibilă.
49.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea a observat că, în realitate, autorul excepției din acea cauză era nemulțumit de omisiunea legiuitorului de a-i include în enumerare și pe funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne, critici identice cu cele din cauza de față. Or, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul și nici competența de a stabili ea însăși elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială. Prin urmare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017 .
50.
Cu privire la dispozițiile
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , prin
Decizia nr. 294 din 17 mai 2022 , paragraful 69, Curtea a reiterat jurisprudența sa potrivit căreia sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile strict și limitativ prevăzute, care, conform
art. 73 alin. (3) din Constituție , constituie obiectul de reglementare al legii organice și, în consecință, a constatat caracterul neîntemeiat al acestei critici.
51.
Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , formulată în raport cu
art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea a reținut, la paragraful 29 al
Deciziei nr. 184 din 26 martie 2024 , în acord cu jurisprudența sa, că reglementarea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului și că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Astfel, dispozițiile legale criticate dau expresie opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar și aceste norme juridice clarifică pentru perioade precis determinate situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc sub aspectul destinatarilor și al efectelor juridice pe care le produc. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor Constituției, Curtea a constatat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit, în esență, garantarea cuantumului drepturilor salariale și evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar. Curtea a precizat că, din perspectiva tehnicii de reglementare, textele de lege criticate nu au semnificația repunerii în vigoare a unor acte normative abrogate.
52.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea.
53.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022
privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii săi Ionuț Birău, Dragoș Tenica, Lucian Gabriel Nistor, Vasile Daniel Balog și alții, Cătălin Ristea, Gabriela Mariana Niculae și alții, Petru Sebastian Petruț și Ioan Răzvan Silaghi, Vasile Mărgărit, Sorin Eugen Țugui, Robert Alexandru Apopei, Adriana Alexandra Mureșan, Ionel Cristian Bănică și alții, Petru Vlădulescu și Lucian Chișinău, Robert Chelmus și alții, Marian Dorin Ghena, Denisa Iulia Chiba, Goran Stefanovici și alții, Florin Bolosin, Loredana-Codruța Denșorean, Ștefan Dan Chiribău, Camelia Elena Cora, Ana Maria Guta și alții și Iosif Arcana și alții în Dosarul nr. 1.322/101/2020 al Tribunalului Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 2.660/89/2019 și nr. 1.356/89/2020 ale Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4.209/99/2020 al Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3.514/117/2020 al Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 19.264/3/2019 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 17.084/3/2019* și nr. 1.853/110/2019* ale Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.999/30/2020 al Tribunalului Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 1.045/3/2020, nr. 12.050/3/2019 și nr. 7.180/2/2020 ale Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 30.250/3/2019 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 36.575/3/2019 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4.527/3/2019 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.799/115/2019 și nr. 4.607/30/2020 ale Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4.613/30/2020 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 4.203/97/2020*, nr. 4.206/97/2020* și nr. 1.368/97/2020 ale Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.457/99/2020 al Tribunalului Iași - Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.440/62/2020 al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
2.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003
privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale
art. 38 alin. (2)
și
(3) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale
art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe.
3.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în aceleași dosare ale acelorași instanțe și constată că dispozițiile
art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Hunedoara - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Iași - Secția I civilă, Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 25 februarie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.