Decizia nr. 322/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (2) și ale art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală , precum și ale art. 41 alin. (1) teza a doua și alin. (2) , art. 49 alin. (1) și (8) și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Claudia Margareta Krupenschi
- magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (2)
și ale
art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală , precum și ale
art. 41 alin. (1)
teza a doua și
alin. (2) ,
art. 49 alin. (1)
și
(8)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Monica Sin, Marius Virgil Decuseară, Liviu Zota, Elena Iancu și Ioana Ciornăcrilă în Dosarul nr. 12.657/233/2018* al Judecătoriei Galați - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 623D/2020.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 17 alin. (2)
și ale
art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală , precum și ale
art. 49 alin. (1)
și
(8) din Legea nr. 304/2004 . Astfel, cu referire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală , este indicată
Decizia nr. 520 din 24 septembrie 2019 , prin care, respingând, ca inadmisibilă, o excepție similară, Curtea Constituțională a ajuns la concluzia că judecătorul de cameră preliminară nu poate constata încetarea procesului penal când în cauza dedusă judecății intervine una dintre situațiile de stingere a acțiunii penale. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală , se arată că aceste norme sunt criticate din perspectiva interpretării și aplicării lor, ceea ce reprezintă un motiv de inadmisibilitate a excepției. Dispozițiile
art. 49 alin. (1)
și
(8) din Legea nr. 304/2004
nu au legătură cu soluționarea fondului cauzei, astfel că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
4.
Cu referire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 alin. (1)
teza a doua și
alin. (2)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , se solicită respingerea ca neîntemeiată, în acord cu jurisprudența în materie a Curții, de exemplu
Decizia nr. 423 din 29 septembrie 2022 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea nr. 2.027/2019 din 9 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 12.657/233/2018*, Judecătoria Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 17 alin. (2)
și ale
art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală , precum și ale
art. 41 alin. (1)
teza a doua și
alin. (2) ,
art. 49 alin. (1)
și
(8)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Monica Sin, Marius Virgil Decuseară, Liviu Zota, Elena Iancu și Ioana Ciornăcrilă într-o cauză penală aflată în procedura de cameră preliminară.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală , invocată de Monica Sin și Marius Virgil Decuseară, se susține că textul legal anterior menționat nu îi oferă judecătorului de cameră preliminară posibilitatea să dispună încetarea procesului penal, ci doar să restituie cauza la procuror sau să dispună judecarea pe fond a dosarului. Astfel, dacă intervine unul dintre cazurile prevăzute de
art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală , care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, așa cum este prescripția - pe care autorii excepției o consideră incidentă în cauza dedusă judecății -, judecătorul de cameră preliminară nu va putea să dea o soluție de stingere a acțiunii penale, ci va dispune continuarea procesului penal, ceea ce afectează inculpatul în planul drepturilor sale procesuale, dar și cu privire la imaginea sa publică. De altfel, judecătorul de cameră preliminară nu poate dispune stingerea acțiunii penale în niciunul dintre cazurile prevăzute de
art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală , ajungându-se la situații absurde, cum ar fi sesizarea instanței de judecată chiar și în cazul decesului inculpatului. Prin urmare, consideră că dispozițiile
art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală
contravin normelor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (5) ,
art. 11 alin. (1)
și
(2) ,
art. 20 ,
art. 21 alin. (3) ,
art. 24
și
art. 132 alin. (1) , precum și celor ale
art. 6 din Convenție .
7.
Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală
a fost invocată de Liviu Zota, iar în susținerea acesteia autorul arată că textul legal criticat, care se referă la suplimentul de expertiză, nu este nici clar și nici previzibil în sensul standardelor de claritate și previzibilitate impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și contravine astfel
art. 1 alin. (5) ,
art. 11 alin. (1)
și
(2) ,
art. 20 ,
art. 21 alin. (3) ,
art. 24
și
art. 132 din Constituție , precum și
art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenție .
8.
Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 alin. (1)
teza a doua și
alin. (2) ,
art. 49 alin. (1)
și
(8)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
a fost invocată de inculpații Liviu Zota, Elena Iancu și Ioana Ciornăcrilă în același dosar al Judecătoriei Galați. În opinia autorilor, textele legale criticate, prin care se stabilesc atribuțiile colegiilor de conducere de a reglementa compunerea completurilor de judecată, aduc atingere dispozițiilor
art. 1 alin. (5) ,
art. 21 alin. (3) ,
art. 73 alin. (3) lit. l)
teza a doua,
art. 126 alin. (1) ,
(2)
și
alin. (5)
teza a doua și
art. 147 alin. (4) din Constituție . Plecând de la rațiunea expusă cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 685 din 7 noiembrie 2018
și a
Deciziei nr. 417 din 3 iulie 2019 , referitoare la organizarea completurilor de judecată în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și pe care le consideră aplicabile mutatis mutandis, autorii excepției susțin că un element esențial al organizării și funcționării instanțelor îl reprezintă constituirea completurilor de judecată, care nu poate fi dată în competența colegiilor de conducere, deoarece acestea sunt organe administrative care nu pot fi abilitate prin acte administrative cu putere juridică inferioară legii să reglementeze aspecte a căror legiferare trebuie realizată prin norme de nivelul legii organice. În concret, autorii excepției au în vedere Hotărârea nr. 13 din 10 iulie 2019 a Colegiului de conducere al Judecătoriei Galați privind înființarea a șase completuri specializate pentru judecarea în prima instanță a infracțiunilor prevăzute de
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.
9.
Judecătoria Galați - Secția penală consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.
10.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11.
Guvernul apreciază, mai întâi, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală
este inadmisibilă, întrucât autorii acesteia solicită Curții Constituționale să se pronunțe cu privire la o omisiune legislativă fără relevanță constituțională, operațiune ce nu intră în sfera sa de competență. În
Decizia nr. 520 din 24 septembrie 2019 , respingând ca inadmisibilă o excepție de neconstituționalitate identică sub aspectul textului criticat și al criticilor formulate cu cea de față, Curtea Constituțională a arătat că judecătorul de cameră preliminară este obligat să recurgă la un artificiu procedural, și anume la începerea judecății, pentru a putea constata că, în privința anumitor fapte din cuprinsul rechizitoriului, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Aceasta întrucât obiectul procedurii camerei preliminare, astfel cum este precizat în
art. 342 din Codul de procedură penală , îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, astfel că judecătorul de cameră preliminară nu poate să pronunțe decât soluțiile strict prevăzute de lege la
art. 346 din același cod .
12.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală
se apreciază că, în lipsa unei motivări care să expliciteze pretinsa neconformitate față de textele constituționale invocate, aceasta este, în principal, inadmisibilă. În plus, se observă că prin ridicarea acestei excepții autorul său urmărește să obțină din partea Curții Constituționale o anumită versiune de interpretare și aplicare a textului legal criticat, operațiune ce nu intră în sfera de competență a instanței de control constituțional. În subsidiar, se susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât legea penală, respectiv
art. 179 alin. (3) din Codul de procedură penală , stabilește expres că audierea expertului se face potrivit dispozițiilor privitoare la audierea martorilor, deci cu respectarea acelorași garanții procedurale referitoare la contradictorialitate, egalitate de arme, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. În plus, dacă organele judiciare vor dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către același expert, acest document urmează a fi analizat în condiții de contradictorialitate în cadrul procedurilor judiciare viitoare.
13.
Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 alin. (1)
teza a doua și
alin. (2) ,
art. 49 alin. (1)
și
(8)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , Guvernul consideră că aceasta este neîntemeiată. Pentru a spori garanțiile imparțialității actului de justiție, legiuitorul a reglementat, pe lângă principiul repartizării aleatorii a dosarelor și principiul continuității, regula potrivit căreia stabilirea completurilor de judecată este o prerogativă ce revine colegiilor de conducere ale acestor instanțe, excepție făcând Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la care
art. 32 din Legea nr. 304/2004
prevede în mod expres desemnarea completurilor prin tragere la sorți. Această regulă nu este de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil ori independenței justiției, câtă vreme legiuitorul a prevăzut înființarea la nivelul fiecărei instanțe judecătorești a unui colegiu de conducere, format din judecători aleși de adunarea generală a judecătorilor, organism colegial care hotărăște cu votul majorității membrilor săi cu privire la problemele generale de conducere ale instanței. Opțiunea legiuitorului în sensul stabilirii compunerii completurilor de judecată prin hotărâre a colegiului de conducere al instanței corespunde competenței sale constituționale de legiferare în domeniul organizării domeniului judiciar și nu contravine garanțiilor de imparțialitate a justiției.
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile
art. 17 alin. (2)
și ale
art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală , precum și ale
art. 41 alin. (1)
teza a doua și
alin. (2) ,
art. 49 alin. (1)
și
(8)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, care la data sesizării Curții Constituționale aveau următorul conținut normativ:
–
Articolul 17
alin. (2) din Codul de procedură penală
- Stingerea acțiunii penale: „(2) În cursul judecății acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.“;
–
Articolul 180
alin. (1) din Codul de procedură penală
- Suplimentul de expertiză: „(1) Când organul de urmărire penală sau instanța constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficiență nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către același expert. Când nu este posibilă desemnarea aceluiași expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de către un alt expert.“;
–
Articolul 41
Secțiile curților de apel și ale instanțelor din circumscripția acestora se înființează, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanțe, prin hotărâre a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Completurile specializate ale secțiilor curților de apel și ale instanțelor din circumscripția acestora se înființează de președintele instanței, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanțe.
Componența secțiilor și completelor specializate se stabilește de colegiul de conducere al instanței, în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului.;
–
Articolul 49
alin. (1)
și
(8) din Legea nr. 304/2004 :
(1)
În cadrul fiecărei instanțe judecătorești funcționează un colegiu de conducere, care hotărăște cu privire la problemele generale de conducere ale instanței și îndeplinește atribuțiile prevăzute la art. 41. (...)
(8)
Colegiile de conducere nu vor putea adopta hotărâri prin care să adauge la dispozițiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.;
–
Articolul 52
alin. (1) din Legea nr. 304/2004 : „(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.“
17.
Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele ale
art. 1 alin. (5)
referitor la principiul legalității și standardele de calitate a legii,
art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil,
art. 11 alin. (1)
și
(2)
referitoare la dreptul internațional și dreptul intern,
art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil,
art. 24
- Dreptul la apărare,
art. 73 alin. (3) lit. l)
referitor la reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, ale
art. 126 alin. (1) ,
(2)
și
alin. (5)
teza a doua referitor la realizarea justiției prin Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, conform competenței și procedurii de judecată stabilite numai prin lege, precum și la condițiile în care se pot înființa instanțele specializate și ale
art. 147 alin. (4)
privind efectul general obligatoriu și numai pentru viitor al deciziilor Curții Constituționale. De asemenea, sunt indicate, prin prisma
art. 20 din Constituție , prevederile
art. 6 alin. (3) din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră garanțiile dreptului la un proces echitabil de care beneficiază orice acuzat.
18.
Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile
art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală
au mai format obiectul unor critici similare, referitoare, în esență, la faptul că acest text legal nu oferă judecătorului de cameră preliminară posibilitatea să dispună încetarea procesului penal, chiar dacă a intervenit una dintre cauzele care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, prevăzute de
art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , respectiv prescripția, în cazul autorului excepției.
19.
Prin
Decizia nr. 520 din 24 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 22 ianuarie 2020, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală , constatând că, prin natura lor, criticile formulate vizau omisiunea legislativă referitoare la inexistența unei soluții de încetare a procesului penal în cursul camerei preliminare, atunci când în cauza dedusă judecății intervine una dintre situațiile prevăzute la
art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală . Potrivit prevederilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, astfel că excepția a fost respinsă ca inadmisibilă.
20.
Dată fiind similitudinea criticilor formulate cu privire la dispozițiile
art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală
atât în prezenta cauză, cât și în cea soluționată prin decizia anterior menționată, Curtea va pronunța aceeași soluție, de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.
21.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală , Curtea reține că autorul acesteia se limitează, în criticile formulate, la a afirma că aceste norme nu respectă standardele de claritate și previzibilitate ale legii impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind astfel contrare
art. 1 alin. (5) ,
art. 11 alin. (1)
și
(2) ,
art. 20 ,
art. 21 alin. (3) ,
art. 24
și
art. 132 din Constituție , precum și
art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenție . Autorul excepției nu formulează însă o autentică argumentare a celor afirmate, în sensul că nu explicitează în ce constă pretinsa contrarietate a textului legal criticat față de normele fundamentale indicate, iar Curtea nu se poate substitui autorului în formularea acestor critici, deoarece acest demers ar echivala cu sesizarea sa din oficiu, ceea ce contravine
art. 29 din Legea nr. 47/1992
(a se vedea pe larg, în acest sens,
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Prin urmare, fiind nemotivată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală
urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
22.
Dispozițiile
art. 41 alin. (1)
teza a doua și
alin. (2) ,
art. 49 alin. (1)
și
(8)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
au mai fost criticate din aceeași perspectivă expusă de autorii prezentei excepții, și anume faptul că ar permite colegiilor de conducere să stabilească, prin acte administrative infralegale, compunerea completurilor de judecată, cu referire specială la completurile specializate pentru judecarea în primă instanță a infracțiunilor prevăzute de
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (de exemplu,
Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021,
Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021,
Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022,
Decizia nr. 106 din 15 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 14 iulie 2022, sau
Decizia nr. 423 din 29 septembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1222 din 20 decembrie 2022.)
23.
Respingând ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate astfel formulate, Curtea a apreciat, raportat la pretinsa încălcare a
art. 21 alin. (3) din Constituție , că legiuitorul are opțiunea să stabilească el însuși organul competent să aprobe/să valideze compunerea completurilor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competența de a stabili ele însele compunerea completurilor de judecată nu pune nicio problemă de constituționalitate. Curtea nu are competența să cenzureze opțiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curților de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/să valideze compunerea completurilor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere ( Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 , precitată, paragrafele 33-37).
24.
Tot astfel, Curtea a arătat că nu există nicio prevedere constituțională sau vreo exigență rezultată din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor să fie realizat direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competențe legislative unei autorități administrative, astfel că textul criticat nu contravine
art. 61
și
art. 73 alin (3) lit. l) din Constituție
( Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 , paragraful 35).
25.
De asemenea, Curtea a reținut că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completurilor să se facă prin tragere la sorți sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziții legale restrictive, una dintre aceste două modalități, înseamnă că această compunere a completului a fost realizată, sub aspectul desemnării membrilor săi, în baza și în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege.
26.
Prin urmare, Curtea nu a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești, fiind respectate exigențele
art. 21 alin. (3) din Constituție , astfel cum se interpretează potrivit
art. 20 alin. (1)
și prin prisma exigențelor
art. 6 paragraful 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021 , precitată, paragraful 20).
27.
Referitor la critica privind încălcarea
art. 124 din Constituție , Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completurilor de judecată, fără a afecta principiul înfăptuirii justiției în numele legii ( Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021 , precitată, paragraful 29).
28.
Curtea a mai arătat că decizia administrativă de înființare a unor completuri specializate nu are nicio legătură cu activitatea de jurisdictio a instanțelor judecătorești, ceea ce înseamnă că
art. 126 alin. (1) din Constituție
nu are incidență în cauză ( Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 , paragraful 25).
29.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să reconsidere jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, astfel că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 alin. (1)
teza a doua și
alin. (2) ,
art. 49 alin. (1)
și
(8)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
30.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (2)
și ale
art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Monica Sin, Marius Virgil Decuseară și Liviu Zota în Dosarul nr. 12.657/233/2018* al Judecătoriei Galați - Secția penală.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Liviu Zota, Elena Iancu și Ioana Ciornăcrilă în Dosarul nr. 12.657/233/2018* al Judecătoriei Galați - Secția penală și constată că dispozițiile
art. 41 alin. (1)
teza a doua și
alin. (2) ,
art. 49 alin. (1)
și
(8)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Galați - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE pentru MARIAN ENACHE, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent-șef, Claudia Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.