Decizia nr. 309/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) , ale art. 41 alin. (1) și (2) și ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Decizia nr. 470/2021 8 iulie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 , ale art. 52 ali…
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Mihaela Ionescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 alin. (1) și (2)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Ioana Ligia Petcu în Dosarul nr. 10.535/4/2016 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.680D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 71 din 9 februarie 2021 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia penală nr. 40/A din 23 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.535/4/2016, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 alin. (1) și (2)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de Ioana Ligia Petcu într-o cauză privind soluționarea apelurilor declarate, printre alții, de autoarea excepției împotriva unei sentințe penale prin care aceasta a fost condamnată pentru infracțiunile săvârșite.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate, care stabilesc atribuția colegiilor de conducere (atât al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și al celorlalte instanțe de judecată) de a reglementa compunerea completelor de judecată, prin raportare la considerentele deciziilor Curții Constituționale
nr. 685 din 7 noiembrie 2018
și
nr. 417 din 3 iulie 2019 , sunt neconstituționale. În acord cu Decizia
nr. 685 din 7 noiembrie 2018 , susține că actul Colegiului de conducere, ca organ administrativ cu caracter colegial, este unul administrativ indiferent dacă este un act pentru modificarea, completarea, abrogarea Regulamentului sau un act adoptat în aplicarea acestuia. În aceste condiții, conținutul său nu poate viza aplicarea și interpretarea legii de procedură, iar modul de desemnare a membrilor completelor de judecată ține tocmai de aplicarea normelor procedurale. Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, susține autoarea, nu poate prelua atribuții jurisdicționale din sfera de competență primară a puterii judecătorești, câtă vreme Curtea Constituțională a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție, ca subiect de drept, este o persoană juridică de drept public, care, pe lângă latura jurisdicțională a activității sale, are o latură administrativă. Această din urmă dimensiune privește organizarea și funcționarea, în concret, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru realizarea funcției sale jurisdicționale, fiind reglementată prin lege și în aplicarea acesteia, printr-un act administrativ unilateral cu caracter normativ. Cele două laturi - jurisdicțională/administrativă - nu pot interfera între ele, niciuna neputând prelua obiectul activității celeilalte. Susține că actele administrative generate nu pot stabili/influența compunerea completelor sau procedura de judecată din fața Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici a celorlalte instanțe, cum nici hotărârile judecătorești pronunțate nu se substituie actelor administrative, ci controlează legalitatea acestora.
6.
Susține că, prin Decizia
nr. 417 din 3 iulie 2019 , Curtea Constituțională a reținut că organizarea completelor de judecată, la care face referire Decizia
nr. 685 din 7 noiembrie 2018 , paragraful 177, cuprinde în mod intrinsec ideea de constituire a acestora potrivit legii, ceea ce exprimă obligația Înaltei Curți de Casație și Justiție de a respecta legea, de a se supune acesteia. Astfel, dacă legea prevede un anumit număr, o anumită specializare sau existența temporală a completurilor, Înalta Curte de Casație și Justiție sau instanțele, indiferent că acționează în virtutea laturii lor administrative sau jurisdicționale, au obligația constituțională să respecte exigențele
art. 126 alin. (4) din Constituție
și, în consecință, să constituie completele de judecată potrivit legii, iar, în măsura în care latura administrativă, în speță Colegiul de conducere, eșuează în îndeplinirea acestei misiuni constituționale, trebuie identificate remediile judiciare prevăzute de lege pentru a readuce starea de legalitate în activitatea jurisdicțională.
7.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil, susține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că instanțele judecătorești, astfel cum sunt reglementate prin
Constituție
și
Legea nr. 304/2004 , își realizează funcția de înfăptuire a justiției prin intermediul judecătorilor organizați în complete de judecată și, în acest sens, invocă considerente ale Deciziei
nr. 685 din 7 noiembrie 2018 , paragrafele 177 și 178. Susține, totodată, că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor
art. 73 alin. (3) lit. l)
și ale
art. 126 alin. (4) din Constituție , întrucât un element esențial al organizării și funcționării instanțelor, respectiv constituirea completelor, este dat în competența colegiilor de conducere, organe administrative care, prin acte administrative cu o putere juridică inferioară legii, devin abilitate să reglementeze aspecte a căror legiferare trebuie realizată prin norme de nivelul legii organice.
8.
Curtea de Apel București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, neputând-se susține că, prin textele care se referă la atribuțiile ce revin, potrivit legii, colegiilor de conducere ale instanțelor în desemnarea membrilor completelor de judecată, ar fi nesocotite dispozițiile invocate de autoarea excepției.
9.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține, în acest sens, că stabilirea compunerii completelor de judecată prin hotărâre a colegiului de conducere al instanței constituie o opțiune a legiuitorului, iar atribuțiile conferite de legiuitor colegiului de conducere al instanței, în ceea ce privește constituirea completelor de judecată, nu pot pune în discuție garanțiile unei instanțe independente și imparțiale. De asemenea, reține că atribuția colegiului de conducere al instanțelor de a stabili compunerea completelor de judecată nu este una discreționară, ci subsumată imperativului asigurării continuității completului, urmând să se țină seama și de alte principii care guvernează activitatea sistemului judiciar, precum necesitatea respectării specializării secțiilor din cadrul instanței ori necesitatea asigurării unui act de justiție de calitate - spre exemplu, judecătorii nou-promovați la instanțe superioare pot fi incluși în complete alături de judecători cu vechime mai mare și experiență; de asemenea, la alcătuirea completelor se poate ține seama de specializarea unui magistrat, ca parte a formării sale profesionale.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 , 3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 41 alin. (1)
și
(2)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare. Deși a fost sesizată de către instanța de judecată numai cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 alin. (1) și (2)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , Curtea se va pronunța și cu privire la dispozițiile
art. 39 alin. (1) din lege , dar cu care nu a fost sesizată, având în vedere faptul că instanța, dintr-o posibilă eroare materială, nici nu s-a pronunțat asupra admisibilității acesteia și nici nu a sesizat instanța de control constituțional cu soluționarea acesteia. În consecință, în cazul în care Curtea nu s-ar pronunța asupra acestei excepții, omisiunea s-ar răsfrânge în mod inadmisibil asupra dreptului autoarei excepției ca aceasta să fie examinată (a se vedea
Decizia nr. 527 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005). Dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale au următorul cuprins:
–
Articolul 39
alin. (1):
„(1) În raport cu natura și numărul cauzelor, în cadrul judecătoriilor se pot înființa secții sau complete specializate.“;
–
Articolul 41
alin. (1)
și
(2):
„(1) Secțiile curților de apel și ale instanțelor din circumscripția acestora se înființează, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanțe, prin hotărâre a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Completurile specializate ale secțiilor curților de apel și ale instanțelor din circumscripția acestora se înființează de președintele instanței, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanțe. (2) Componența secțiilor și completelor specializate se stabilește de colegiul de conducere al instanței, în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului.“;
–
Articolul 52
alin. (1) : „Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.“
14.
Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate,
a fost abrogată prin
art. 168 alin. (5) din titlul IX al Legii nr. 304/2022
privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Pentru aceste motive, Curtea se va pronunța asupra constituționalității prevederilor
art. 39 alin. (1) , ale
art. 41 alin. (1) și (2)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, în forma în vigoare la data sesizării Curții Constituționale.
15.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 21 alin. (3)
privind dreptul la un proces echitabil, ale
art. 73 alin. (3) lit. l)
privind domeniile de reglementare ale legii organice, ale
art. 126 alin. (1)-(
4)
privind instanțele judecătorești și ale
art. 147 alin. (4)
referitor la deciziile Curții Constituționale.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 41 alin. (1) și (2)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , Curtea reține că, examinând critici de neconstituționalitate similare celor invocate în prezenta cauză cu privire la competența colegiilor de conducere ale curților de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completelor de judecată, a pronunțat
Decizia nr. 106 din 15 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 14 iulie 2022, și
Decizia nr. 423 din 29 septembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1222 din 20 decembrie 2022, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconsituționalitate.
17.
Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor
art. 21 alin. (3) din Constituție , reluând considerente ale
Deciziei nr. 71 din 9 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, paragrafele 33-37, Curtea a observat că se critică însăși ideea de învestire ex lege a colegiilor de conducere ale curților de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor cu competența de a stabili compunerea completelor. Curtea a apreciat că legiuitorul are opțiunea să stabilească el însuși organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competența de a stabili ele însele compunerea completelor de judecată nu pune nicio problemă de constituționalitate. Curtea nu are competența să cenzureze opțiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curților de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere.
18.
La paragraful 35 al
Deciziei nr. 71 din 9 februarie 2021 , precitată, Curtea a mai reținut că nu există nicio prevedere constituțională sau vreo exigență rezultată din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completelor să fie realizat direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competențe legislative unei autorități administrative, astfel că textul criticat nu contravine
art. 61
și
art. 73 alin (3) lit. l) din Constituție .
19.
De asemenea, Curtea a reținut că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completelor să se facă prin tragere la sorți sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziții legale restrictive, una dintre aceste două modalități, înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza și în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege.
20.
Prin urmare, pentru argumentele de mai sus, la paragraful 20 din
Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022, Curtea nu a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești, fiind respectate exigențele
art. 21 alin. (3) din Constituție , astfel cum se interpretează, potrivit
art. 20 alin. (1) , și prin prisma exigențelor
art. 6 paragraful 1 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
21.
Cât privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale
art. 124
privind înfăptuirea justiției și ale
art. 126
privind instanțele judecătorești, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completelor de judecată, fără să afecteze principiul înfăptuirii justiției în numele legii și cel potrivit căruia competența și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege ( Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021, paragraful 29).
22.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să reconsidere jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
23.
Totodată, Curtea constată că cele statuate în jurisprudența anterior citată se aplică mutatis mutandis și cu privire la dispozițiile
art. 39 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 , în ceea ce privește competența colegiului de conducere al instanței de a stabili componența secțiilor și completelor specializate, în raport cu volumul de activitate și având în vedere specializarea judecătorului.
24.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioana Ligia Petcu în Dosarul nr. 10.535/4/2016 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și constată că dispozițiile
art. 39 alin. (1) , ale
art. 41 alin. (1)
și
(2)
și ale
art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 iunie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE pentru MARIAN ENACHE, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.