Decizia nr. 244/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Marin Petroesc Vioreanu în Dosarul nr. 1.479/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.355D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.788D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și ale

Legii nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Viorel Vețan în Dosarul nr. 1.646/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.788D/2021 la Dosarul nr. 2.355D/2020, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă, în esență, jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.

Prin Încheierea civilă din 13 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.479/2/2020, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 .

8.

Prin Sentința civilă nr. 1.147 din 5 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.646/2/2020, Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

și ale

Legii nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

9.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marin Petroesc Vioreanu și de Viorel Vețan în cauze având ca obiect soluționarea acțiunilor privind constatarea calității de lucrător/colaborator al securității, acțiuni formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (denumit în continuare CNSAS).

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece instanțele de contencios administrativ nu pot examina, nu pot judeca și nu se pot pronunța asupra aspectelor/faptelor ce țin de regulamentele sau comandamentele specific militare. Calitatea de lucrător al securității trebuie privită prin prisma activității de tip militar, fiind supusă regimului ordinelor și regulamentelor militare și jurământului militar și structurată pe o ierarhie și acte de comandă, nesupuse jurisdicției de contencios administrativ, așa cum rezultă din

art. 5 pct. 1 lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

11.

Se mai susține că necompetența materială a Curții de Apel București rezidă și din faptul că aceasta este chemată să se pronunțe asupra unor fapte de natură penală, infracțiuni prevăzute în

Codul penal

(abuzul în serviciu contra intereselor persoanei, violarea secretului corespondenței, interceptarea ilegală/abuzivă a convorbirilor telefonice, violarea domiciliului, cercetarea abuzivă, abuzul în serviciu prin îngrădirea drepturilor constituționale etc.), ce trebuie să fie săvârșite de pârât în timpul serviciului, fără drept, prin abuz sau nelegal. Ca urmare, aceste fapte nu pot fi decât infracțiuni și, ca atare, nu pot fi analizate, probate, evaluate și condamnate în final de o instanță de contencios administrativ, ci numai de organul de urmărire penală.

12.

De asemenea, se susține încălcarea prezumției de nevinovăție, prevăzută de dispozițiile

art. 23 alin. (11) din Constituție , deoarece dispozițiile

art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

pun semn de egalitate între calitatea de lucrător al Securității, pe de o parte, și desfășurarea unor activități prin care s-au suprimat sau s-au îngrădit drepturi și libertăți ale omului, pe de altă parte. Prin semnificația dată termenilor și expresiilor din

art. 2

al ordonanței de urgență criticate se induce ideea prezumției de vinovăție colectivă, pentru toți lucrătorii fostei Securități ca urmare a apartenenței la această structură, fapt de natură să aducă prejudicii demnității și integrității unor persoane nevinovate, inclusiv posibile prejudicii de ordin material.

13.

Totodată, se invocă acordarea de către legiuitor a unor atribuții jurisdicționale CNSAS-ului. Astfel, consideră că CNSAS nu este doar o autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuții jurisdicționale, așa cum se acreditează în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , ci exercită o jurisdicție specifică, în contradicție cu dispozițiile

art. 126 alin. (5) din Constituție

și adoptă un verdict privind calitatea de lucrător al Securității ca o primă instanță, iar instanța de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât să certifice ulterior ceea ce CNSAS a constatat anterior.

14.

Autorii excepției de neconstituționalitate mai susțin că legiuitorul nu a acordat lucrătorilor Securității dreptul acestora la apărare în fața Colegiului CNSAS, garantat de dispozițiile

art. 21 alin. (1)

și

(2) din Constituție .

15.

În final, se susține că, prin desemnarea Curții de Apel București ca unică instanță de soluționare a acestor cauze, persoana verificată nu are posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare la o instanță apropiată de domiciliul său, în timp ce alte persoane beneficiază de o situație privilegiată, acestea putând contesta o adeverință emisă de CNSAS la o instanță de contencios administrativ de la nivelul întregii țări. Astfel, reglementarea contradictorie a

art. 10 alin. (2)

comparativ cu

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

contravine prevederilor

art. 16 din Constituție .

16.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

17.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

18.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

20.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, precum și

Legea nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

22.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 21 alin. (1)

și

(2)

privind accesul liber la justiție,

art. 23 alin. (11)

referitor la libertatea individuală,

art. 24

privind dreptul la apărare și în

art. 126 alin. (5)

privind interzicerea înființării de instanțe extraordinare.

23.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, înainte de a proceda la analiza acesteia, că, prin

Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă“ și „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității“, cuprinse în

art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , sunt neconstituționale. De asemenea, prin

Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

referitor la comunicarea notelor de constatare și a adeverințelor emise de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat că aceste prevederi sunt neconstituționale.

24.

Însă, în prezenta cauză, autorii excepției invocă alte critici de neconstituționalitate decât cele admise, prin deciziile menționate. Astfel, prin raportare la critici similare cu cele din prezenta cauză, Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate prin

Decizia nr. 643 din 13 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 decembrie 2015,

Decizia nr. 176 din 21 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 21 iulie 2017,

Decizia nr. 393 din 13 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 24 august 2017,

Decizia nr. 290 din 7 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 14 august 2019,

Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1131 din 24 noiembrie 2020, sau

Decizia nr. 292 din 25 mai 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 23 august 2023.

25.

Prin

Decizia nr. 292 din 25 mai 2023 , paragraful 20, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

urmărește deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, acțiunile promovate de CNSAS nu tind la obținerea unei condamnări judiciare, consecința acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoștința publică a soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești în acțiunile în constatare a calității de lucrător sau colaborator al Securității (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011, și

Decizia nr. 772 din 28 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 21 februarie 2018, paragraful 17).

26.

În jurisprudența sa în materie, Curtea nu a reținut nici încălcarea principiului egalității în drepturi prevăzut de

art. 16 din Constituție , statuând că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

este aplicabilă în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără a institui privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare (a se vedea

Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020 , precitată, paragraful 33, și

Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

27.

Cu privire la critica potrivit căreia dispozițiile legale criticate încalcă prezumția de vinovăție, prin

Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020 , precitată, paragraful 27, și

Decizia nr. 393 din 13 iunie 2017 , precitată, paragraful 28, Curtea a constatat că domeniul de aplicare a prezumției de nevinovăție vizează materia penală, respectiv situațiile în care fapta atribuită unei persoane are conotații penale, care angajează răspunderea penală a acesteia. Astfel, prezumția constituie suportul dreptului la apărare și, implicit, al drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului, în cadrul procesului penal. Curtea a constatat că prevederile

art. 23 alin. (11) din Constituție , referitor la instituția prezumției de nevinovăție, nu sunt aplicabile cauzelor aflate pe rolul instanțelor având ca temei dispozițiile ordonanței, deoarece procedura prin care se constată calitatea de lucrător al Securității se desfășoară potrivit regulilor procedurii civile și are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publică a activității acestora, iar nu stabilirea vreunei răspunderi juridice. Totodată, Curtea a reținut că, deși prezumția nu cunoaște o consacrare expresă în materie civilă, dispozițiile civile privind sarcina probei se aplică și în această materie, astfel că legea asigură echilibrul procesual al părților în litigiu și dă expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflării adevărului.

28.

Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica potrivit căreia CNSAS se substituie unei instanțe judecătorești și a statuat că această autoritate este lipsită de atribuții jurisdicționale, iar actele sale privind accesul la dosar și deconspirarea Securității sunt supuse controlului instanțelor judecătorești. Așadar, în condițiile în care acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanță judecătorească a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispozițiile legale criticate nu sunt de natură să plaseze CNSAS în afara cadrului constituțional și, ca atare, nu îi conferă rolul de instanță extraordinară (în acest sens, a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020 , paragraful 28,

Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009,

Decizia nr. 159 din 12 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 9 mai 2013).

29.

Referitor la posibilitatea CNSAS de a introduce acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia fără a avea o legitimare procesuală activă, în jurisprudența sa, prin

Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020 , precitată, paragraful 29, și

Decizia nr. 772 din 28 noiembrie 2017 , precitată, paragrafele 20 și 21, Curtea a reținut că legitimarea procesuală a acestuia izvorăște din însăși prevederea legală care reglementează activitatea de deconspirare a Securității și se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă față de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securității. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că acțiunile promovate de CNSAS nu tind la obținerea unei condamnări judiciare, consecința acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoștința publică a soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești, în acțiunile în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010 , precitată, sau

Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 15 septembrie 2016, paragraful 24). Pe de altă parte, prin

Decizia nr. 196 din 31 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 12 iunie 2015, paragraful 20, Curtea a reținut că acțiunea în constatarea calității de colaborator al Securității este introdusă la o instanță de judecată. Așadar, în condiții de independență și imparțialitate, instanța de judecată competentă este cea care, în urma administrării întregului probatoriu în cauză, pronunță soluția de constatare a calității de colaborator al Securității. Procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea și dreptul la apărare, părțile beneficiind de posibilitatea de a uza de garanțiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-și susține poziția asupra problemelor de fapt și de drept.

30.

Având în vedere cele menționate, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că dispozițiile procedurale criticate nu sunt de natură să încalce dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de

art. 21 alin. (3) din Constituție

și de

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 543 din 12 iulie 2016 , precitată, paragraful 27, și

Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009).

31.

Analizând critica referitoare la competența exclusivă a unei instanțe judecătorești de soluționare a cauzelor având ca obiect constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, și anume Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, Curtea a observat, prin

Decizia nr. 555 din 7 iulie 2020 , precitată, paragraful 32,

Decizia nr. 159 din 17 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 11 iunie 2015, paragraful 26, și

Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit

art. 126 alin. (1)

și

(2) din Constituție , justiția se realizează prin instanțele judecătorești, a căror competență este stabilită numai prin lege. Or, dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

respectă exigențele constituționale invocate, inclusiv cele prevăzute de

art. 126 alin. (5)

referitoare la interdicția înființării de instanțe extraordinare.

32.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

33.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marin Petroesc Vioreanu în Dosarul nr. 1.479/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Viorel Vețan în Dosarul nr. 1.646/2/2020 al Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și ale

Legii nr. 293/2008

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 mai 2025.